Thursday, February 14, 2008

CONFISCAREA MASCATĂ A PROPRIETĂȚII ÎN ROMÂNIA ANULUI 2008

BLOG PENTRU CEI IMPLICATI IN PROCESE DE RETROCEDARE

In ultima perioadă de timp, opinia publică din România este informată, prin mijloacele mass-media, de activitatea unor instanțe de judecată care adoptă hotărâri în defavoarea unor cetățeni – proprietari de locuințe cumpărate de la Statul Român cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de Legea 112/1995, privind reglementarea situației juridice a unor immobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.

Este știut faptul că prin această lege s-a dat posibilitate chiriașilor locuințelor din fondul locativ de stat care au locuit în imobilele naționalizate nerevendicate de către foștii proprietari, să cumpere apartamentele în care locuiau, cu respectarea condițiilor impuse de lege.

Actele normative de naționalizare fiind considerate abuzive, legiuitorul a stabilit măsuri reparatorii prin Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

In Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut, ca pentru apartamentele cu destinație de locuințe care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, să fie restituite foștilor proprietari echivalentul valoric al acestor apartamente, calculat la nivelul prețurilor de piață.

Deși Legea nr.10/2001 este considerată ca lege specială și ca atare cu un regim prioritar în soluționarea problemelor juridice de retrocedare a proprietații, unele persoane “îndreptățite” (foștii proprietari sau urmașii acestora) s-au adresat instanțelor de judecată, deschizând acțiuni de revendicare în cadrul unor procese de drept comun.

In acest context, au cerut adoptarea unor decizii de retrocedare în natură a apartamentelor vândute de Statul Român, cu toate că legea în vigoare și astăzi acordă dreptul la o despăgubire valorică prin măsuri administrative, fără implicarea justiției.

Cu toate acestea, în practica judiciară se constată existența unor lacune și imperfecțiuni în conținutul celor două legi în cauză (Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001), care au dat prilejul la interpretări eronate cu consecințe grave privind schimbarea sensului și a spiritului acestor acte legislative.

Ca urmare a sentințelor adoptate de instanțele de judecată s-au emis decizii prin care “în numele legii“, actualii proprietari, deși au respectat întocmai dispozițiile statului de drept (acte de vânzare-cumpărare și acte de cadastru și intabulare legale, plata integrală și la termen a impozitelor timp de cel puțin 10 ani) sunt forțați să lase apartamentele în care locuiesc în prezent, “,în deplină proprietate și posesie“, foștilor proprietari care le-au revendicat în natură, fapt ceea ce echivalează cu confiscarea mascată a proprietății.

Trebuie precizat că este vorba despre cetățeni care au devenit proprietari DE DREPT ca urmare a nerevendicării în termenul Legii, de către eventualii foști proprietari, a locuințelor în care ei locuiau ca și chiriași (pe care le-au întreținut timp de zeci de ani). Acești foști chiriași au devenit PROPRIETARI DE BUNĂ CREDINȚĂ, cumpărând apartamentele în care locuiau pe baza reglementărilor legale ale unui stat de drept, DE LA un stat de drept.

In sentințele date nu se ține cont de prevederile Constituției României, faptul că averea dobândită în mod licit, nu poate fi confiscată (art. 44 din Constituția României).

Instanțele de judecată nu sunt interesate de consecințele sociale ale acestor hotărâri nedrepte, care afectează viața a mii sau zeci de mii de familii deposedate de locuințele lor și care sunt lăsați în voia soartei.

Dacă potrivit Legii nr.10/2001, foștii proprietari au posibilitatea să obțină ca despăgubire valoarea de piață a apartamentelor în litigiu, prin legile României în vigoare, noii proprietari deposedați în urma sentințelor de retrocedare au posibilitatea numai de a primi valoarea de achiziție a apartamentului dobândit corectată cu indicele de inflație pentru perioada care a trecut din momentul cumpărării apartamentului până în prezent.

Dintr-un calcul sumar, rezultă că suma restituită persoanelor evacuate acoperă aproximativ 5-10% din valoarea actuală a unei garsoniere, ceea ce creează un tratament discriminatoriu pentru niște persoane care nu au nici o vină pentru a fi pedepsiți de justiția “independentă” a unui stat de drept.

Situația creată poate fi remediată numai prin intervenția autorităților abilitate și stabilirea unor precizări de către Consiliul Superior al Magistraturii, Inalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul de Justiție astfel ca legile privind proprietățile să fie respectate în litera și spiritul lor, fără posibilitatea unor interpretări contradictorii de către instanțele de judecată.

Pentru exemplificarea celor arătate mai sus, vă prezentăm situația concretă privind procesele de retrocedare în care sunt implicați locuitorii deveniți proprietari în baza Legii nr. 112/1995, a căror apartamente se situează în București în strada Traian nr 222, sect. 2.



Desfășurarea proceselor de retrocedare a proprietãții din imobilul situat în Strada Traian, nr. 222, sector 2, București


In imobilul din str.Traian nr.222, sector 2, București, din trimestrul 4/2006 sunt pe rol un număr de peste 15 procese de revendicare – în natură - ale unor apartamente cumpărate de foștii chiriași de la Stat, în condițiile prevăzute de Legea 112/1995.

Construcția acțiunii de judecată este concepută ca proces de drept comun (art.480 Cod Civil) cu artificii juridice de interpretare (comparație de titluri), fără a se ține seama că există în vigoare o lege specială, respectiv Legea 10/2001, care oferă soluții repararatorii față de naționalizările abuzive din perioada 1945-1989.

I. După modul în care s-au derulat până în prezent procesele aflate pe rol, în majoritatea cazurilor instanțele judecătorești nu țin seama de argumentele și actele normative invocate de noi, în apărarea noastră, și s-au pronunțat în favoarea reclamantelor.
Acțiunile acestora fiind admise, suntem somați de justiție SĂ CEDĂM PROPRIETATEA NOASTRĂ, OBȚINUTĂ LEGAL ÎNTR-UN STAT DE DREPT, ÎN FAVOAREA ACESTORA.
Procesele ajunse la Tribunalul București pentru judecarea Apelului sunt pronunțate tot în favoarea reclamantelor.

II. Pentru buna înțelegere dorim să arătăm în cele ce urmează argumentele legale invocate de noi, și care nu au fost luate în considerare de către unele instanțe.
Imobilul din str.Traian nr.222, sector 2, București, având în componență un număr de 29 de apartamente, a fost naționalizat conform Decretului 92/1950, fiind trecut în proprietatea Statului CU TITLU, confirmat de Tribunalul București cu Sentința 832/2000, de către Curtea de Apel cu Decizia nr.666/2000 precum și de către Consiliul Suprem al Justiției cu Decizia nr.4394/2001 – având caracter DEFINITIV si IREVOCABIL.
Deși urmașii fostului proprietar au locuit în permanență în București, cererea de revendicare s-a făcut cu depășirea tuturor termenelor prevăzute atât de Legea nr. 112/1995 cât și de Legea nr.10/2001. Acest lucru a fost confirmat de către Comisia de aplicare a Legii 112/1995, apartamentele fiind puse în vânzare de către PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în conformitate cu prevederile Legii 112/1995.
Subsemnații, în calitate de foști chiriași la Stat, am cumpărat apartamentele în care locuiam cu respectarea prevederilor Legii112/1995 și cu bună credință – fapt care a fost confirmat de către ICRAL Foișor, societate care a intermediat vânzarea apartamentelor de Primăria Municipiului București.
Primăria Municipiului București prin Decizia nr.5/2001, semnată de Primarul General TRAIAN BASESCU, a pus în aplicare prevederile Legii 10/2001 și a restituit numitului MANU George – urmașul fostului proprietar și totodată autorul reclamantelor – bunurile naționalizate conform Decretului 92/1950 și aflate la data respectivă în posesia Statului în str.Traian nr.222, respectiv terenul și imobilul cu apartamentele închiriate, cu excepția apartamentelor vândute conform Legii 112/1995.
De menționat că restituirea bunurilor s-a fãcut in anul 2001 ca efect al Legii 10/2001, în conditiile în care în anul 2000 a fost respinsă retrocedarea apartamentelor de către Tribunalul București (Decizia nr.832/2000), în urma a solicitarii formulate de reclamantul MANU George în anul 1999.
De altfel și Curtea Supremă de Justiție, cu Decizia nr 4394/12.10.2001, a adoptat, după restituirea bunurilor (la 20.06.2001), ca definitiv si irevocabil faptul că proprietarul imobilului în cauză nu putea să fie scutit de naționalizare, deci Statul a preluat imobilul cu titlu valabil.
Pentru apartamentele vândute de Stat, conform Legii 112/1995, Manu George a cerut oficial – prin Notificarea nr.179/2001 prezentată la Primăria Municipiului București și nr.180/2001 către Prefectura Municipiului București transmise prin Executor Judecătoresc, acordarea de despăgubiri.
Notificările de mai sus au fost luate în evidență pentru soluționare, lucru confirmat de Primăria Municipiului București (Adresa nr.44133/2007).
Notificările menționate sunt în concordanță cu prevederile Legii 10/2001 art.18 lit.c și art.20 alin.2 care stabilesc fără echivoc că în legătură cu apartamentele vândute cu respectarea prevederilor Legii 112/1995 se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent la valoarea de piață – eliminându-se astfel posibilitatea revendicării în natură a acestora.
După decesul numitului MANU George (în anul 2005) reclamantele (fiicele sale) nu au mai ținut seama de voința acestuia și, contrar celor cerute prin Notificare – document rămas ca succesiune pentru a fi executat de catre Stat – au intentat acțiunile de revendicare în natură a apartamentelor în cauză.
Reclamantele au cerut judecătorilor, iar aceștia au acceptat, comparația de titluri în cadrul unor procese de drept comun, conform art.480 Cod Civil.
Ca urmare, s-a procedat la compararea titlurilor noastre de proprietate – derivate din actele de vânzare-cumpărare a apartamentelor conform Legii 112/1995 - cu titlul primului proprietar asupra imobilului din anul 1940, cu toate că, din luna iunie 2001, titlul de proprietate a bunurilor naționalizate a reintrat în posesia familiei Anton-Manu (mai puțin apartamentele vândute conform Legii 112/1995).
In urma acestor comparații, instanțele au acordat prioritate titlului invocat de către reclamante ca fiind anterioare ca dată titlurilor noastre și nu au ținut seama că din anul 2001 titlul imobilului aparținea din nou familiei reclamantelor, deci comparația făcută este incorectă.
Instanțele nu au ținut seama că după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, procedeul de comparație a titlurilor reprezintă o eludare a noii legi, care, având un caracter special, are prioritate.
Urmare a sentințelor și deciziilor pronunțate, judecătorii au încălcat și prevederile art.44 din Constituția României, care garantează și ocrotește proprietatea privată indiferent de proprietar și nu admite confiscarea averii dobândită în mod LICIT.

Cu toate acestea, Justiția impune ca proprietatea dobândită de noi de la Stat, prin cumpărare în mod legal, să ne fie confiscată și transferată reclamantelor, lăsându-ne pe drumuri.

III. Inainte ca instanțele abilitate să adopte Decizii definitive și irevocabile în procesele noastre, aflate pe rol, am considerat oportun să facem cunoscut modul în care nu se ține seama de prevederile legilor în vigoare, cât și de drepturile pe care ni le acordă Constituția României.
Revendicările reclamantelor nu au ca scop rezolvarea unor necesități locative proprii, pe care le au asigurate cu prisosință ! Soluționarea acestora pe cale administrativă asigură o despăgubire la valoarea reală a apartamentelor revendicate. Deciziile și sentințele instanțelor generează multiple probleme sociale la actualii posesori (în majoritate pensionari), cărora li se impune ca O NEDREPTATE de care nu sunt răspunzători, SA FIE SOLUȚIONATĂ PRINTR-O ALTĂ NEDREPTATE, pe care ar trebui să o suporte în mod nemeritat, contrar legilor și hotărârilor adoptate de legiuitor.

Urmare a celor prezentate, ne intrebăm ce încredere putem să mai avem în justiție în măsura în care judecătorii sunt independenți și răspund numai în fața propriei conștiințe ?
articol de Alexandru Boariu
MAFIA RETROCEDĂRILORDocumente falsificate considerate "legale” de judecători
Jurnalul Naţional a relatat în ultimii ani numeroase abuzuri săvârşite de diverşi indivizi, inclusiv din rândul justiţiarilor, sub masca retrocedării caselor naţionalizate. Însă cazul pe care-l prezentăm azi întrece orice închipuire în materie de abuzuri ale instanţelor de judecată.
Apartamentul nr. 203, dintr-un bloc construit în 1943 şi situat în strada Vasile Conta, din Bucureşti, a fost cumpărat în anul 1996, în baza legii nr 112/ 1995, de familia care locuia aici cu chirie( la cererea acesteia, nu-i vom da numele ). După trei ani, în 1998, noii proprietari au fost chemaţi în judecată pentru anularea contractului. Reclamantul intrase în posesia apartamentului printr-o sentinţă( nr. 999/1995 ) emisă de Judecătoria Sectorului 2, în urma unui proces cu Primăria Capitalei. Deşi parte în proces, Primăria nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, nu a trimis nici un act şi nu i-a informat pe chiriaşi despre existenţa acestui litigiu. Până aici, nimic nou. Cam aşa s-au derulat toate procesele în care mafia retrocedărilor şi-a facut de cap, chiar cu sprijinul unor "pioni” aflaţi în Primăria Capitalei.
În decembrie 2002, prin Decizia nr. 2.807, Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a III a Civilă anulează contractul de vânzare- cumpărare, motivînd că foştii chiriaşi nu ar fi depus suficiente diligenţe pentru a afla situaţia juridică a apartamentului, dar ignorând faptul că documentul este semnat şi parafat inclusiv de Oficiul Juridic al vânzătorului. De altfel, în urma mai multor abuzuri, Curtea de la Strassbourg a desfiinţat acest gen de motivare, în câteva dosare similare.
ARHIVELE NU MINT. Pe bună dreptate, foştii chiriaşi au încercat să afle din arhivele oficiale dacă aşa- zişii moştenitori au avut vreo legătură cu apartamentul în cauză. Astfel, rînd pe rînd Biroul de Carte Funciară al Sectorului 2, Arhivele Naţionale- Direcţia Municipiului Bucureşti, precum şi Direcţia Venituri Buget Local- Serviciul Impunere Persoane au comunicat, în scris, faptul că nu există nici un document care să arate vreo legătură între aşa- zişii proprietari- Mihail şi Paraschiva Berceanu şi imobilul din str. Vasile Conta. Aceste acte, deşi acceptate ca probe la dosar, nu au fost luate în considerare de instanţe, în nicuna dintre hotărîri.
RETROCEDARE FĂRĂ ACTE DE PROPRIETATE. De notat că blocul cu pricina a fost construit în anul 1943 de Casa Corpului Didactic din Bucureşti, pe un teren cumpărat de la familia Paraschiva şi Mihai Berceanu, printr-o "Opţiune chitanţă” din 21 octombrie 1939. Conform acestui document, vînzătorii au primit o sumă de bani, urmând să primească, eventual, şi o anumită suprafaţă locuibilă în viitorul imobil, dar numai după ce vor încheia contracte de construcţie cu societatea antreprenoare. Ceea ce nu s-a mai întîmplat.
Retrocedarea apartamentului către pretinşii moştenitori s-a făcut fără ca aceştia să prezinte un act legal de proprietate. În schimb, instanţa a luat drept "acte de proprietate” nişte surogate, fără nici o putere legală în materie. Astfel, cel mai "elocvent” document a fost o "Convenenţiune” din mai 1943, între Paraschiva şi Mihai Berceanu, pe de-o parte, şi Casa Corpului Didactic, pe de altă parte.
În esenţă, documentul prevede: "Casa de Credit a Corpului Didactic predă d-nei Paraschiva Berceanu, în mod provizoriu, şi fără ca prin aceasta să-şi recunoască vreo obligaţie sau să renunţe la vreunul din drepturile sale, apartamentele nr. 104, 127 , 528, 542 şi 486, situate în imobilul din str. Vasile Conta nr. 7-9”. ( Spre retrocedare au fost cerute însă apartamentele... 203 şi 214!- n. r. ). La articolul următor, se prevede: "Casa de Credit a Corpului Didactic îşi rezervă în mod expres dreptul de a cere pe cale judecătorească d-nei Paraschiva Berceanu să fie obligată la plata diferenţelor de preţ achitate Intreprinderii Betonul Românesc, pentru apartamentele prevăzute mai sus”.
Aşadar, avem de-a face cu o convenţie provizorie între cele două părţi, nicidecum cu un act de proprietate. Mai mult, la final, este scris negru pe alb că "litgiul se va soluţiona numai de Justiţie, în faţa căreia prezenta convenţiune nu va putea fi invocată drept titlu sau probă de nici una dintre părţi”.
Despre cum a evoluat acest litigiu, care dintre părţi a avut câştig de cauză etc, nu mai există la dosar nici un document. Or, instanţa a luat în considerare tocmai acest document "provizoriu” drept o dovadă a dreptului de proprietate al revendicatorilor asupra apartamentelor aflate în discuţie. Apartamentul 203 nici nu apare măcar pe acestă listă! O fi "oarbă” Justiţia, dar nici chiar aşa!...
JUSTIŢIARI SAU BORFAŞI? Pe lângă faptul că cererea de retrocedare conţine afirmaţii nesusţinute de documente, deci, mincinoase, ea este semnată, în fals, de avocatul Daniel Ţintoiu.
Această faptă penală este confirmată de procurori, prin Ordonanţa din 30.03.2005, în Dosarul nr. 707/II- 2/2005: "Cercetările efctuate în prezentul dosar au evidenţiat săvârşirea faptei de fals în înscrisuri sub semnătura privată, de către avocatul Ţintoiu Daniel, prev. de art. 290 C.p., care, la data de 18.02.1994, a introdus la judecătoria Sectorului 2 Bucureşti o cerere de chemare în judecată formulată de Berceanu Radu şi Seceleanu Dan Dumitru ( la ora actuală, decedaţi amândoi ), în calitate de moştenitori ai defunctei Berceanu Paraschiva(...) acţiune care a fost semnată de acesta în locul reclamanţilor, cărora le-a falsificat semnătura. Acest fapt reiese din concluziile raportului de expertiză criminalistică.”
Că, ulterior, avocatul Ţintoiu a scăpat de pedeaspsă, deoarece, între timp, a intervenit "prescripţia specială a răspunderii penale”, ne interesează mai puţin în acest caz. Dar, cum a mai putut lua o instanţă în considerare un act semnat în fals, lucru dovedit, iată prin expertiză şi stabilit printr-o ordonanţă de un procuror? Iată ce spune instanţa Tribunalului Bucureşti- Secţia a -V -a Civilă( Preşedinte Steliana Drăghiţă, Judecător Melania Stanciu, Grefier Mihaela Bicuţ ) în motivarea sentinţei de apel: "În mod eronat a reţinut prima instanţă( cea de fond, care dispusese, logic, anularea cererii, semnată în fals ) că cererea de chemare în judecată din doasarul de fond reprezintă un << înscris>> în sensul avut în vedere de art. 322, pct. 4, din teza a II a Cpr. Civilă, căci aceasta reprezintă un act de procedură”.
Citeşti şi te cruceşti! Adică, după această instanţă, cererea de chemare în judecată, nu este şi un înscris, ci numai un act de procedură!
Dar, staţi să vedeţi, că asta nu e totul. Iată ce precizează în continuare aceeaşi instanţă: "În plus, Tribunalul reţine că cererea de chemare în judecată( semnată în fals – n. r. ) invocată drept <<înscris>> nu îndeplineşte cerinţa de a fi <> în pronunţarea sentinţei”. Aici considerăm că autoritatea supremă- Consliul Superior al Magistraturii- ar fi obligată să intervină, încălcarea procedurii fiind una de natură deontologică.
De notat că acelaşi avocat, la două săptămâni după ce falsifică semnăturile reclamanţilor, depune mărturie ( Dosar notarial nr.1044/ 1994 ) în favoarea unuia dintre reclamanţii pe care-i reprezintă, după care, sfidând legea (Decret nr. 281 şi Legea nr 51/95 ) se întoarce la bară şi apără în continuare cauza respectivă. De-a dreptul strigător la cer!. Ne întrebăm atunci, care mai este rolul activ al instanţei?
ACELAŞI CAZ, DECIZIE CONTRARĂ. Să mai notăm, că pentru celălalt apartament, situat în acelaşi bloc, de pe strada Vasile Conta, revendicat de aceeaşi "moştenitori”, în acelaşi dosar, 1944/ 1994, o altă instanţă a dat o decizie definitivă şi irevocabilă perfect contrară, adică, a respins cererea de retrocedare şi a considerat chiriaşul cumpărător de bună credinţă. Atunci, ne întrebăm: care dintre cele două instanţe a aplicat corect legea? Sau, avem o Justiţie valabilă pentru apartamentul 203 şi o altă Justiţie pentru apartamentul 214?
Dar, calvarul foştilor chiriaşi nu se opreşte aici. Pe rolul instanţei de fond a fost deschis un nou proces, de această dată de evacuare. Nu ne mai miră faptul că instanţa a dat cîştig de cauză reclamanţilor, deşi există pe rol judecarea cererii de revizuire a dosarului. Aceeaşi lege, justiţie diferită.
CEDO- ultima redută
În momentul de faţă, acest dosar, cu nr. 63/3/2007, se află la Curtea de Apel, pentru revizuire, fiind în stadiu de recurs. Dar el a ajuns şi la CEDO, şi nu la iniţiativa foştilor chiriaşi ci a pretinşilor moştenitori, care se plâng că autorităţile române nu le permit să intre în posesia apartamentului. În aceste condiţii, foştii chiriaşi au trimis şi ei la CEDO o informare, în care prezintă şi abuzurile săvârşite pe parcursul proceselor, inclusiv cele privind falsificarea semnăturilor, depoziţia de martor la notariat a avocatului etc. Ca urmare, CEDO a decis suspendarea dosarului, până la rezolvarea lui definitivă în România şi clarificarea aspectelor penale vizând actele falsificate şi celelalte nereguli.
În atenţia CSM
Abuzurile săvârşite în acest dosar, multe la număr, unele strigătoare la cer, au fost fie constatate de procurori, în urma unor expertize de specialitate, dar abia după ce ele au fost prescrise, fie ignorate de instanţele de judecată, care au acceptat să judece în continuare o cerere falsificată chiar de avocatul aşa zişilor moştenitori. Avocat care, aşa cum s-a văzut, în dispreţul legii, depune mărturie la notariat, în favoarea părţii pe care o apără în proces. Ce are de spus Consiliul Superior al Magistraturii, în faţa acestor încălcări flagrante ale legii şi ale normelor de procedură, tocmai de către cei chemaţi să aplice legea sau să garanteze aplicarea ei, adică, de judecători, procurori şi avocaţi?
Revista 22 - 1 decembrie 2006, articol de Gheorghe Schwartz
Restituirile. Noua mafie
Traditia
Un scriitor rus, pe numele sau Nicolai Vasilievici Gogol, povesteste despre comertul cu "suflete moarte". O afacere extrem de profitabila.

In Romania, "tara aflata, in istoria ei, la rascruce de imperii", motiv pentru care bastinasii au trebuit sa invete sa se descurce in orice conditii, nenorocirile sunt intotdeauna cumplit resimtite de catre majoritate si aduc mari beneficii unei minoritati de smecheri. Daca peste tot in lume exista mari profitori de razboi, la noi aceasta categorie a ajuns un apanaj al raptului de stat . (in timp de pace, profitorii de razboi devin profitori de pe urma calamitatilor.)
Istorie
In timpurile stravechi ale imparatilor bizantini, la sfarsitul primului mileniu crestin, stratiotii, taranii care stapaneau pamant cu conditia sa satisfaca serviciul militar, loviti de secete prelungi, pentru a face rost de un minim de mancare, au fost obligati sa-si dea ogoarele pe mai nimic dynatilor, adica mosierilor de atunci. Sute de mii de oameni liberi s-au ruinat, iar cateva mii, profitand in mod nerusinat de calamitati, s-au imbogatit. Un lung sir de basilei a incercat sa-i repuna pe saraciti in drepturi, deoarece dintre stratioti isi adunau ostile. S-au dat nenumarate novelle (legi), s-au purtat procese care au durat mai multe generatii. Doar camarilele succesive, precum si arbitrariul au dus la reconstituirea vechii situatii in cazul a foarte putini escrocati. Pentru o mare parte a taranimii bizantine, lupta in diferitele instante pentru redobandirea pamanturilor stramosesti s-a transformat intr-un adevarat mod de viata. Doar anii, deceniile, secolele au stins aceasta lupta.
In Romania moderna, nu calamitatile au dus la furtul averilor, ci un sir succesiv de legi nedrepte. Exista persoane carora, in mai putin de un secol, le-au fost de patru ori confiscate bunurile. Dupa primul razboi mondial, veteranii de razboi au fost improprietariti cu cate un hectar de padure. De unde s-a luat padurea? De la latifundiari. Dar nu de la toti, ci doar de la unii, mai ales de la alogeni. O mare parte dintre aceste hectare au fost recastigate in instanta. Societatea corupta interbelica a fost, totusi, cel putin in acest caz, mai corecta decat justitia actuala. in 1940, regimul antonescian - adica al unuia dintre "Marii Romani" - a confiscat proprietatile evreiesti. Evreii care au supravietuit s-au vazut reimproprietariti la sfarsitul lui 1944. Chiar si in vreme de razboi, retrocedarile s-au facut operativ. Comunistii au confiscat pentru a treia oara pamanturile. Spre deosebire de fascisti, comunistii nu au luat numai de la unii, ci de la toti. Pe langa bunuri, regimul de democratie populara a talharit si trupurile multora. Si sufletele. Dupa 1989, legile retrocedarii au fost parca smulse cu clestele din inima si mintea unor conducatori obisnuiti cu sloganul "bunurile intregului popor", adica ale nimanui, adica aflandu-se intr-o curte fara gard si inconjurate de haite de lupi. Prevederile acestor legi au fost tot mai generoase pe masura ce populistii au ajuns miliardari si au inceput sa perceapa valoarea proprietatii private - chit ca acela care o obtine prin smecherie, si nu prin truda cinstita tot nu o poate aprecia drept legitima.
Multa vreme am crezut ca taraganarea retrocedarilor reale nu reprezinta decat tot o diversiune: sute de mii de oameni sa fie plimbati prin tribunale, sa-si cheltuiasca energia acolo si sa nu aiba disponibilitate pentru celelalte multe nereguli din viata care li se ofera. M-am inselat amarnic: in realitate, hienele si-au dat seama ca din legile acelea se pot alege cu imense halci provenind din fostele averi jefuite de regimurile anterioare.

Un alt rol important in acceptarea ideii de retrocedare l-a constituit integrarea in structurile europene. Cum, punandu-se vina pe FMI, pe cerintele NATO si pe cele ale UE, s-au putut lua orice masuri, oricat de aberante, aceleasi alibiuri carpite au facut parte si din aplicarea legilor retrocedarilor.
Profitori de razboi, profitori de calamitati
Marile averi de dupa 1989 s-au realizat prin procedeele capitalismului salbatic. Din 100 de escroci, o mare parte este condamnata de justitie, cativa scapa, unii prospera. Selectia este aleatorie. La noi si capitalismul salbatic e de tip original. Fata de situatia clasica, in Romania marile averi s-au facut pe baza unor relatii predecembriste, in care tehnocrati si/sau oameni cu relatii in structurile serviciilor secrete, avand primii acces la informatii si bucurandu-se de conexiunile necesare, au modelat intreaga legislatie dupa interesele lor. Cu vremea, multi dintre ei s-au retras din prim-planul vietii publice, lasandu-si agenti de influenta in posturile de decizie.
Dupa ce au acaparat bogatiile ramase in urma dictaturii, dupa ce au obtinut profituri uriase din comisioane, aceleasi structuri au stiut sa profite de pe urma oricarei calamitati naturale. Intens si lacrimogen mediatizate, repetatele inundatii au fost scena electorala a multor politicieni, dar, in primul rand, prilej gras de afacere. Imensele fonduri cheltuite nu se regasesc in locuinte pentru sinistratii ramasi tot sub cerul liber si nici in indiguirile care ar limita alte asemenea surse de venituri. La fel se intampla si cu mostenirea dezastruoasa a infrastructurii, unde fiecare centimetru de sosea este turnat de zece ori, in asa fel incat sa fie imperios necesara si cea de a unsprezecea carpire. La fel se intampla si cu coniventa tacita a tuturor factorilor de decizie in legatura cu facturile aberante pentru intretinere, care reprezinta cea mai mare parte a cheltuielilor majoritatii cetatenilor. Singura "masura sociala" o reprezinta ajutoarele pentru cei cu venituri foarte mici, adica suportarea de catre stat, adica de catre restul populatiei, a acestei uriase escrocherii. La fel se intampla si cu dezastrul din sistemul sanitar, in ciuda procentelor foarte mari pe care angajatul si angajatorul le varsa in fondurile respective.

Dar cea mai grasa sursa de castig pentru aceiasi au reprezentat-o si o reprezinta retrocedarile. La insistentele internationale, s-a raspuns cu cifre tot mai triumfaliste in legatura cu stadiul restituirilor. De cativa ani se vehiculeaza oficial uriasa minciuna dupa care 98% dintre proprietati ar fi fost redate stapanilor lor legitimi. Numai ca acei 2% ramasi constituie o parte imensa, posibil chiar mai mare decat cele 98%, in legatura cu care exista grija sa nu avem nici o posibilitate s-o putem afla.
Tradarea doctrinara
1. Tradarea liberala : liberalismul se autodenumeste drept garantul proprietatii. Motiv pentru care nu agreeaza marile seisme sociale care, de regula, schimba in mod coercitiv structurile de posesie. Liberalii romani de dupa 1989 n-au facut mai nimic pentru reparatiile exproprierilor salbatice din urma cu peste 40 de ani. Multi dintre liderii liberali de astazi au ocupat functii decizionale atat in Legislativ, cat si justitie, insa nu au grabit nici cu o zi adoptarea legislatiei si nici mersul proceselor. Miile de dosare au batut pasul pe loc si in perioada cat liberalii au fost intr-o opozitie surdomuta (in acest domeniu) si cat s-au aflat si se mai afla la putere. Marile proprietati au fost restituite pe spranceana in folosul unor subiecti cu ampla influenta politica, mai ales in strainatate. De la improprietarirea abuziva a unor persoane cu totul neindreptatite, s-a ajuns ca fostilor "proprietari de rand" sa li se spuna senin ca terenurile lor… nu mai exista, ca pamantul lor s-a mutat pe Luna, padurile in alte galaxii, iar cladirile pur si simplu s-au evaporat.
2. Tradarea social-democrata si tradarea democrata : alternativele reparatorii pentru cei ce s-au aflat vinovati fara vina in situatia de a fi scosi in strada au fost inghitite de aceeasi caracatita. Masurile reale de protectie sunt ca si inexistente. De la grija pur electorala pentru chiriasi, aceleasi hiene au trecut la masuri de o duritate extrema, nascand noi falii de oameni disperati. Legea 112 a devenit o ruleta ruseasca: oricand poate aparea cineva, sprijinit de caracatita - sau chiar inventat de ea - si sa te arunce in strada in urma unor procese care sfideaza termenii de notificare si toate normele in vigoare. Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor contempla cum legile si hotararile de guvern sunt siluite sistematic de catre cei care - de data asta - reusesc sa miste intr-un ritm ametitor o justitie facand parte din joc.
Un sistem pe cat de birocratic, pe atat de intentionat ineficient, i-a facut pe multi oameni sa-si transforme viata in lupta cu comisiile instituite, sa-si piarda anii prin tribunale, sa mai plateasca smecherilor si statului rapace si ceea ce le-a ramas, sa renunte. Altii, mai tenace, au inceput sa castige procesele la curtile de judecata europene, obligand statul sa cheltuiasca infinit mai mult decat daca lucrurile ar fi urmat calea fireasca. Numai ca, asa cum am spus, statul - adica tot noi - plateste acele abuzuri, si nu profitorii, care si-au burdusit buzunarele, vilele si camarile cu averile jefuite.
O noua mafie
Mafia restituirilor s-a nascut din vechea increngatura a acelorasi grupuri de interese. Initial, s-a ocupat de retrocedari prin metodele clasice ale spagii. in mai fiecare judet exista cativa "experti" carora trebuie sa le dai cota din ceea ce ti se cuvine. Altfel, ti se spune, mai direct ori mai voalat, ca n-ai decat sa te lupti cu morile de vant tu si toti urmasii tai. Procesele au adus si ele castiguri imense pentru unii avocati specializati si pentru acolitii lor. Exista astazi mii de aparatori ai dreptatii cu sute de apartamente, pe baza cutumei dupa care pentru o cladire revendicata in instanta, avocatul primeste un numar de apartamente. Altfel, proprietarul nu se alege cu nimic. Si decat cu nimic… Caracatita extrem de bine pusa la punct a facut ca sistemul sa functioneze perfect.

Cand prada a parut ca se imputineaza, s-a nascut noua mafie. Cum o mare parte din ceea ce era de furat s-a furat, s-au ivit juristi specializati in fabricarea unor genealogii false, pe care tot ei le certifica drept valide, si in numele carora revendica nu numai ce a mai ramas, ci si ce a fost deja impartit. Nu conteaza nici faptul ca legea prevedea o data limita pentru depunerea notificarilor, nu conteaza nici ca actele doveditoare sunt pline de falsuri, se inventeaza termeni noi, se inventeaza proceduri noi, sunt innebuniti alti oameni nevinovati. Subiectul este extrem de sensibil, presa este prudenta: inca nu este clar pana la ce nivel a crescut si pana la ce nivel va mai creste aceasta noua caracatita a imbogatirii frauduloase cu suflete moarte. (in paranteza fie spus, chiar nou de tot nu este fenomenul, doar ca acum el prinde contururile unei asocieri pentru crima organizata. in Arad se vorbeste ca au aparut, deja cu ani in urma, falsi mostenitori repede "despagubiti" in bani. Si cum au aparut, asa au si disparut.)
Actorii : o structura extrem de bine pusa la punct, cuprinzand avocati, notari, administratie, primari, prefecti, parlamentari, nenumarati impostori veniti la legile retrocedarii fara nici un drept si posedand astazi mii de hectare de pamant, zeci de apartamente si terenuri, incat cei 2% dintre amanatii abuziv bineinteles ca n-au decat sa se bata intre ei sau sa-si petreaca restul vietii pe holurile tribunalelor. Cei 2% - nu exista interes a se urmari cu adevarat cati sunt - sunt asteptati sa moara, asemenea stratiotilor din celalalt Bizant.
Planul (ca orice escrocherie de mare succes, este foarte simplu): se cauta - de preferabil peste hotare - nume care sa coincida cu cel al unei anumite persoane disparute dintre cele ce ar fi putut avea dreptul la o retrocedare mai acatarii. Dupa cum se stie, marii proprietari sau au reusit sa emigreze, sau au fost terminati de catre regimul comunist. Dar chiar si cei ce au murit prin inchisori puteau sa fi avut ceva rude prin strainatati. Drept urmare, se plastografiaza actele notariale pentru persoane fictive care, prin "reprezentantii" lor, deschid actiunile in instanta. De restul se ocupa caracatita. Nu dau cazuri concrete, desi dispun de o multime, pentru ca nu vreau ca acest material sa fie considerat partizan. Presa a fost cea care - extrem de timida si preocupata sa nu se atinga prea tare de noua mafie - a dat ea exemplele. (De pilda, la Bucuresti, situatia unei cladiri de pe bulevardul Lascar Catargiu, unde termenul de notificare a fost de mult depasit, proprietarul sta ascuns in ceata, iar justitia s-a grabit sa accepte o cerere cu termen caduc. Or, tot in Capitala, case la care instantele au dat solutii definitive si irevocabile, in sensul ca s-au retrocedat in natura doar apartamentele nevandute, iar pentru cele cumparate de chiriasi prin Legea 112, in conditiile in care notificarea a venit mai tarziu, sa fie acordate despagubiri sub forma de bani sau de actiuni la Fondul Proprietatea. Si totusi, aceleasi instante accepta noi procese pentru restituirea si a apartamentelor achizitionate cu buna credinta. De pilda, un imobil de pe strada Kogalniceanu. Ori situatia de la Poganesti, judetul Timis, unde o proprietate funciara nu se restituie, fiind exploatata tocmai de cei ce ar trebui s-o dea adevaratului proprietar.)
Procedeele : Nu exista nici o lege care sa nu poata fi siluita de aceasta noua mafie. in Romania, la aproape 17 ani de la schimbarea regimului, o foarte mare parte dintre adevaratii mostenitori (cifra de 2% puteti s-o uitati!) sunt dusi si azi de la Ana la Caiafa, primariile si societatile responsabile refuza sa se implice in favoarea celor ce vor fi ab initio dati afara din case, marii escroci s-au imbogatit iremediabil pe seama lor, iar noua haita se afla in plin atac. Comisiile judetene, preocupate de rapoarte si statistici false, lucreaza dupa modelul instantelor, amanand la nesfarsit dosarele, pierzand dovezi si cerand altele noi. Apoi altele noi. Apoi altele noi. Dezvaluirile din presa sunt contemplate cu hohote de ras. Putini romani au bani pentru procese la curtile europene. Asa ca exista proprietari de mana intai si proprietari de mana a doua. Chiriasi de mana intai si chiriasi de mana a doua. intre timp, terenurile si casele pot fi recuperate, cu conditia sa fie vandute pe nimic unor bande de profitori straini: se fac acte notariale pe proprietati revendicate, dar nerecuperate. Caracatita are garantii ca pe acel drum orice se poate obtine repede si fara birocratia obisnuita. "Sufletele moarte" au devenit obiectul unui comert care a desproprietarit o mare parte din Romania. Caracatita a penetrat granitele.
Nu am auzit ca DNA sa se ocupe de asemenea "fleacuri". Negotul cu "suflete moarte", in dispretul proprietatii, face in aceeasi masura victime, atat printre jefuitii abuziv, cat si printre fostii chiriasi.
La 1 ianuarie 2007 vom fi membri cu drepturi egale in Uniunea Europeana.
COMENTARII la articolul "Protecție specială" pentru chiriașii deveniți proprietari pe baza Legii 112/1995, publicat în ziarul Gândul, 29 aprilie 2008. În ciuda ghilimelelor prin care autorul articolului a dorit să sugereze că modificările Legii 10 aprobate recent de Comisia Juridica a Camerei Deputaților vor oferi chiriașilor deveniți proprietari beneficii la care nu ar avea dreptul ("protecție specială" cum nici n-au visat"), comentarii pertinente postate la acest articol arată că e un pariu riscant să subestimezi, ori chiar să desconsideri, inteligența cititorilor, și că obiectivitatea și verticalitatea nu ar trebui să fie favoruri oferite de jurnaliști, ci obligații profesionale. Asta pentru a nu mai vorbi despre conștiință...

Postat de Traian la 28.04.2008 22:42 - E un lucru bun modicarea acestei legi. Statul român și cei din fruntea lui de la vremea respectivă sunt vinovați de naționalizare și nu chiriașii care peste 40 de ani au cumpărat un apartament dintr-o fostă casă naționalizată pentru că acolo i-a prins revoluția (pe marea lor majoritate). Să nu uităm pe zecile de mii de români care la începutul anilor 90 au devenit proprietari de apartamente nou construite pe sume modice. În cazul lor de ce nu s-a sesizat nimeni la preț? Pe foștii proprietari să-i despăgubească statul la valoarea de piață și să nu mai nenorocească destinele a zeci de mii de oameni care stau cu frica că vor fi dați afară din casă de mafiile imobiliare și nu au unde să se ducă! Acum vorbesc foarte detașați de această problemă mulți din cei care au primit pe nimic apartamente construite în epoca de aur.

Postat de pt. adi la 28.04.2008 22:52 - Cine a avut case de revendicat de-adevăratelea, a făcut acest lucru în cinci-șase-zece ani după revoluție. Cine crede că restituirile făcute acum, după aproape douăzeci de ani de la revoluție, pentru proprietari din Brazilia sau Canada, pe care nu-i vede nimeni, pe procuri date unor avocați veroși, care sunt mâna în mână cu cei de la Primăria Capitalei și cu o mână de judecători corupți, mereu aceiași, nu are decât să bată apa în piuă. Hoției cu case i se spune acum "retrocedarea proprietăților". S-au retrocedat case confiscate sub Carol al II-lea sau Antonescu, deși legea se referea doar la regimul comunist. S-au restituit case luate înainte de război, prin hotărâre judecatorească. Câte și mai câte! iar talibanii din pd-l vorbesc de dreptate! Așa dreptate să fie la ei!

Postat de bulgaroctonul la 29.04.2008 00:59 - Mi se pare foarte normală o astfel de lege. Nicio țară fostă comunistă nu a permis aruncarea în stradă a unor oameni care nu sunt vinovați de instalarea regimului comunist, iar foștii proprietari au fost despăgubiți. @danuta, ești proastă de mori. Bunicilor mei li s-a interzis religia (greco-catolică), iar celorlalți li s-a confiscat pământul și animalele. Ambii bunici au avut de suferit de pe urma securității. Ți se pare normal ca eu și sora mea să trăim cu spaima că vom fi aruncați în stradă din casa unde ne-am născut și am crescut? care casă e un amărât de apartament cu 2 camere. Nu ne permitem achiziționarea unui apartament la prețurile actuale. Desigur, conform gândirii tale înguste, am fost niște privilegiați. Îți doresc să ajungi să trăiești cu spaima că vei fi dată afară din casă.

Postat de Diana la 29.04.2008 08:25 - Poate că așa vor fi potolite și hoardele hămesite de revendicaci impostori. Corect a spus cineva mai sus, ai casă de revendicat, o faci după apariția legii, nu după 20 de ani. În România se revendică și cu acte de la 1800. Sunt mii de cazuri în care aceeași familie, cu același act, revendică de câte 4-5 ori. De ce credeți voi că s-a scos baza de date din PMB, de exemplu?! De ce credeți voi că nu s-a publicat, oficial, niciodată lista cu celebrul decret 50?! Cum poți în 2005 să mergi la notariat și în baza a două declarații de martori în vârstă de 70 de ani să devii "rudă de sânge" cu unul mort la 1900?!?!... Hai să fim cerebrali totusi, cei care au acte au revendicat imediat după 1989. Acum sunt numai escroci ordinari care revendică. Romania nu mai are păduri, nu mai are parcuri, în schimb are legi permisive care îi favorizează pe acești r----i care revendică cu acte false. În 1989 nu am strigat decât "moarte dictatorului" nu că vrem casele înapoi. Exploatatorii de locuințe au apărut iarăși, aceștia merită împușcați de data aceasta nu doar expropriați și băgați la beciuri. Când plătești 450 de euro chirie așa gândești.

Postat de carusssy georgeta la 29.04.2008 11:07 - Proiectul de lege este foarte bun, când acest proiect de lege va fi votat în Camera Deputaților trebuie să fim prezenți în sală. Amendamentele acestui proiect sunt benefice pentru ambele părți. Nu suntem noi vinovați pentru nedreptățile făcute de regimul comunist, proprietarii care nu au obținut casele în timp util conform legilor în vigoare nu au avut acte în regulă, vrând să înșele organele statului. Trebuia ca cineva să ne facă și nouă dreptate. Noi suntem proprietari de bună credință, cumpărând casele în baza unor legi în conformitate cu Constituția Romaniei.

378 comments:

«Oldest   ‹Older   201 – 378 of 378
Avocat 0723-537992 said...

VA ASTEPTAM MESAJELE SI OPINIILE PE FORUMUL CREAT SPECIAL PENTRU NOI - CEI CARE AM CUMPARAT CASELE IN BAZA LEGII 112 SI ACUM SUNT REVENDICATE IN INSTANTE!
SPER CA ACEST FORUM SA FIE LOCUL NOSTRU DE INTALNIRE!

www.legea112.forumgratuit.ro

Jancsó Noémi said...

Am citit cu interes despre formarea asociatiei pentru apararea celor nedreptatiti. dorim sa ne alaturam acesteia. va rugam contactati-ne la adresa e-mail: noekolozs@yahoo.com

ceciliac said...

Buna seara!

Pentru toti colegii si prietenii colegilor ..nu uitati, va rog, avem sedinta miercuri 26.03.2008,orele 18, Calea Victoriei 216.
Va asteptam...

virgil said...

Am facut primii pasi. Miercuri ii vom face pe urmatorii. Avem ce discuta. Cine vrea detalii sa dea adresa de email si le va primii.

ion opris said...

Catre avocat
1. cum propuneti sa manifestam in zona ICCJ, in dimineata zilei de 7.04.2008? Intre ce ore? cati participanti, cu aproximatie? ce sa scrie pe pancarte? etc., etc.
2. va rog sa precizati cateva din consecintele admiterii recursului in interesul legii la ICCJ pe 7.04 2008.
3. va sugerez sa propuneti textele pentru motive si continut al INITIATIVEI LEGISLATIVE a cetatenilor, cf. art.74 din Constitutie si care se va promova cf. legilor 189/1999 si 76/2004.
Succes.

ceciliac said...

Buna seara!

Proba de blog.

goia said...

buna

ceciliac said...

Buna ziua!

Lumea are impresia ca s-a blocat bloggul..dar nu este asa. Trebuie doar putina rabdare.
Imi lipsesc comentariile. Unde sunteti?

ada said...

Este o greseala ca cineva a postat mai sus chestia asta cu www.legea112.forumgratuit.ro. Si eu m-am tot uitat aici sa vad ce se mai intampla. Trebuia poate sa scrieti pentru cei din tara ce s-a intamplat miercuri, pt ca mie mi
s-a parut ca e de bine, ca parca mai avem o speranta. Nu mi-am permis sa scriu eu, pt ca a fost sotul meu la intalnire si eu stiu numai din povesti.Dar suntem aici Cecilia. Intre timp eu am mai scris pe blogul lui Iliescu, Corinei Dragotescu la Pro-Tv pt emisiunea ,Intreaba-l pe', la Antena 3(au un forum), pe unde m-a mai dus si pe mine capul. Numai bine!

ceciliac said...

O sa va postez mai jos Decizia 53/2007 a Inaltei Curti privind un recursul in interesul legii legat de imobilele expropiate.
Este foarte interesant ...si ne da sperante ca si recursul nostru sa iasa




ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -



DECIZIA Nr. LIII (53)
din 4 iunie 2007



Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 769 din 13/11/2007



Dosar nr. 18/2007

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a se stabili că acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt inadmisibile.



SECŢIILE UNITE,



deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti există practică neunitară în aplicarea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, invocate ca temei al acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 introduse după intarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În această privinţă, este de subliniat că, în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 33/1994, "dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, ... foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică".

Astfel, unele instanţe au considerat că acţiunea în retrocedare, întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, având ca obiect imobile de natura celor la care se referă Legea nr. 10/2001, este admisibilă şi după intrarea în vigoare a acestui act normativ.

S-a motivat că acest punct de vedere se impune întrucât Legea nr. 33/1994, fiind lege specială în materie de expropriere, are prioritate de aplicare faţă de Legea nr. 10/2001, deoarece procedura administrativă necontencioasă reglementată prin acest ultim act normativ este independentă de acţiunea în retrocedare, prin excelenţă contencioasă, întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

S-a apreciat că această normă legală complineşte măsurile de protecţie juridică a expropriatului, în condiţiile în care exproprierea, constituind o restricţie adusă dreptului de proprietate, apare ca o excepţie de la caracterul absolut al dreptului de proprietate.

Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu pot fi invocate în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă acestea sunt introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Aceste instanţe au apreciat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, retrocedarea imobilelor expropriate anterior anului 1990 poate avea loc numai în condiţiile prevăzute în art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Constituţia României a reglementat principiul neretroactivităţii legii, prevăzând, la art. 15 alin. (2), că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".

În deplină concordanţă cu această reglementare constituţională, Codul civil prevede, în art. 1, că "legea dispune numai pentru viitor" şi că "ea n-are putere retroactivă", instituind astfel principiul neretroactivităţii legii civile.

Acest principiu de bază, consacrat şi în jurisprudenţa C.E.D.O., afirmă că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, în sensul că legea nouă nu poate desfiinţa sau modifica reglementarea juridică anterioară, iar legea veche să admită, la rândul ei, aplicarea imediată şi fără rezerve a legii noi, în sensul că acţiunea noii legi se întinde atât asupra faptelor pendinte, cât şi asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.

Normele legale aflate în conflict în cazul imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, respectiv dispoziţiile Codului civil şi cele ale Legii nr. 10/2001, vizează situaţii născute sub imperiul legii vechi, durabile însă în timp, prin efectele lor juridice, generate uneori de ineficacitatea actelor de preluare.

Deşi avantajos, prin posibilitatea părţilor de a avea acces direct la instanţele judecătoreşti, dreptul comun, fiind rigid şi conservator în câmpul său de aplicare, a fost înlocuit cu Legea nr. 10/2001, care cuprinde atât norme speciale de drept substanţial, cât şi reglementarea unei proceduri administrative, obligatorie, prealabilă sesizării instanţei.

Prin dispoziţiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat, practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacităţii actelor de preluare a imobilelor naţionalizate şi, fără să diminueze accesul la justiţie, a adus perfecţionări sistemului reparator, subordonându-l, totodată, controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special.

Potrivit art. 44 alin. (1) faza a II-a din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel, prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a recunoscut că "persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării", care va fi exercitată "după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi". Drept urmare, decizia sau hotărârea judecătorească de restituire implică parcurgerea procedurii speciale prevăzute în Legea nr. 10/2001, cu excluderea procedurii de drept comun.

Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 373 din 4 mai 2006 că "Legea nr. 10/2001 recunoaşte persoanelor îndreptăţite la restituirea imobilelor preluate abuziv calitatea de proprietar avută la data preluării, însă restituirea în natură a imobilului şi implicit exercitarea dreptului de proprietate se fac numai în urma constatării dreptului de proprietate, fie prin decizie a autorităţii administrative implicate în aplicarea legii, fie prin hotărâre judecătorească, în cazul în care deciziile acesteia sunt atacate în justiţie.

Astfel încât, dispunând că proprietarul se poate bucura de toate atributele dreptului său numai pentru viitor, după primirea deciziei sau hotărârii judecătoreşti de restituire, legiuitorul nu a făcut altceva decât să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în exercitarea acestui drept, în vederea asigurării securităţii circuitului juridic, în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală".

Cum această reglementare, dată prin Legea nr. 10/2001, interesează ordinea publică, rezultă că ea este de imediată aplicare, în concordanţă cu principiul consacrat în art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

În acest cadru legislativ, deci, nu-şi mai pot găsi aplicarea dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În adevăr, prin textul de lege menţionat se prevede că "dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică".

Această dispoziţie însă, ca şi aceea a art. 481 din Codul civil, în care se prevede că "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire", nu mai pot servi ca temei în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi", iar prin dispoziţiile din alineatele următoare sunt reglementate măsurile reparatorii în cazurile în care restituirea în natură nu mai este posibilă.

Această reglementare cu caracter special din Legea nr. 10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură şi prin măsuri reparatorii în echivalent. În această privinţă este de subliniat că art. 11 alin. (1) din această lege mai prevede că "imobilele expropriate şi ale căror construcţii edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptăţite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispoziţiilor legale", specificând că "dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare".

Dispoziţiile din celelalte alineate ale art. 11 şi următoarele din Legea nr. 10/2001 asigură realizarea în practică a întregii proceduri de restituire şi, respectiv, a măsurilor reparatorii în echivalent, constituind cadrul juridic, cu caracter special, pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, singurul ce poate fi invocat după intrarea în vigoare a dispoziţiilor acestei legi.

Ca urmare, câtă vreme Legea nr. 10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum şi de imediată aplicare, deoarece interesează ordinea publică, iar Legea nr. 33/1994, care reglementează cadrul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general faţă de Legea nr. 10/2001, se constată că dispoziţiile art. 35 ale acestei din urmă legi nu sunt aplicabile acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

O atare interpretare este impusă şi de reglementarea ce s-a dat prin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, potrivit căruia "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparaţii".

În acord cu soluţiile adoptate de Curtea Constituţională a României privind domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi buna-credinţă a cumpărătorului chiriaş, se constată că această lege, în limitele date de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun în materia retrocedării, în natură sau în echivalent, a imobilelor preluate de stat, cu sau fără titlu valabil, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum şi cele care, din motive independente de voinţa lor, nu au putut, în termenele legale, să utilizeze această procedură au deschisă calea acţiunii în revendicarearetrocedarea bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, de către chiriaşi.

Cu atât mai mult sunt, deci, inadmisibile şi acţiunile în revendicare introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 de persoanele care au utilizat procedura din această lege specială, soluţie conformă cu regula non bis in idem şi cu principiul securităţii juridice consacrat în jurisprudenţa C.E.D.O. (Brumărescu - 1997 ş.a.).

Legea nr. 10/2001 suprimă, aşadar, acţiunea dreptului comun al revendicării, dar nu şi accesul la un proces echitabil, întrucât, ca lege nouă, perfecţionează sistemul reparator şi procedural, controlul judecătoresc al reparaţiilor, prin accesul deplin şi liber la trei grade de jurisdicţie, în condiţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi ale art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit Legii nr. 10/2001 se conferă plenitudine de jurisdicţie în materie, cu obligaţia examinării fondului cauzei, în primă instanţă de către tribunal, în apel, pe cale devolutivă, de către curtea de apel şi în recurs, în limitele motivelor prevăzute de art. 304 punctele 1-9 din Codul de procedură civilă, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Or, din moment ce a fost adoptată Legea nr. 10/2001, având tocmai caracterul special menţionat, care reglementează toate situaţiile ce privesc restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se impune ca dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 să fie considerate rămase fără aplicare în cazul acţiunilor având ca obiect asemenea imobile, dacă au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ca şi în toate celelalte cazuri de preluate abuzivă de către stat.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu sunt aplicabile în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.



PENTRU ACESTE MOTIVE



În numele legii



D E C I D:



Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se interpretează în sensul că:

Aceste dispoziţii nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Obligatorie, pentru instanţe, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată astăzi, 4 iunie 2007.



PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prov. univ. dr. NICOLAE POPA



Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei


Nota: A durat 5 luni pana a fost publicat in Monitorul Oficial.

riana said...

Din cauza unei gripe urate nu am putut participa la sedinta de miercuri, dar am intrat de multe de ori pe blog, sperand sa gasim un rezumat al celor intamplate si sa auzim ceva de bine depre necazurile noastre. Si eu am crezut ca s-a blocat totul, am fost si speriata si dezamagita. Si eu si inca doua familii vecine, am dori sa stim cum procedam cu inscrierea in asociatie si daca putem fi de folos cumva. Pentru noi timpul trece prea repede si cu prea multa amaraciune. Suntem aici, pe acest blog pe care ne-am intalnit prima data si nu asteptam minuni, doar cate o raza de speranta si noutati de la cei mai inimosi si bataiosi dintre noi, care au pus bazele asociatiei.
riana_52@yahoo.com
0721239086

ceciliac said...

Buna ziua!
Unde ati fugit cu totii?
Azi am luat legatura cu cateva persoane din Sibiu. Incercati si dvs. sa luati legatura cu prieteni, rude, colegi din tara..
Trebuie sa fim cat mai multi..
Avem nevoie si de membri sustinatori. Chiar daca nu esti cumparator pe Legea 112..dar ne intelegi suferinta ..noi te asteptam alaturi de noi. In definitiv, ceea ce ni se intampla noua, reprezinta o incalcare a drepturilor omului. Oricare dintre romani poate ajunge in postura de a fi discriminat si pus la pamant de un Stat CORUPT .
Poporul roman trebuie sa incerce sa uite problema "capra vecinului". Trebuie sa invatam arta solidaritatii...nu trebuie sa gandim "mie nu mi se poate intampla"...ne place sau nu ne place in Romania se poate intampla orice ....liberul arbitru bantuie buimac prin tara..

Unknown said...

si eu sint interesata nu numai de acest blog dar si de eventuala formare a unei asociatii. Din pacate, desi am stiut de citeva zile despre acest blog nu m-am conectat decit azi si am aflat ca a fost o intrunire miercurea trecuta. Cum sa stiu ce s-a discutat si cum sa ma inscriu in asociatie daca s-a format?
parintii mei sint in proces din 1998 pt casa pe care au cumparat-o in 1996 si in care locuiam din 1984
(dupa ce am fost demolati pt construirea casei poporului).
Situatia actuala este ca apartamentul e piedut si probabil va trebui sa fie evacuat cit de curind.
Va multumesc
Anca

Unknown said...

ma scuz, am uitat sa-mi dau e-mail-ul daca cumva as putea avea si alte amanunte despre infiintarea asociatiei :
anca.costescu@gmail.com
multumesc

ceciliac said...

Buna dimineata!
Va rugam sa va mobilizati pentru participarea la sedinta din 9 aprilie 2008, orele 18, Calea Victoriei nr. 216.
Avem promisiuni de participare din partea media. Veniti cat mai multi si nu uitati sa aduceti formularele inmanate la ultima sedinta.

Liviu Marian said...
This comment has been removed by the author.
Liviu Marian said...

Si eu am fost dat in judecata, folosindu-se metoda compararii de titluri, articol din codul de P.C. ce nu poate avea consecinte asupra legii 10/2001, si consider ca ar trebui sa dam Statul Roman in judecata, deoarece in aceasta tara nu se respecta legile, astfel un act eliberat in mod legal in baza legii 112/1995 si 10/2001 devine nul in cazul aplicarii metodei compararii de titluri, ca si cum actele emise de catre stat ar fi false iar noi ne-am folosii de ele.
Deci in consecinta Statul ne-a inselat cu aceste acte daca accepta ca ele sa fie lovite de nulitate datorita compararii de titluri.

coca said...

Va rog frumos daca aflati ceva de astazi spuneti-ne si noua...
tcoca@email.ro
Multumesc

ada said...

E singura informatie pe care am gasit-o, din pacate:

Luni, 7 aprilie 2008, 15:41 Actualitate | Esenţial


Fostii proprietari ai imobilelor nationalizate au protestat astazi in fata sediului Curtii Supreme de Justitie impotriva deciziei procurorului general Laura Codruta Kovesi de a introduce recurs in interesul legii pentru unificarea practicii. Fostii proprietari sustin ca astfel li se ingradeste accesul la Justitie, fiind obligati sa se multumeasca doar cu actiuni la Fondul Proprietatea. In 18 ani doar aproximativ 15% din imobilele nationalizate de regimul comunist au fost retrocedate proprietarilor de drept.

Procurorul general al Romaniei, Codruta Kovesi, propune ca toate cererile de revendicare a caselor nationalizate sa fie rezolvate pe cale administrativa, adica pe Legea 10/2001. La ora actuala nu exista o constanta a deciziilor in procesele care au ca obiect casele nationalizate. Unele instante accepta actiunea de revendicare in drept comun, altele nu.

Neconcordantele slabesc si ingreuneaza sistemul judiciar si sunt taxate greu de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sustine Kovesi.

Daca CSJ va decide pentru unificarea practicii, fostii proprietari se tem ca in cazul caselor vandute prin Legea 112/1995 vor trebui sa se multumeasca doar cu actiuni la Fondul Proprietatea sub forma de despagubiri.

Maria Theodoru, presedintele Asociatiei Proprietarilor Deposedati Abuziv de Stat (APDAS), declara pentru HotNews.ro, ca pana acum practica era aceea de a intenta procese de comparare a titlului de proprietate. Se pornea tot in baza legii 10/2001, care in art 2, alin 2. spune ca deposedarea abuziva a unui proprietar de bunul sau nu inseamna si pierderea calitatii de proprietar avuta la data preluarii. In fapt, el ramane proprietar cu acte doveditoare.

Se compara astfel doua inscrisuri: titlul de proprietate initial si contractul de vanzare-cumparate al fostilor chiriasi care au achizitionat imobilele la inceputul anilor 90 de la Stat. Insa cum Statul nu avea dreptul de posesie asupra acelor imobile, actele cumparatorilor ajung sa fie in stare de nulitate absoluta.

"Proprietarii au avut castig de cauza in 90% din procesele intentate astfel. Celelalte au ajuns la Strasbourg si Statul plateste pe banda rulanta pentru ele", sustine Maria Theodoru

APDAS a cerut sa i se accepte interventia la procesul de decizie de la Curtea Suprema, considerand ca aceasta practica este neconstitutionala pentru ca ingradeste accesul la justitie.

Cererea nu a fost acceptata, motiv pentru care Maria Theodoru apreciaza ca propunerea Procurorului General este neconforma cu legislatia europeana si invoca protocolul semnat de Romania de respectare a cadrului legislativ extern.

Deliberarea Curtii Supreme de Justitie a fost amanata, a doua oara, pentru luna iunie.

antoaneta said...

Sint consternata de ceea ce s_a intimplat astazi .Unde esti tu Tepes Doamne? In ce tara traim?

coca said...

Sunt disperata si furioasa...Si nu am de gand sa-mi cer scuze daca tonul meu va mai iesi din tiparele bunului simt. Acum 2 saptamani, la sedinta, Dl. Opris, eu si alti cativa doream sa facem ceva pe 7 aprilie... Dar persoane MODERATE (desi nu am pus ghilimele de rigoare sper sa le vedeti... ) au spus sa stam potoliti sa nu suparam pe cineva... HA!HA! Fostii propietari au fost acolo! se pare ca ei stiu sa-si urmareasca interesele... Sa stiti ca eu si vecinii mei am trimis un memoriu la zeci de deputati, senatori, ziaristi si nu am primit nici un raspuns. Este foarte bine ca si la nivelul asociatiei s-a facut acest lucru... dar nu este de ajuns. In timp ce noi am stat asteptand cuminti judecarea recursului, fostii au aratat inca o data ca stiu sa fie unde trebuie...

virgil said...

Pentru comentarii va postez Protocolul nr 1 si articolul din Gardianul de azi(pentru cei care nu l-au citit)
Consiliul Europei
PRIMUL PROTOCOL ADITIONAL LA CONVENTIE Paris, 20.III.1952

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, hatarite sa ia masuri de natura sa asigure garantarea colectiva a drepturilor si libertatilor, altele decit cele care sint deja inscrise in titlul I al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare conventia), au convenit asupra celor le urmeaza:
ART. 1
Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.

ART. 2
Nimanui nu i se poate refuza dreptul de instruire. Statul, in exercitarea functiilor pe care si le va asuma in domeniul educatiei si al invatamintului, va respecta dreptul parintilor de a asigura aceasta educatie si acest invatamint conform convingerilor lor religioase si filozofice.

ART. 3
Inaltele parti contractante se angajeaza sa organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, in conditiile care asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.

ART. 4
Orice inalta parte contractanta poate, in momentul semnarii ori al ratificarii prezentului protocol sau in orice alt moment ulterior, sa comunice secretarului general al Consiliului Europei o declaratie precizind masura in care aceasta se angajeaza ca dispozitiile prezentului protocol sa se aplice anumitor teitorii care sint desemnate in declaratia respectiva si ale caror relatii internationale aceasta le asigura.
Orice inalta parte contractanta care a comunicat o declaratie in virtutea paragrafului precedent poate, dupa un anumit interval de timp, sa comunice o noua declaratie care sa modifice termenii oricarei declaratii anterioare sau care sa puna capat aplicarii dispozitiilor prezentului protocol cu privire la un anumit teritoriu.
O declaratie facuta potrivit prezentului articol va fi considerata ca fiind in conformitate cu paragraful 1 din art. 63 al conventiei.

ART. 5
Inaltele parti contractante vor considera art. 1, 2, 3 si 4 din acest protocol ca articole aditionale la conventie si toate dispozitiile conventiei se vor aplica in consecinta.

ART. 6
Prezentul protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei, semnatari ai conventiei; el va fi ratificat o data cu conventia sau dupa ratificarea acesteia. El va intra in vigoare dupa depunerea a zece instrumente de ratificare. Pentru oricare semnatar care il va ratifica ulterior, protocolul va intra in vigoare o data cu depunerea instrumentului de ratificare.
Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei, care va notifica tuturor membrilor numele celor care au ratificat protocolul.
Incheiat la Paris la 20 martie 1952, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie certificata fiecaruia dintre statele semnatare.


Gardianul


«Recursul lui Kovesi», amanat in favoarea sacalilor imobiliari
08.04.2008


Inalta Curte de Casatie si Justitie a amånat, ieri, pentru a doua oara, pronuntarea unei decizii fata de recursul in interesul legii promovat de Laura Codruta Kovesi pentru stabilirea unei practici unitare in judecarea cererilor de restituiri ale imobilelor nationalizate. Amånarea cu inca trei luni a pronuntarii unei hotaråri este cel putin dubioasa, daca ne gåndim ca, in alte situatii, decizia fata de un recurs in interesul legii a fost luata in trei saptamåni.

Tergiversarea judecarii acestui recurs nu poate decat sa fie favorabila speculantilor din domeniul imobiliar, respectiv acelora care s-au trezit mostenitori peste noapte si au pe rol dosare de revendicare judecate pe prevederile dreptului comun, nu pe cele ale Legii 10/2001. Termenul prevazut de aceasta lege pentru solutionarea cererilor de restituire a expirat demult, astfel ca speculantii imobiliari nu mai pot castiga decat pe dreptul comun, procesele fiind pe rol in prezent. In fapt, procurorul general al Romaniei a promovat acest recurs in incercarea de a stabili pentru toate instantele un singur mod de a solutiona cererile de revendicare, respectiv in baza l
egii speciale, 10 din 2001. Si acum, unele instante judeca dosarele de revendicare in temeiul dreptului comun, altele iau in considerare Legea 10/2001. Instanta suprema este chemata sa stabileasca o data pentru totdeauna o practica unitara. Numai ca pronuntarea se lasa asteptata.

La termenul din 10 decembrie 2007, instanta suprema a cerut, intr-un mod inedit, Parchetului General sa verifice daca nu cumva, dupa promovarea recursului de catre Laura Codruta Kovesi, practica a devenit totusi unitara. Reprezentantul Parchetului General a raspuns ca, din contra, practica este dominata si mai mult de confuzie. La termenul de ieri, Sectiile Unite ale instantei supreme au amanat pronuntarea pentru a studia solutiile instantelor.

Un demers care a zguduit lumea juridicului
Demersul procurorului general a agitat lumea juridicului din tara noastra. Specialistii in drept al proprietatii nu sunt de acord si au sustinut ca acest recurs in interesul legii nu este binevenit, fiind in dezavantajul fostilor proprietari care se chinuie sa-si recupereze bunurile in natura. Laura Codruta Kovesi considera ca este legal si firesc sa se judece actiunile in revendicare pe baza prevederilor Legii 10 din 2001, si nu pe cele ale Codului civil. Asta in conditiile in care, dupa intrarea in vigoare a actului normativ amintit, nu toate instantele au judecat la fel: unele au solutionat actiunile respectand procedura stabilita de Legea 10, altele au tinut cont de dreptul comun, chiar daca actiunile au fost introduse dupa aparitia legii. In toate cauzele solutionate pana in prezent de CEDO, fostii proprietari au invocat incalcarea articolului 1 din Protocolul numarul 1 Aditional la Conventia Drepturilor Omului. In contextul in care statul roman plateste si in prezent sute de mii de euro pentru incalcarea acestor drepturi, demersul procurorului general pare cu atat mai mult o actiune cotrara drepturilor omului. Mai mult decat atat, in cadrul hotararilor CEDO, sunt mentionate si sustinerile Agentului Guvernamental al Romaniei, potrivit carora, actiunea la CEDO ar fi inadmisibila, deoarece fostul proprietar poate urma calea revendicarii, in baza dreptului comun.

Jurisprudenta CEDO ar trebui sa primeze
Potrivit lui Kovesi, pentru evitarea perpetuarii starii de incertitudine în ceea ce priveste situatia juridica a unor asemenea imobile, Legea 10/2001 a instituit un termen în interiorul caruia trebuie adresata notificarea, termen prelungit succesiv, sanctiunea nerespectarii lui constând, potrivit art.22 alin.5, în pierderea dreptului de a solicita în justitie masuri reparatorii în natura sau prin echivalent.

„Având în vedere aceste considerente apreciem ca, dupa data intrarii în vigoare a Legii 10/2001, o actiune în revendicare a imobilelor pe care le vizeaza acest act normativ, întemeiata pe dispozitiile dreptului comun, este inadmisibila, atât în situatia în care nu s-a declansat procedura administrativa, prealabila si obligatorie prevazuta de legea speciala, cât si în situatia în care aceasta procedura nu este finalizata la data sesizarii instantei. Astfel, în cazul unor întârzieri nejustificate ale raspunsului la notificarea adresata detinatorului bunului, persoanele îndreptatite pot obtine solutionarea notificarii si, ca atare, masurile reparatorii prevazute de Legea nr.10/2001, pe calea unei actiuni în justitie îndreptate împotriva refuzului nejustificat al entitatii detinatoare, de a raspunde la notificare, iar nu pe calea unei actiuni în revendicare de drept comun“, mai sustine Codruta Kovesi.

Astfel, procurorul general al României cere Sectiilor Unite ale instantei supreme admiterea recursului în interesul legii si pronuntarea unei decizii în sensul ca, dupa intrarea în vigoare a Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, actiunile având ca obiect revendicarea acestor imobile nu mai pot fi întemeiate pe dispozitiile dreptului comun (art. 480 si 481 din Codul civil).
Solutia propusa de Kovesi a stârnit reactii în rândul „civilistilor“, care s-au declarat împotriva acestui recurs în interesul legii, considerând ca înainte de a se face o astfel de propunere trebuia sa existe o consultare cu specialisti, pentru a evita situatii de genul celei generata de decizia instantei supreme din 1995.

Totodata, avocati, judecatori, consilieri juridici considera ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului va prima în aceste spete.


Andi Topala

Avocat 0723-537992 said...

RECULSUL IN INTERESUL LEGII, S-A AMANAT PENTRU 2 IUNIE 2008. PUTETI SA CITITI MAI MULTE PE FORUM:
www.legea112.forumgratuit.ro

ceciliac said...

Buna seara tuturor!

Aseara am avut sedinta. Ne bucuram ca au aparut fete noi. Oamenii incep sa ne cunoasca si sa ni se alature. Totusi, suntem inca putini.
Astazi am avut termen la Judecatorie. Maine aflam daca ni s-a aprobat cererea de obtinere a personalitatii juridice pentru asociatia noastra.
Pentru saptamana viitoare s-a stabilit intalnirea pentru joi 17 Aprilie, orele 18, locatia stiuta.
Mai vorbim..

ada said...

1 .http://www.petitieonline.ro/petitie/locuinte_sociale_pentru_familiile_evacuate_din_case_nationalizate-p32230038.html - nu stiu daca foloseste la ceva dar macar vedem cam cati sunt de partea noastra.

2. Site-ul asta nu recunoaste parola.Trebuie sa te inregistrezi de fiecare data.Probabil ca din acest motiv multi au renuntat sa mai scrie

ceciliac said...

Buna ziua!

Va rog sa nu uitati. Azi avem sedinta (17.04.2008), orele 18, in Calea Victoriei nr. 216.
Va asteptam!

rodia said...

cititi pe
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=eveniment&s_id=58499

un articol despre actiunile Asociatiei Chiriasilor din Casele Nationalizate, filiala Brasov

ar trebui sa intram in legaturi de colaborare cu aceasta asociatie;
ar fi interesant daca si in alte orase mari s-ar constitui asociatii, iar la nivel de tara un cartel al tuturor asociatiilor;
cineva din Timisoara, parca, se arata foarte activ, poate e interesat sa intreprinda ceva si acolo

rodia said...

Ce facem cu foştii chiriaşi?


O sinistră realitate a zilei de astăzi este situaţia locativă a acelora care, după retrocedarea apartamentului cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 către fostul proprietar, sunt lăsaţi la mâna acestuia care, de cele mai multe ori, sfidând atât Legea statului, cât şi aceea a bunului-simţ impune, pentru a se putea locui pe mai departe în acest apartament, ori, chirii exorbitante, ori, condiţionează cumpărarea apartamentului contra unui preţ de piaţă, imposibil a fi achitat de omul de rând. Aceste aspecte sunt comune multor cetăţeni, aflaţi în această situaţie, mai precis, în aceea de a fi beneficiari ai unor contracte de vânzare-cumpărare lipsite de obiect.

Asistăm consternaţi, la o campanie mass-media fără precedent, prin care diverse asociaţii ale acestor proprietari, îi atacă pe aceia care nu au făcut nimic altceva decât să se încreadă în legile emise de Parlamentul României, sau, s-au supus că tot nu era altă cale, legilor din perioada comunistă. În special împotriva acestor legi se ridică astăzi foştii proprietari, acum când câinele este mort şi poţi sta lângă el fără băţ şi cer o satisfacţie pe care nu le-o mai poate da nimeni, aşa că toată ura lor se concentrează asupra unor simpli cetăţeni, care nu au avut nici o contribuţie la necazurile prin care au trecut, dar care sunt acum, ţinta acestei uri, prin care se revarsă toată neputinţa lor de până acum.

Se pretinde acum, că statul nu a avut nici un titlu când a preluat aceste locuinţe, nici chiar atunci când statul a preluat locuinţa în baza unei nerespectări de clauze, inserate într-un contract de credit ipotecar pe care, actualii revendicatorii, l-au încheiat cu statul. Dacă noi acum, am face un credit ipotecar şi nu-l vom onora, la fel de clemente vor fi instanţele ?

De multe ori, cel care a pretins locuinţa şi căruia, mărinimoasa noastră justiţie i-a admis cererea, nu poate primi casa până ce nu returnează către DAFI, suma actualizată ce ar fi trebuit să o plătească în baza contractului neonorat. Ne punem însă fireasca întrebare, dacă nu a plătit, de ce a fost considerat proprietar, de ce prevederile legale în materie nerespectare a convenţiilor, nu au funcţionat în aceste, nu puţine, cazuri ?

De ce Justiţia română, nu se alătură eforturilor depuse Stat, pentru detensionarea stării sociale precare a României, care nu mai avea nevoie să se încarce cu o nouă grijă, a acelora aruncaţi pe drumuri de aceşti revendicatori, cetăţeni străini în marea lor majoritate.

Sugerăm Parlamentului sau Guvernului, elaborarea în procedură de urgenţă a unui pachet legislativ. privind această categorie de cetăţeni, cerere ce ar trebui analizată, motivat de cele ce vor urma, măsuri ce impun implicarea Legislativului în rezolvarea legală a acestei situaţii, fiind vorba de cetăţeni cărora nu li s-a negat dreptul de proprietate dobândit, dar care nu îşi pot exercita, în fapt, acest drept.

Practic, atunci când au optat pentru cumpărare, foştii chiriaşi au făcut-o în baza unei legi, care le dădea dreptul, din această calitate, să cumpere locuinţa pe care o foloseau în baza contractului de închiriere cu Statul şi, în aceeaşi lege, fostului proprietar îi era recunoscut dreptul la o dreaptă şi justă despăgubire, în cazul în care, locuinţa nu era liberă pentru a-i fi restituită în natură.

Dar, iată că peste această lege a Legislativului a intervenit o altă autoritate a statului, autoritatea judecătorească, care ar fi avut la dispoziţie alte mijloace pentru a corecta legea şi asta, încă de la data la care acesta era în fază de proiect. Prin diferite decizii de referinţă ale Instanţei Supreme, aceasta a decis că fostului proprietar îi este permis să meargă şi pe calea dreptului comun, în vederea obţinerii în natură a locuinţei, lucru pe care Legea nr. 112/1995 nu îl prevedea, practic s-a intervenit, sub pavăza teoriei juridice, peste legea administrativă care venea în întâmpinarea rezolvării unei probleme a unei largi majorităţi, deşi, aceeaşi practică, putea rezolva acest aspect prin aplicarea principiului aparenţei de drept.

Sarcina Justiţiei, este aceea de a respecta şi a aplica Legea şi, doar atunci când aplicarea acesteia nu este unitară, să intervină prin decizii în interesul Legii, dar nu prin decizii în încălcarea Legii, aşa cum s-a întâmplat de fapt, dovadă fiind exemplul ţărilor vecine care nu au declanşat astfel de conflicte sociale, acceptând o realitate ce nu poate fi negată, aceea că regimul comunist a stabilit un alt regim al circuitului civil, într-o perioadă foarte lungă de timp care trebuie acceptată ca atare, pentru a evita un dezechilibru social grav, foştii proprietari făcând doar obiectul unor legi de despăgubire.

În urma acestei imixtiuni a uneia din autorităţile statului în detrimentul alteia, s-a ajuns la procesele de astăzi când, fostul proprietar are la dispoziţie mai multe căi de recuperare a imobilelor, inegalitatea de şanse fiind evidentă, şi când, o realitate istorică este negată dintr-o dată, negându-se statului această calitate de proprietar, exercitată efectiv zeci de ani, dovadă fiind maldărele de chitanţe ce atestă plata chiriei încasate de acesta, pe toată această perioadă, acelaşi stat ce este tratat acum ca un hoţ în instanţă şi condamnat la confiscarea produsului infracţiunii, mai precis, locuinţa pe care au cumpărat-o foştii chiriaşi, complici la infracţiunea acestuia.

Ar fi trebuit să se ţină cont, în judecarea acestor cauze de un adevăr de necontestat, aceste locuinţe au dăinuit prin truda şi sacrificiile foştilor chiriaşi, atâta timp cât s-a scurs de la preluarea lor, preluări al căror caracter abuziv este de multe ori discutabil, de unde necesitatea ca prin Lege să fie făcută o îndreptare a acestei situaţii, nu prin aplicarea acelor regretabile Recursuri în anulare, ci, prin stabilirea unor măsuri reparatorii, prin care, să fie stabilit modul în care vor fi despăgubiţi cei vătămaţi de hotărârile de instanţă.

Mai ales că, returnarea preţului plătit pentru această locuinţă, se face doar reactualizat din punctul de vedere al indicilor de inflaţie, iar nu şi al excedentelor de preţ datorate pieţei imobiliare, de care profită unilateral doar cel ce recâştigat acest apartament.

Considerentele actuale ale scăderii cuantumului ce trebuie returnat nu subzistă, motivat de următoarele aspecte ce rezultă clar, din chiar aplicarea anexelor Legii 112/1995, anexe privind calcularea preţului pentru astfel de apartamente. Deşi, în majoritatea lor, apărătorii foştilor proprietari reclamă preţul mic cu care au fost vândute aceste locuinţe, ei ignoră ceea ce ştiu de fapt şi anume că, preţul pornea de la preţul unei locuinţe noi din care se scădeau, chiriile efectiv plătite de-a lungul timpului, amortizările diferitelor componente ale construcţiei şi instalaţiilor, restul calculat din preţul iniţial, fiind preţul ce urma a mai fi achitat de către fostul chiriaş.

Ori, suma ce urmează a fi returnată trebuie să ţină cont de aceşti indici de calcul ce trebuiesc acum adăugaţi scăderea dedusă, în urma aplicării lor, fiind urmarea unor plăţi efectuate de aceştia, atât prin plata chiriei unui non dominus, cât şi prin întreţinerea, sau, efectuarea altor lucrări pentru menţinerea locuinţei într-o stare bună de folosinţă.

Problema daunelor-interese, reprezintă un drept acordat în baza vătămării aduse cumpărătorului, prin evingerea vânzătorului, fiind admisibilă în baza naturii contractuale rămase ca fiind valabile, obligaţia de predare a obiectului vânzării rămânând intactă, adică, vânzătorul are obligaţia de a ne preda o altă locuinţă, sau, suma necesară achiziţionării acesteia, respingerea unei astfel de cereri, ca inadmisibilă, nefiind posibilă decât în cazul în care, suma returnată ar fi suficientă pentru achiziţionarea altei case.

Plata efectuată, prin suma reactualizată, fostului chiriaş, nu cuprinde şi sumele scăzute când s-a calculat acest preţ în baza Legii nr. 112/1995 şi care, reprezintă în fapt, sumele necesare menţinerii acestor locuinţe până în prezent, aplicându-se normele de drept, privind calitatea de gerant, pe care aceştia au avut-o până când fostul proprietar şi-a revendicat locuinţa.

Astfel s-ar aplica Legea, în mod egal, pentru toţi şi ar mai tăia apetitul anumitor cabinete de avocatură care funcţionează în baza unei căutări permanente de persoane ce ar putea revendica ceva, cabinete pe care mass media le defineşte ca fiind parte a mafiei retrocedărilor.

Costei Ion - jurist

Articol din Monitorul Drepturilor Omului nr. 8/2006 pe site-ul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului
http://www.oado.ro/index.php?unde=rev&id=99&art=633&PHPSESSID=b3f64e7d667055d1262013eedf1325e7

coca said...

Guvernul Romaniei - Biroul de presa - 21.04.200

Guvernul a aprobat, în şedinţa de astăzi, o Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei şi regresul statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă.
Potrivit legislaţiei în vigoare, Agentul guvernamental sau reclamantul poate solicita tribunalului competent teritorial, dacă consideră necesar, efectuarea unei expertize judiciare care să constituie mijloc de probă în cauza aflată pe rolul Curţii. Ordonanţa de Urgenţă aduce o modificare în sensul introducerii posibilităţii efectuării unei astfel de expertize numai după ce Curtea comunică Agentului guvernamental cererea reclamantului. Anterior comunicării cererii de către Curte, reclamantul poate depune documentele pe care le consideră necesare în vederea susţinerii cererii sale, inclusiv expertize extrajudiciare.
O altă modificare precizează explicit că semnarea convenţiei de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei nu poate avea loc decât după ce Curtea comunică Agentului guvernamental cererea reclamantului.
De asemenea, Ordonanţa de Urgenţă stabileşte că o modalitate de a pune capăt litigiului, în cauzele repetitive în care reclamantul nu acceptă soluţionarea amiabilă, o reprezintă formularea unei declaraţii unilaterale, prin care Guvernul recunoaşte încălcarea Convenţiei şi se angajează să ia o serie de măsuri individuale şi generale pentru a repara prejudiciul material cauzat victimei, precum şi pentru a preveni apariţia unor cauze similare în viitor. Această modalitate de soluţionare a litigiului este agreată de Curtea Europeană.
O altă reglementare introdusă de OUG stabileşte că Ministerul Economiei şi Finanţelor va calcula şi va plăti, după caz, şi penalităţile de întârziere în cazul achitării cu întârziere a sumelor acordate de CEDO cu titlu de satisfacţie echitabilă, aşa cum se stipulează în hotărârea Curţii sau în convenţia de rezolvarea pe cale amiabilă. Plata se efectuează în termenul prevăzut de hotărârea Curţii sau de convenţia de rezolvare pe cale amiabilă, iar, în lipsă, în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii Curţii, respectiv de la data semnării convenţiei de rezolvare pe cale amiabilă şi se face pe baza dispoziţiei scrise a ministrului Afacerilor Externe.
Potrivit actului normativ adoptat astăzi de Guvern, Agentul guvernamental poate solicita Camerei Deputaţilor publicarea gratuită, în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziilor şi hotărârilor Curţii, pronunţate în cauzele în care statul român are calitatea de pârât, în termen de trei luni de la data soluţionării definitive a cauzei.
Adoptarea acestei Ordonanţe de Urgenţă are scopul de a contribui la îmbunătăţirea cadrului normativ care reglementează funcţionarea Agentului guvernamental şi eficientizarea activităţii de reprezentare a Guvernului la CEDO.

ceciliac said...

Buna ziua!

Doresc sa va urez tuturor Paste Fericit si Linistit!
Sa speram ca faptul de a ne fi gasit sa reprezinte un pas important pentru rezolvarea problemelor noastre!

codin said...

Tuturor un PASTE FERICIT, plin de lumina si iubire! Fie ca sarbatorile pascale sa lumineze mintile si sufletele celor ce ne pot ajuta, pe noi, membrii asociatiei si pe toti cei ca noi, sa avem speranta ca vom petrece si sarbatori mai vesele, cu siguranta unui adapost deasupra capului. Numai bine!

Unknown said...

Hristos a Inviat!

Urmatoarea sedinta a APL 112/1995 va avea loc, cel mai probabil pe data de 8 Mai.

Vom reconfirma sedinta cel mai tarziu pana in seara zilei de Luni 5 Mai.

O saptamana linistita tuturor.

Comitetul Director

Unknown said...

Urmatoarea sedinta a APL 112/1995 va avea loc Joi, 8 Mai, la ora 18:00 in aceeasi sala din Calea Victoriei 116.

Comitetul Director

ceciliac said...

Buna ziua!

Va fac cunoscute urmatoarele elemente:
Cont asociatie - BCR - Sucursala Grivita - RO77RNCB0086100513210001
C.I.F. 23820719
Pentru cine doreste sa directioneze 2% din impozit , va informez, ca maine este ultima zi de depunere.
In aceasta saptamana nu ne intalnim.
Mai reveni si maine cu informatii noi.

Cirease

ceciliac said...

Revin in acest moment.
Denumirea noastra este ASOCIATIA PROPRIETARILOR PE LEGEA 112/1995.

CIREASE

Unknown said...

Urmatoarea sedinta a APL 112/1995 va avea loc Joi, 8 Mai, la ora 18:00 in aceeasi sala din Calea Victoriei 116.

Comitetul Director

Unknown said...

SCUZE

Urmatoarea sedinta a APL 112/1995 va avea loc Joi, 22 Mai, la ora 18:00 in aceeasi sala din Calea Victoriei 116.

Comitetul Director

ceciliac said...

Buna ziua!

Nu uitati de sedinta de azi de la orele 18. Am primit aprobari pentru 4 manifestatii. Le vom tine in fata Inaltei Curti de Justitie.

virgil said...

Mai citeste cineva blogul? Cine doreste sa intre in legatura cu noi gaseste telefoanele de contact la sediul PSD sector 1, Calea Victoriei 216,unde deobicei joia incepand cu ora 18 tinem adunarile noastre pentru stabilirea strategiei asociatiei. Am participat la trei mitinguri urmeaza al patrulea la ICCJ, din strada Batistei 25, luni 02.06.2008 intre orele 9-11. Participati in numar cat mai mare, chiar si cei din provincie, daca nu le este prea greu sa ajunga. Merita efortul. Pentru mesaje urgente puteti posta pe emailul " aplegea112@yahoo.com"
Virgil

codin said...

Pronuntarea recursului s-a amanat pe 9 iunie! Cititi pe www.juridice.ro/stiri-juridice/flux-stiri

ceciliac said...

Buna ziua!
Ii multumim lui Codin pentru informatie. Astazi, noi cei din Bucursti, am fost la miting in fata Inaltei Curti.
La viitoarele actiuni ii asteptam si pe cei din tara. Este imperios necesar sa aratam ca suntem multi. Media nu vrea sa ne popularizeze..cu toate ca am transmis invitatii aproape tuturor posturilor de tv nu a venit decat OTV.
Joi,5 mai, orele 18 avem sedinta la sediul din Calea Victoriei.

Cici Cirease

ceciliac said...

Revin sedinta este pe 5 Iunie, orele 18.

coca said...

Inalta Curte a amânat a treia oara pronuntarea pe recursul lui Kovesi pentru Legea 10
03.06.2008 – Gardianul

Inalta Curte de Casatie si Justitie a amanat, ieri, pentru a treia oara, pronuntarea unei decizii fata de recursul in interesul legii promovat de Laura Codruta Kovesi pentru stabilirea unei practici unitare in judecarea cererilor de restituiri ale imobilelor nationalizate. Amanarea cu inca trei luni a pronuntarii unei hotarari este cel putin dubioasa, daca ne gandim ca, in alte situatii, decizia fata de un recurs in interesul legii a fost luata chiar si in trei saptamani. Dosarul 60/2007 are o vechime de peste sase luni. Potrivit unor surse judiciare, magistratii instantei supreme au motivat, ieri, amânarea cu inca o saptamâna a pronuntarii motivând ca lista de sedinte este prea incarcata si lucreaza sub „presiunea strazii”, respectiv a manifestantilor pro-recurs.
Asa cum scriam si intr-un numar precedent, tergiversarea judecarii acestui recurs nu poate decât sa fie favorabila speculantilor din domeniul imobiliar, respectiv acelora care s-au trezit mostenitori peste noapte si au pe rol dosare de revendicare judecate pe prevederile dreptului comun, nu pe cele ale Legii 10/2001. Termenul prevazut de aceasta lege pentru solutionarea cererilor de restituire a expirat demult, astfel ca speculantii imobiliari nu mai pot câstiga decât pe dreptul comun, procesele fiind pe rol in prezent. In fapt, procurorul general al României a promovat acest recurs in incercarea de a stabili pentru toate instantele un singur mod de a solutiona cererile de revendicare, respectiv in baza legii speciale, 10 din 2001. Si acum, unele instante judeca dosarele de revendicare in temeiul dreptului comun, altele iau in considerare Legea 10/2001. Instanta suprema este chemata sa stabileasca o data pentru totdeauna o practica unitara. Numai ca pronuntarea se lasa asteptata.


Una hais, alta cea
La termenul din 10 decembrie 2007, instanta suprema a cerut, intr-un mod inedit, Parchetului General sa verifice daca nu cumva, dupa promovarea recursului de catre Laura Codruta Kovesi, practica a devenit totusi unitara. Reprezentantul Parchetului General a raspuns ca, din contra, practica este dominata si mai mult de confuzie. Laura Codruta Kovesi considera ca este legal si firesc sa se judece actiunile in revendicare pe baza prevederilor Legii 10 din 2001, si nu pe cele ale Codului civil. Asta in conditiile in care, dupa intrarea in vigoare a actului normativ amintit, nu toate instantele au judecat la fel: unele au solutionat actiunile respectând procedura stabilita de Legea 10, altele au tinut cont de dreptul comun, chiar daca actiunile au fost introduse dupa aparitia legii.


CEDO versus Kovesi
In toate cauzele solutionate pâna in prezent de CEDO, fostii proprietari au invocat incalcarea articolului 1 din Protocolul numarul 1 Aditional la Conventia Drepturilor Omului. In contextul in care statul român plateste si in prezent sute de mii de euro pentru incalcarea acestor drepturi, demersul procurorului general pare cu atât mai mult o actiune contrara drepturilor omului. Mai mult decât atât, in cadrul hotarârilor CEDO sunt mentionate si sustinerile Agentului Guvernamental al României, potrivit carora actiunea la CEDO ar fi inadmisibila, deoarece fostul proprietar poate urma calea revendicarii, in baza dreptului comun. Redam in continuare fragmente din hotarârile CEDO impotriva României, care arata ca recursul procurorului general este cel putin inoportun. l „(...) Guvernul considera ca existenta hotarârii din 25 septembrie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti de respingere a actiunii în anulare a contractului de vânzare privind bunul sau nu aduce niciun prejudiciu dreptului reclamantului la respectarea bunului sau. În opinia Guvernului, reclamantul ar fi putut formula o actiune în revendicare împotriva cumparatorului bunului si cere, prin intermediul acestei actiuni, compararea titlurilor de proprietate.” (...) Dupa ce a examinat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt si niciun argument care ar putea conduce la o alta concluzie în acest caz. Curtea reafirma în special ca, în contextul legislativ român de reglementare a actiunilor în revendicare imobiliare si a restituirii bunurilor nationalizate de regimul comunist, vânzarea de catre stat a unui bun al altuia unor terti de buna credinta, chiar si atunci când e anterioara confirmarii definitive în justitie a dreptului de proprietate al altuia, reprezinta o privare de bun. O asemenea privare, combinata cu lipsa totala a despagubirii, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1”. (Hotarârea din 12 iulie 2007 în cauza Savulescu împotriva României, in care statul a fost condamnat la daune moratorii de 5.000 euro). l „(...) Curtea reaminteste ca, în alte cauze similare, a tras concluzia încalcarii articolului 6 § 1 din Conventie sub motiv ca refuzul curtilor de apel de a recunoaste tribunalelor competenta de a examina litigii referitoare, ca si în cauza de fata, legata de o revendicare imobiliara încalca articolul 6 § 1 din Conventie”. (Hotarârea din 12 iulie 2007 in cauza Cornelia Eufrosina Radu contra României, in care statul a fost condamnat la daune morale de 7.000 euro). l „(...) Guvernul considera ca hotarârea din 19 aprilie 2001, care a confirmat buna credinta a cumparatorilor, nu a avut nici o incidenta asupra dreptului de proprietate al reclamantului care ar fi trebuit sa înainteze o actiune de revendicare contra sotilor D.” (...) Curtea reaminteste ca a hotarât deja ca, dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, soarta unei actiuni în revendicare nu era sigura si ca de atunci reclamantii nu trebuiau sa urmeze aceasta cale. De altfel o actiune având ca temei articolul 574 din codul de procedura civila nu ar fi determinat restituirea apartamentului în cauza. (...) În speta, Curtea nu vede nici un motiv sa se îndeparteze de jurisprudenta citata mai sus, situatia de fapt fiind sensibil aceeasi. Aceasta mentioneaza ca vânzarea de catre stat a bunului reclamantului în temeiul Legii nr. 112/1995, lege care totusi nu permitea vânzarea bunurilor nationalizate ilegal, împiedica chiar si astazi pe reclamant sa exercite dreptul sau de proprietate recunoscut prin hotarârea definitiva si irevocabila”. (Hotarârea din 31 mai 2007 in cauza Horia Jean Ionescu contra României, in care statul a fost condamnat la daune morale de 6.000 euro). l „(...) Guvernul considera ca vânzarea apartamentelor si actiunea în anulare a contractelor de vânzare nu are nici o incidenta asupra dreptului de proprietate al reclamantelor, caci nici titlul lor de proprietate, nici sansele acestora de a obtine posesiunea apartamentelor nu au fost afectate. Constatarea bunei credinte a cumparatorului nu echivaleaza cu o negare a titlului de proprietate al reclamantelor. Astfel, procedura litigioasa nu a prejudiciat dreptul de proprietate al reclamantului. 24. Guvernul apreciaza ca reclamantele ar fi avut mai multe sanse sa le fie restituite apartamentele daca ar fi intentat o noua actiune de revendicare împotriva cumparatorilor”. (Hotarârea din 31 mai 2007 in cauza Brazda si Malita contra României , in care statul a fost condamnat la daune morale de 5.000 euro).


Andi Topala

Avocat 0723-537992 said...

noi subiecte pr forumul
www.legea112.forumgratuit.ro

rodia said...

http://www.juridice.ro/stiri-juridice/flux-stiri/admisibilitate-revendicare-legea-10-admis-recurs-ril.html

Recursul in interesul legii a fost admis!!! Ramane de vazut cum va fi interpretat si cum va fi respectat in justitie.

coca said...

stire preluata
legea112.forumgratuit.ro


Instanţa supremă - Decizie importantă în materia proprietăţii
10/06/2008vezi toate articolele scrise de Violeta Fotache

Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) au admis ieri recursul formulat de procurorul general privind unificarea practicii judiciare în material proprietăţii. Preşedintele ÎCCJ, Nicolae Popa, ne-a explicat aseară decizia aşteptată atît de foştii proprietari deposedaţi în regimul comunist, cît şi de chiriaşii deveniţi proprietari ai unor asemenea imobile.

"Instanţa a admis recursul şi a stabilit că, în raport cu articolele 480 şi următoarele din Codul civil, de principiu, are prioritate legea specială, în acest caz Legea 10/2001. Cînd există neconcordanţe între Legea 10 şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, atunci are prioritate Convenţia şi această prioritate trebuie conservată în condiţiile în care nu prejudiciază un alt drept cîştigat în faţa instanţei", ne-a declarat preşedintele Nicolae Popa. "Noi nu am spus acum că sînt inadmisibile acţiunile în temeiul codului civil, ci am spus că are prioritate legea specială, care derogă de la legea generală (codul civil), dar că atunci cînd fostul proprietar îşi vede periclitată chiar esenţa dreptului, judecătorul va aprecia buna credinţă a cumpărătorilor unor asemenea imobile, lucru tranşat în raport de piesele fiecărui dosar", a subliniat preşedintele Instanţei supreme.

Prioritate: CEDO, Legea 10/2001 şi, la urmă, codul civil

Potrivit declaraţiei şefului Instanţei supreme, dacă ar fi să trasăm o ordine a legilor care au prioritate în descîlcirea situaţiei privind dosarele de retrocedare a proprietăţilor, în temeiul Legii 10/2001, atunci ordinea ar fi: Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, apoi Legea 20/2001, ca lege specială, şi abia apoi prevederile Codului civil, ca lege generală. În oricare din aceste trei variante, judecătorul este cel care decide. "Judecătorul este cel care constată buna-credinţă a cumpărătorilor de imobile naţionalizate. Nu eram noi legiuitori, să stabilim norme noi", ne-a declarat judecătorul Nicolae Popa.

Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului ÎCCJ în problema referitoare la regimul juridic al caselor naţionalizate preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ca urmare a sesizării practicii neunitare a instanţelor de judecată. "Procurorul general în prima cerere de recurs în interesul legii, sesiza instanţa cu privire la practica neunitară în această materie şi solicita declararea ca inadmisibile a acţiunilor în justiţie întemeiate pe Codul civil, după scurgerea termenului prevăzut de Legea 10/2001. Ulterior, procurorul general a revenit cu o precizare în care nu a mai spus nimic despre poziţia procurorului general. "Acum, noi, judecătorii instanţei supreme, n-am stabilit că aceste acţiuni pe codul civil sînt inadmisibile, ci că are prioritate legea specială. Iar dacă există neconcordanţe între această lege, (n.r. – Legea 10/2001) şi CEDO, atunci are prioritate Convenţia".

Practica instanţelor de pînă acum: decizii contrare
Procurorul general al Parchetului ÎCCJ, Laura Codruţa Kovesi, a constatat că unele instanţe de judecată au considerat că, de la intrarea în vigoare a Legii 10/2001, respectiv de la data de 14 februarie 2001, restituirea imobilelor preluate în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prevăzute de art. 2, alin. 1 din acest act normativ, se realizează numai prin procedura specială, stabilită de această lege şi, în consecinţă, acţiunea în revendicare de drept comun este inadmisibilă, după cum informează Mediafax. În acest sens, s-a reţinut că Legea 10/2001 are aplicare imediată, fiind o lege specială şi derogatorie de la dreptul comun.

ACŢIUNILE PE CODUL CIVIL, INADMISIBILE. Totodată, s-a apreciat că, întrucît dispoziţiile art. 6, alin. 2 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, arată că "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţămîntului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie", rezultă că acţiunea în revendicare directă este inadmisibilă. S-a considerat că acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun nu poate fi admisă nici atunci cînd persoanele îndreptăţite au urmat procedura administrativă obligatorie, prevăzută de dispoziţiile Legii 10/2001, atît în situaţiile în care această procedură a fost finalizată, prin emiterea deciziei sau dispoziţiei motivate, cît şi în situaţia în care această procedură nu a fost încheiată, explică Kovesi.

DAR… ADMISIBILE CU OBSERVARE ATENTĂ A GRANIŢELOR. Pe de altă parte, alte instanţe, dimpotrivă, au declarat că acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, formulată după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, este admisibilă.
"S-a apreciat că, deşi potrivit art. 22, alin. 5 din Legea 10/2001, nerespectarea termenului stabilit pentru depunerea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau prin echivalent, aceasta nu poate avea altă semnificaţie decît aceea a pierderii beneficiului Legii 10/2001 de persoana îndreptăţită, iar acest efect nu poate fi extins asupra altor acţiuni pe care aceasta le-ar putea promova în justiţie, cum este şi acţiunea în revendicare", susţine Kovesi, citată de Mediafax. Potrivit recursului în interesul legii (RIL), faptul că potenţialul beneficiar al Legii 10/2001, prin nerespectarea exigenţelor procedurale ale acestui act normativ, pierde vocaţia de a se bucura de măsurile reparatorii speciale reglementate în cuprinsul acesteia, nu împiedică posibilitatea intentării unei acţiuni în revendicare de drept comun. Totodată, s-a mai susţinut că Legea 10/2001, ca lege specială în materia restituirilor, nu interzice să se facă uz de mijloacele dreptului comun, dar cu observarea exactă a graniţelor dintre norma generală şi norma specială, precum şi eventuala lor interferenţă.

FOŞTII CHIRIAŞI. De asemenea, s-a apreciat de instanţe că, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun este admisibilă şi atunci cînd vizează imobile înstrăinate prin acte de dispoziţie foştilor chiriaşi, de unitatea deţinătoare, caz în care trebuie să se procedeze la compararea titlurilor de proprietate deţinute de părţi. Instanţele care au procedat în această modalitate au considerat că efectele deposedării unui proprietar de bunul care constituie obiectul dreptului său de proprietate, constau în pierderea doar a unuia dintre atributele acestui drept, cu consecinţa păstrării calităţii de proprietar, avută la data preluării, efect consacrat expres şi prin dispoziţiile art. 2, alin. 2 din Legea 10/2001. Acest text care reproduce, în cuprinsul legii speciale, dispoziţiile din dreptul comun, conţinute de art. 480 din Codul civil, dă vocaţia titularului dreptului de proprietate, de a recurge la toate mijloacele legale, administrative sau judiciare, pentru a obţine recunoaşterea acestui drept într-o manieră pe care o consideră adecvată finalităţii urmărite. De altfel, Legea10/2001, ca lege specială, nu interzice a se face uz de mijloacele dreptului comun, iar acţiunea în revendicare formulată potrivit dispoziţiilor art. 480 Cod civil este mijlocul procedural cel mai eficient, se mai susţine în RIL, potrivit Mediafax.

Unknown said...

Deci este practic in favoarea fostilor proprietari, doar ca i-au dat o forma mai indulcita

riana said...

Incredibil! Dar adevarat, in Romania! Caragiale ar putea scrie si acum chiar mai spumos ca pe vremuri. Sa se modifice, primesc! Dar sa nu se schimbe nimic! Dupa atatea luni de amanare... o institutie serioasa si...INALTA a justitiei din Romania sa nu fie capabila sa ia o hotarare in INTERESUL legii, ci sa se ascunda dupa degete si sa lase totul in ambiguitate ca sa se poata produce in continuare abuzuri si nedreptati. Daca n-ar fi de plans, ar fi de rasul Europei!

coca said...

Sursa:
Juridice.ro/stiri-juridice/flux-stiri

MINUTA
In sedinta din 9 iunie 2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, in dosarul nr. 60/2007 a pronuntat urmatoarea solutie:

“Cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecatoresti, Sectiile Unite decid:

Concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala.

In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala (Legea nr. 10/2001) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.”

Dupa redactarea considerentelor si semnarea deciziei, aceasta va fi publicata in Monitorul Oficial.

coca said...

Sursa Realitatea TV - banda:
ICCJ a admis recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Romaniei. Asociatia fostilor proprietari a declarat ca va contesta la CEDO aceasta decizie

ceciliac said...

Buna ziua!

Ce s-a intamplat ieri la ICCJ este doar un prim pas pentru lupta noastra. Sa asteptam motivarea si publicarea in Monitorul Oficial. Noi trebuie sa continuam sa ne facem cunoscuti si sa actionam prin toate mijloacele.
Urmatoarea sedinta joi 19 iunie 2008, orele 18, la locul stiut.

coca said...

Ca Pilat din Pont. Instanta suprema s-a spalat pe maini de recursul lui Kovesi pe Legea 10

11.06.2008 - ziarul Gardianul


Magistratii Sectiilor Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie au admis, luni seara, recursul în interesul legii promovat de procurorul general, Laura Codruta Kovesi, pentru a stabili o practica unitara în materia restituirii proprietatilor confiscate abuziv de comunisti. Desi s-au chinuit opt luni sa dea o decizie pentru a lamuri neintelegerile juridice si procedurale, magistratii instantei supreme au luat o hotaråre echivoca, fara sa transeze problema.
Magistratii instantei supreme i-au dat castig de cauza procurorului general, dar cu mici amendamente, care le permite instantelor inferioare sa aprecieze singure modul de solutionare a cauzelor. Cu alte cuvinte, Inalta Curte nu a rezolvat mai deloc „litigiul”. „A fost admis recursul într-o forma combinata, deoarece doamna Kovesi nu a propus o solutie unitara, ci a dat mai multe variante. Noi am luat decizia în baza unui principiu de drept, care statueaza faptul ca între legea speciala si legea generala are prioritate legea speciala. Cu alte cuvinte, între Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Legea 10, are prioritate Conve
ntia Europeana într-o actiune de revendicare“, a declarat Nicolae Popa, presedintele ÎCCJ, marti, pentu NewsIn.
Un recurs vechi de opt luni
Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a promovat recursul in interesul legii pe 4 octombrie. Ea a considerat ca este legal si firesc sa se judece actiunile in revendicare pe baza prevederilor Legii 10 din 2001, si nu pe cele ale Codului civil. Asta in conditiile in care, dupa intrarea in vigoare a actului normativ amintit, nu toate instantele au judecat la fel: unele au solutionat actiunile respectand procedura stabilita de Legea 10, altele au tinut cont de dreptul comun, chiar daca actiunile au fost introduse dupa aparitia legii. Redam in continuare fragmente din argumentele procurorului general care au stat la baza promovarii acestui recurs in interesul legii, cu precizarea ca intertitlurile apartin redactiei. Documentul poate fi citit integral pe site-ul ziarului „Gardianul“.
Moduri de judecare diferite
„În practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la admisibilitatea actiunii întemeiata pe dispozitiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, actiuni formulate dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Astfel, unele instante de judecata au considerat ca, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv de la data de 14.02.2001, restituirea imobilelor preluate în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevazute de art.2 alin.1 din acest act normativ se realizeaza numai prin procedura speciala, stabilita de aceasta lege si, în consecinta, actiunea în revendicare de drept comun este inadmisibila. În acest sens, s-a retinut ca Legea nr.10/2001 are aplicare imediata, fiind o lege speciala si derogatorie de la dreptul comun (...) Alte instante, dimpotriva, au opinat ca actiunea în revendicare întemeiata pe dispozitiile dreptului comun, formulata dupa intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, este admisibila (...) Instantele care au procedat în aceasta modalitate au considerat ca efectele deposedarii unui proprietar de bunul ce constituie obiectul dreptului sau de proprietate, constau în pierderea doar a unuia dintre atributele acestui drept, cu consecinta pastrarii calitatii de proprietar, avuta la data preluarii, efect consacrat expres si prin dispozitiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001. Acest text care reproduce, în cuprinsul legii speciale, dispozitiile din dreptul comun, continute de art.480 din Codul civil, da vocatia titularului dreptului de proprietate, de a recurge la toate mijloacele legale, administrative sau judiciare, pentru a obtine recunoasterea acestui drept într-o maniera pe care o considera adecvata finalitatii urmarite (...) De altfel, Legea nr.10/2001, ca lege speciala, nu interzice a se face uz de mijloacele dreptului comun, iar actiunea în revendicare formulata potrivit dispozitiilor art.480 Cod civil este mijlocul procedural cel mai eficient (...) Faptul ca potentialul beneficiar al Legii nr.10/2001, prin nerespectarea exigentelor procedurale ale acestui act normativ, pierde vocatia de a beneficia de masurile reparatorii reglementate în cuprinsul sau, nu poate constitui un fine de neprimire al actiunii în revendicare, întemeiata pe dispozitiile dreptului comun.
Apreciez primul punct de vedere ca fiind în litera si spiritul legii.
Avocat Gheorghe Piperea: Decizia instantei da o mare lovitura speculatorilor imobiliari
„Practic, prin forma adoptata de Inalta Curte sunt consfintite efectele Legii 112/1995, care apara drepturile chiriasilor. Altfel spus, sunt legitimate (inca o data) vanzarile imobilelor catre acestia, contractele respective nemaiputand fi puse in discutie. Pe de alta parte, nu vor mai putea fi promovate actiuni de revendicare de catre cei care nu au respectat procedura prealabila a notificarii, sau de cei care au indeplinit aceasta formalitate dar care au primit un raspuns nefavorabil. Cred ca avem de-a face cu unul dintre putinele demersuri bune promovate de catre Ministerul Public, cel putin dintr-un punct de vedere: decizia instantei da o mare lovitura speculatorilor imobiliari, care cumparau drepturile litigioase ale fostilor proprietari, pentru a le valorifica ulterior pe cai mai mult sau mai putin ortodoxe, dar cu profituri uriase. De altfel, cazurile parcurilor Bordei si Tineretului sunt destul de graitoare in acest sens”.
Avocat Gheorghita Mateut: Nu poti respecta un drept incalcand un altul
„Decizia in discutie este fireasca sub cel putin doua aspecte: da prioritate dreptului comunitar si legii speciale. Foarte important este faptul ca impune respectarea dreptului de proprietate tinand cont de doua principii importante, acela al egalitatii in drepturi si cel al procesului echitabil, in contextul in care nu se poate proceda la recunoasterea si respectarea unui drept al unei persoane prin incalcarea drepturilor legitime ale alteia”.

Adrian Vasiliu, avocatul Casei Regale: In loc sa rezolve o contradictie, adauga una noua, marind confuzia
„Inalta Curte nu a reusit altceva decat sa adauge o complicatie in plus alaturi de cele deja existente in aceasta materie. In loc sa rezolve o contradictie, adauga una noua, marind confuzia. Aceasta pentru ca oricare dintre cele doua prioritati invocate (cea a legii speciale sau, dupa caz, a dreptului comunitar), isi pot gasi fiecare, in anumite situatii, aplicabilitate legitima. Oricum, teoretic, judecatorii aveau aceasta prioritate. Singurul mesaj consistent al acestei decizii ar fi acela al confirmarii vanzarilor facute catre chiriasi in baza Legii 112, dar, la o privire mai atenta se poate constata ca nici acestea sunt contestabile. Prin urmare, clarificarea atat de necesara nu a fost adusa, magistratii instantei supreme dand o decizie de tip Pilat din Pont: s-au spalat pe maini”.
Asociatia Proprietarilor Deposedati Abuziv de Stat Masurile reparatorii vor fi suportate de contribuabili
„Cazuri grave de nerespectare a legii prin înstrainarea de imobile nationalizate nu vor mai putea fi aduse în fata instantelor judecatoresti spre a se constata, cum e si firesc, nulitatea absoluta a acelor acte de înstrainare. Drepturile si interesele fostului proprietar sunt grav periclitate prin imposibilitatea de a mai solicita restituirea în natura a imobilelor care au fost preluate abuziv de stat – cu sau fara titlu valabil – si care ulterior, dupa caderea regimului care le-a preluat abuziv (dar nu le-a înstrainat), au fost înstrainate prin acte nule absolut pentru cauza ilicita, imorala sau prin fraudarea legii, dupa 1989. Scopul reparator al Legii 10/2001 se va limita la masuri reparatorii prin echivalent, ce vor fi suportate de contribuabili, iar acte încheiate prin nerespectarea legii vor produce efecte juridice la protectia acestei legi, acestea ramânând în imposibilitatea de a fi dovedite ca fiind nule absolut în fata instantelor românesti dupa termenul prevazut de art. 46, alin. 5”.
Legea speciala primeaza asupra legii generale
Iata minuta sedintei din data de 9 iunie, prin care Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au solutionat dosarul 60/2007, cu privire la admisibilitatea actiunii întemeiate pe dispozitiile dreptului comun ce au ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, actiuni formulate dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001: „Concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres în legea speciala. În cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea speciala (Legea nr. 10/2001) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data în cadrul unei actiuni în revendicare, întemeiata pe dreptul comun, în masura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice”.

Andi Topala, Cristian Stanescu

coca said...

ZIARUL GANDUL - 11 IUNIE 2008

DECIZIE Efectul unui recurs al procurorului general Codruţa Kovesi – Chiriaşii din casele naţionalizate, mai proprietari decât vechii proprietari
de Maria MANOLIU

Înalta Curte a decis ca în procesele de revendicare judecătorii să nu mai aplice Codul Civil, ci legea specială 10/2001, favorabilă chiriaşilor
Într-o situaţie similară, CEDO a dat dreptate proprietarilor din Bulgaria care au dat în judecată statul vecin
Chiriaşii din casele naţionalizate, mai proprietari decât vechii proprietari
Înalta Curte a pronunţat o decizie prin care a încercat să rezolve o problemă veche de 18 ani: conflictul dintre proprietari şi chiriaşii din casele naţionalizate. După ce vreme de ani buni, statul român a pierdut pe bandă rulantă la CEDO procesele intentate de proprietari, procurorul general Codruţa Kovesi a formulat un recurs în interesul legii, care ar fi trebuit să stabilească cum este corect să se procedeze în acest gen de dosare. Demersul lui Kovesi a fost motivat prin faptul că unii judecători aplicau Codul Civil, iar alţii aplicau Legea 10/2001, legea specială a caselor naţionalizate.
Decizia Înaltei Curţi a fost una de compromis, iar consecinţa directă şi imediată va fi o nouă avalanşă de procese intentate la CEDO de către proprietari, procese care cu siguranţă vor fi pierdute de către statul român. Practic, chiriaşii din casele naţionalizate care şi-au cumpărat locuinţele sunt şi ei consideraţi proprietari care au aceleaşi drepturi ca şi vechii proprietari.
Cum ar veni, indiferent pe baza cărei legi ai achiziţionat imobilul, proprietar te numeşti. În traducere, decizia Înaltei Curţi ar însemna că judecătorii nu vor mai aplica de acum înainte Codul Civil (procesele de revendicare). Ei vor aplica Legea 10, favorabilă chiriaşilor, dar în cazul în care există neconcordanţe între aceasta şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), aceasta din urmă are prioritate. Practic, cum CEDO recunoaşte şi apără dreptul de proprietate, orice persoană care este proprietar şi nu obţine dreptatea în România va câştiga în mod sigur la Strasbourg.
Avalanşa de procese va fi stimulată şi de faptul că, prin recunoaşterea priorităţii Legii 10, titlurile de proprietate ale chiriaşilor care au cumpărat case naţionalizate vor fi mult mai valoroase. Reamintim cititorilor faptul că această lege a fost dată tocmai în favoarea chiriaşilor şi în detrimentul unor anumiţi proprietari.
Potrivit juriştilor, îndată ce hotărârea va fi publicată în Monitorul Oficial, proprietăţile dobândite în baza oricărei legi de vânzare vor fi protejate în mod egal. Această protecţie este valabilă doar în România, fiind vorba doar de o nouă tentativă de rezolvare a eternului conflict dintre proprietari şi chiriaşi. Este puţin probabil ca instanţa europeană să accepte vreodată faptul că proprietarii care au cumpărat casele de la stat după 1990 – adică foştii chiriaşi - sunt la fel de îndreptăţiţi ca cei care au fost deposedaţi de ele de către regimul comunist.
Deja Asociaţia Proprietarilor Deposedaţi Abuziv de Stat a anunţat că va contesta decizia la Strasbourg, invocând o situaţie similară când CEDO a dat câştig de cauză proprietarilor din Bulgaria într-un proces cu statul bulgar. De asemenea, Centrul pentru Resurse Juridice a dat publicităţii, încă de săptămâna trecută, un comunicat de presă, în care a atras atenţia că România riscă să piardă şi mai multe procese la CEDO, dacă Înalta Curte îmbrăţişează punctul de vedere al procurorului general şi declară inadmisibilă o acţiune în revendicare promovată pe dreptul comun, după apariţia Legii 10/2001.
maria.manoliu@gandul.info

coca said...

PREMIERĂ ● Culisele deciziei privind casele naţionalizate
Preşedintele Instanţei supreme, Nicolae Popa, vorbeşte în premieră şi în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional despre culisele deciziei dispuse în materia proprietăţilor naţionalizate sub regimul comunist. În ziua dezbaterilor, 95 de judecători s-au sufocat înghesuiţi, precum "sardeluţele", într-un spaţiu de 40 de persoane şi au ales cu 50 de voturi soluţia a treia din cinci variante. Magistratul acuză politicul pentru rezolvarea acestei probleme printr-o legislaţie emisă mai mult în scop electoral decît în interes general.
• Jurnalul Naţional: Domnule preşedinte, să vorbim despre problema spinoasă a recursului în interesul legii (RIL) în materia proprietăţilor naţionalizate. Ştiu că nu puteţi comenta decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) pînă nu apare motivarea, fără să fiţi acuzat că vă antepronunţaţi. Despre derularea acestui proces ne puteţi spune, mai ales că s-a vorbit despre presiuni, influenţe asupra judecătorilor...
Nicolae Popa: Totul a început cu un RIL şi, pentru a lichida unele comentarii că a durat nu ştiu cît ori că n-a înţeles procurorul general de ce a durat atît de mult, vă spun că Înalta Curte a fost sesizată la 4 octombrie 2007. Să nu înţeleagă cineva că judecarea a durat un an şi ceva. Termenul care s-a dat a fost 10 decembrie, cînd judecătorii au considerat necesar să solicite procurorului general să extindă puţin investigaţiile în privinţa practicii neunitare la nivelul tuturor curţilor de apel din ţară, astfel încît să se poată judeca în totală cunoştinţă de cauză. La 7 aprilie 2008 procurorul general a înaintat notele dezvoltătoare. În mod corespunzător s-a dat termen pentru ca între timp toate aceste documente să fie supuse analizei celor patru secţii ale ÎCCJ. Pentru că noi ne întrunim în Secţiile Unite, dar trebuie să venim pregătiţi acolo, să cunoaştem dosarul.
• Dar este o coincidenţă faptul că verdictul instanţei a venit taman în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale şi cu doar cîteva luni înainte de declanşarea alegerilor generale?
Este absolut întîmplător, verdictul Înaltei Curţi n-are nici o legătură cu alegerile.
• Dar au fost nişte amînări ale pronunţării? Din ce motive?
Nu. N-au fost amînări. S-a dat termen în continuare, pentru dezbateri.
• De cînd aţi avut la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a vă putea pronunţa şi pînă la soluţionare cît timp a trecut?
S-a trecut la dezbateri şi s-a mai dat termen o dată, deoarece judecătorii au cerut să se mai gîndească. Ei au dreptul să ceară asta. Aici au fost autorizate proteste de cîte trei zile din partea celor care apărau un punct sau altul de vedere. Am primit numeroase sesizări din partea foştilor proprietari pentru respingerea RIL. Toate au fost prezentate în şedinţa de judecată.
Verdict în înghesuială de "sardeluţe"
• Cîţi judecători au participat la dezbateri?
Au fost prezenţi 94 de judecători şi cu magistratul asistent, în total 95.
• Dezbaterile au fost aprinse? S-a vorbit despre neînţelegeri, atmosferă teatrală...
Dezbaterile la noi sunt îndeobşte foarte aprinse şi este firesc să fie aşa. În rest, sunt poveşti. Am auzit şi eu că deja s-au ţesut legende. Toată discuţia a fost civilizată, ca între specialişti. Nimeni n-a jignit pe nimeni, n-au fost accente pur demonstrative, s-a discutat pe argumente juridice.
• Cîte ore aţi dezbătut? Aţi făcut mai multe pauze?
În pauză cei care au propus diverse variante au fost rugaţi să şi le noteze şi atunci ne-am retras şi am rezolvat cu colegiul de conducere nişte probleme. A trebuit să facem o pauză şi pentru că nu se mai putea respira. Să deschidem ferestrele larg pentru că se sufocau judecătorii. Oamenilor le venea rău avînd în vedere că stăteam cu geamurile închise pentru că vizavi era un protest fără legătură cu acest dosar, unde se punea "muzica" foarte tare, că la un moment dat nu ne mai auzeam.
• Nu aveţi aer condiţionat?!
Ba da. Dar nu mai făcea faţă. Eram 94 de judecători şi cu magistratul asistent 95, într-o sală în care încap 40 de oameni. Pentru că nu se mai putea respira am întrerupt o jumătate de oră.
• Se poate spune că aţi stat precum sardeluţele, strîmb, judecînd drept?...
Exact. Însă judecătorii au fost extraordinari şi au suportat. În total am discutat cinci ore, soluţia a fost adoptată cu majoritate de voturi.
Au ales varianta a treia, din cinci
• Între cîte variante de soluţii aţi avut de ales?
Între cinci variante, trei fuseseră propuse de Secţia civilă. A treia variantă a fost votată cu majoritate.
• Ce înseamnă în cazul acesta majoritatea?
Era de 40. Au fost largă majoritate.
• Cîţi au votat pentru, 50, 60, 80 de judecători?
A fost o soluţie de respingere a recursului şi alte patru propuneri de admitere apropiate, cu diferenţe de nuanţă.
• Domnule preşedinte, cîţi au votat pentru decizia dată?
Au fost şi variante care au întrunit 3, 5, 16 şi 21 de voturi. Dar nu aceasta este important, pentru că din momentul în care se adoptă, decizia este a Curţii, este asumată de toţi. De aceea ea va fi semnată de către toţi judecătorii.
• Cînd va ieşi motivarea?
Va ieşi probabil într-o săptămînă sau o săptămînă şi jumătate. E greu pînă îi prindem pe toţi să semneze pentru că judecătorii sunt foarte dispersaţi în activitatea lor. Fiecare va vedea proiectul de decizie şi va face observaţii înainte de a semna.
• Cîţi au votat varianta trei?
Să se respingă recursul au fost cam 15 voturi. Pentru varianta care a întrunit majoritatea au fost 50 de voturi cred, restul judecătorilor au fost pentru cele foarte apropiate de această variantă admisă. Şi atunci oamenii au spus: "Nu! Păi ne raliem toţi!". Dar n-are importanţă. S-a votat, nimeni nu contestă votul, curtea îşi asumă decizia.
Interese multiple
• S-a vorbit foarte mult de interesele din spate.
Materia retrocedării proprietăţilor naţionalizate în timpul regimului comunist a creat destule emoţii...
• Să ne amintim de anul 1995, cînd o decizie a ÎCCJ la un recurs promovat de procurorul general de atunci ne-a adus multe condamnări la CEDO...
N-are nici o legătură soluţia de atunci cu cea de acum. Atunci exista un alt context social.
• Spuneţi-mi despre interese.
În materia aceasta sunt implicate enorm de multe interese. Ale celor părţi în procese, dar şi ale altora. Sînt avocaţi de o parte şi de alta, nu ne interesează. Dar noi nu putem să ne facem că nu observăm aşa ceva. Sînt implicaţi cei care au ei înşişi interesele lor şi ne-au spus că am încălcat procedura şi că nu i-am primit în sală. Mă surprinde că există avocaţi care asistă părţile şi nu le-au informat că, potrivit Codului, recursul în interesul legii nu este public în sensul acesta, are un caracter abstract şi părţile nu se citează. Acesta este un element pe care un avocat trebuie să-l ştie încă de cînd era student în anul trei.
• Ce alte tipuri de interese mai identificaţi?
Sînt interese care sunt ireconciliabile în cazul acesta. Gîndiţi-vă la interesul dezvoltătorilor imobiliari, pentru că s-a întîmplat, ei abia aşteaptă să-şi dezvolte ideile pe nişte spaţii care să fie cîştigate în instanţă prin persoanele care le revendică. Sunt şi interesele celor care cîştigă procesele de a-şi valorifica bunurile imediat. Ce valoare are şi terenul acum şi constucţiile într-un anumit perimetru al oraşelor şi nu mă refer numai la Bucureşti. Spun oamenii că noi sîntem de partea foştilor chiriaşi sau a foştilor proprietari. Nu se poate gîndi aşa. Nu noi nu putem fi decît de partea legii.
• Ajungem la soluţiile legislative.
Aici e vorba mai întîi de o politică legislativă pe care nu noi o punem acum în discuţie. Ci a pus-o CEDO în discuţie. Dar noi, judecătorii, suntem oameni care trăim în această cetate sîntem parte a acestei societăţi şi nu putem să ne facem că nu observăm. Judecătorul probabil că este tentat să facă aprecieri în legătură cu inconstanţa legislativă. Uneori poate cu imoralitatea soluţiilor, dar asta este altceva. Dar nu putem să nu constatăm că România are cea mai neunitară politică legislativă. Noi vorbim de practică judiciară şi arătăm cu degetul spre judecători cînd practica legislativă este neunitară?! Ce vreţi să iasă dintr-o politică legislativă atît de inconsecventă?
• Este inconsecventă, din lipsa de etică sau din...
Vreţi să vă spun direct? Vă spun. Pentru că în loc să se facă lege în interes general dintr-un început cum au făcut-o ungurii, spre exemplu, şi alte state foste comuniste, s-a făcut din chestiunea asta o treabă electorală. Şi asta a fost totul, stimată doamnă! De la Legea 18/91 şi pînă în 2001, s-a făcut din asta un capital electoral. Cine a dat dreptul foştilor chiriaşi să-şi cumpere locuinţele, în 1995? Judecătorii? Ei sunt de vină pentru asta? Nu, legiuitorul. După care s-a venit cu Legea 10 în care s-a spus: dacă nu le faci timp de trei luni, după care s-a prelungit de două ori termenul, ai pierdut dreptul, şi a devenit acţiunea inadmisibilă în felul acesta. Spune cine? Legiuitorul. Şi acuma îi introduce pe judecători în acest clenci. Pentru că acuma toată lumea discută între admisibilitatea sau inadmisibilitatea acţiunii în revendicare, dar pînă la urmă aceasta e chiar o chestiune secundară. Judecătorul a procedat într-un mod pe care el l-a interpretat şi a procedat în baza unei legi inconsecvente.
Cumpărătorii de rea-credinţă pot pierde casele!!!!?
• Domnule preşedinte, alte state foste comuniste nu au atît de multe condamnări la CEDO, cum are România. Dumneavoastră cum vă explicaţi?
Vă întreb eu de ce au rezolvat ungurii între 1991 şi 1994 toate cazurile în această materie de restituiri? Pentru că au găsit o soluţie legislativă adecvată. Au adoptat o soluţie de îndreptare a nedreptăţii prin nişte dezdăunări parţiale. Au fost foarte serioşi, au dat titluri de stat celor care au solicitat. N-au dat nimic înapoi, nici o proprietate. Şi nimeni n-a mai contestat, nu există cauze pe această materie la CEDO. Polonia n-are deloc lege, n-au dat nimic înapoi, instanţele au spus: "Nu avem lege". Şi au fost primiţi înaintea noastră şi în NATO, şi în UE. Modelul român de "restitutio in integrum" a ajuns în Parlamentul polonez, legea a plecat la promulgare, a trimis-o preşedintele înapoi în 2004 şi de atunci nu s-a mai întors. E Polonia, e altceva! Deci sînt guvernări conservatoare, de orientare de dreapta şi n-au putut să scoată în Parlament o lege.
• După decizia Curţii de săptămîna trecută, s-au lansat public acuzaţii la adresa instanţei că ar fi favorizat foştii chiriaşi prin soluţia adoptată la recursul formulat de procurorul general, Laura Codruţa Kovesi.
Nu se poate gîndi aşa. Uitaţi-vă la cauza Raicu împotriva României. Un fost chiriaş care a cîştigat la CEDO!
• Da.
Şi cine a dat-o? Cumva vreo instanţă din România? Nu! A dat-o CEDO. Şi ce spune? Trebuie să aveţi grijă să nu se pună în pericol securitatea raporturilor juridice. Proporţionalitatea de ingerinţă şi se face trimitere la Pincova şi Pinc din 1997, foarte cunoscută, în legătură cu sistemul legislativ şi cel judiciar intern. Se vorbeşte aici despre faptul că "atenuarea vechilor neajunsuri aduse nu trebuie să creeze noi pagube disproporţionate".
• Adică nu poţi să faci un act de dreptate, printr-o altă mare nedreptate.
Da. Deci, trebuie să existe o proporţionalitate de ingerinţă. Există şi o altă realitate pe care o conţin deciziile CEDO. De un an şi jumătate sau doi ani, CEDO notează repetitiv în decizii atunci cînd bunul nu se mai poate restitui, spre exemplu, pentru a proteja buna-credinţă a cumpărătorului.
• Din perspectiva asta, foştii chiriaşi deveniţi proprietari în baza Legii 112/1995 pot să nu se teamă că-şi vor pierde casele?
Da, în această lumină proprietarii de bună-credinţă nu au a se teme că vor rămîne fără casă. Dacă e altfel, atunci statul trebuie să-i despăgubească la valoarea reală a investiţiei. Aşa a spus CEDO în cazul Raicu, deci nu spunem noi, Înalta Curte, acest lucru, acum. A spus CEDO.
• Dar ce a spus, de fapt, ÎCCJ, prin decizia din 9 iunie?
Noi ce am spus în minută? Că atunci cînd sînt în concurs legea specială cu legea generală are prioritate legea specială.
• Dar nu e nimic nou, acest lucru se ştia, era deja statuat...
Ce e atît de criticabil acest aspect? Noi am spus mai mult decît am fost sesizaţi. Am avut de optat între moduri de formulare: sînt inadmisibilie acţiunile pe Codul civil după expirarea termenelor Legii 10, ele trebuie soluţionate numai prin Legea 10. Dar noi am spus că dacă e controversă între legea specială şi CEDO, se dă prioritate Convenţiei.
• Şi acest principiu este statuat de Constituţie, nimic nou.
Da, este un principiu constituţional, dar şi de drept comunitar. Dar noi am mers mai departe şi am spus că se dă prioritate Convenţiei fără să se aducă atingere un drept dobîndit, precizare făcută pe baza jurisprudenţei CEDO. Şi acest lucru se va face pe baza unei acţiuni în revendicare pe drept comun. Sînt acum unii atît de ameninţători, ne spun: "Vă vom reclama şi vom cîştiga". Ce înseamnă asta?
• Deci nu s-a închis total calea acţiunii în revendicare pe baza Codului civil. Aţi mers pe varianta da, sînt admisibile, dacă şi numai dacă, nu se periclitează alt drept cîştigat, dacă nu se pune în pericol securitatea raporturilor juridice.
Da. Pe baza jurisprudenţei CEDO. Vă spun că a apărut în revista română de drept privat un articol semnat de trei cadre didactice de la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, profesorul universitar doctor Viorel Ciobanu şi conferenţiarii univ. dr. Marian Nicolae şi Flavius Baias, cu mare autoritate ştiinţifică. Se intitulează "Este admisibilă acţiunea în revendicare a imobilelor preluate fără titlu supuse restituirii în condiţiile Legii 10/2001?", articolul fiind întins pe 120 de pagini.
• În esenţă ce spun?
În concluzie spun că nu sînt admisibile. Noi, Înalta Curte, n-am mers pînă la concluzia asta, care este una doctrinară.
• Unde v-aţi oprit?
La ideea de a proteja, de a asigura o cale deschisă şi acţiunii în revendicare pe Codul civil.
• Şi aţi lăsat liber la interpretarea şi aprecierea judecătorilor.
Da.
• Tocmai de aceea, foarte mulţi oameni spun că decizia instanţei a fost...
... că a fost şi cu carne şi cu brînză. Am auzit şi lucruri de astea...
• Spun că a fost o lipsă de curaj în a merge pînă la capăt, că n-aţi avut curajul să spuneţi lucrurilor pe nume, că e mai mult o teorie, că evocaţi principii arhicunoscute fără a tranşa problema astfel încît să determinaţi o practică unitară, că nu daţi o soluţie pragmatică...
Păi, puteam s-o facem noi, doamna Fotache, în condiţiile în care nu sînt numai cele patru categorisiri de soluţii. Puteam noi să găsim soluţii pentru zecile de variante de soluţii pe care le-au imaginat judecătorii? Nu puteam să găsim.
• Dacă aţi fi mers pînă la capăt, pronunţînd o soluţie pragmatică pentru unificarea certă a practicii judiciare, ar fi fost acesta un motiv pentru eventuale viitoare condamnări la CEDO?
E greu de spus, depinde şi cum sînt apărate interesele la CEDO. Ca să vă răspund ar însemna să intru în zona gri a contactului între lege şi judecător, înspre chestiunile politice. Legea e o măsură politică înainte de toate şi după aceea devine juridică. Ea e adoptată în cadru politic şi noi nu ştim cam cum se vor pronunţa judecătorii. Ar însemna să spunem net că se va aplica Legea 10, dar alţii la nivel internaţional ar spune da, dar aţi limitat accesul la justiţie. La ce am făcut noi, probabil vom fi atacaţi şi pe această soluţie, dar Curtea de la Strasbourg va stabili acolo, va putea să constate dacă decizia noastră este în baza spiritului Convenţiei Europene şi a soluţiilor de jurisprudenţă. Noi am dat un punct de plecare: să nu se pună în pericol un drept cîştigat. Pentru că se poate stabili, de pildă, că a fost cumpărător de rea-credinţă.
• Cînd se consideră ca a fost vorba de rea-credinţă?
Sînt foarte multe posibilităţi, nu se poate rezuma. De exemplu, dacă a început acţiunea în revendicare înaintea apariţiei Legii 10 şi nu s-a soluţionat pînă astăzi şi chiriaşul ştia că e pe rol, ştia că imobilul e în litigiu, dar totuşi şi-a luat riscul să cumpere, în cazul acesta se va spune că e un titlu obţinut cu rea-credinţă. Şi cei care au vîndut, adică statul, şi-au luat riscul. Cel care acuză de rea-credinţă trebuie să o şi dovedească însă.
• Şi atunci bunul poate fi restituit fostului proprietar, în natură?
Şi atunci, sigur că da, bunul poate fi dat fostului proprietar păgubit, în materialitatea lui.
• Iar acolo unde nu există rea-credinţă, se protejează dreptul fostului chiriaş, iar fostul proprietar va fi despăgubit în bani la valoarea reală?
Da, dar şi aici sînt o mulţime de...
• Dar sper că nu cu acţiuni la Fondul Proprietatea, nefuncţional, după cîte se vede!
De ce vă spun că politica noastră legislativă a stat la baza acestei diversităţi de soluţii judecătoreşti şi ne obligă pe noi de aproape 20 de ani să nu reuşim să ajungem la un liman în problematica asta.
• Cine-i de vină din lumea politică, pentru legislaţia "inconsecventă" şi tratarea problemei ca miză electorală?
Nu mă interesează. Eu nu arăt cu degetul spre o clasă politică anume care a fost la guvernare între nu ştiu ce ani. Parlamentul e format din toate partidele, sigur că au decis cei care au fost la un moment dat în majoritate. Asta e, doar ştiţi ce mi-a spus fostul preşedinte al CEDO cînd a fost aici, în România, şi i s-a părut că sînt puţin iritat? "De ce te văd iritat? Că voi aţi luat soluţia asta prin legea voastră. V-a obligat cineva să luaţi soluţia asta? Noi luăm act de soluţia voastră. V-aţi obligat să daţi înapoi tot. Respectaţi-vă obligaţia!", mi-a spus. Şi acum vine lumea şi spune că judecătorii sînt de vină?!? Sînt judecătorii de vină că aplică o lege inconsecventă, care n-are soluţii unitare?
"S-a tras linioară pentru fiecare mînă ridicată şi la sfîrşit s-au numărat linioarele"
• Să revenim la interesele de tot felul, la interesul politic.
Cînd am spus că totul a fost transformat într-un interes electoral, toţi au fost implicaţi, mă gîndesc eu acum şi v-am spus-o şi nici nu mi-e frică s-o spun. Sînt convins că acesta este adevărul. Dacă cauţi soluţii pentru interesul general actual şi de perspectivă pentru că, gîndiţi-vă, exemplul Poloniei, cînd acel preşedinte l-a chemat pe primul-ministru, cel mai bun specialist în probleme financiare, i-a cerut un studiu privind impactul legii restitutio in integrum asupra cheltuielilor bugetare, s-a stabilit că trei generaţii trebuiau să suporte să plătească. Ei au putut să ia în calcul interesul general!
• Am înţeles, sînt argumente juridice serioase la baza deciziei, dar nu vă e teamă că pronunţarea verdictului chiar în campanie electorală va atrage asupra Înaltei Curţi o percepţie de politizare?!
Numai cu rea-credinţă se poate spune aşa ceva. Toţi judecătorii au fost liberi să-şi exprime punctul de vedere. Varianta aleasă a fost conturată de judecători în materie, la care apoi s-au raliat toţi judecătorii. Votul a fost deschis. Nu am nicăieri tabel cu judecătorii care cum a votat. N-a rămas nimic din modul în care s-a votat, am vrut să nu fie ca atunci în 1995, cînd s-au făcut tabele, cu semnătură cu tot. Acum n-am bifat pe nimeni cum a votat. N-am nicăieri tabel, nici nu mă interesa. S-a tras linioară pentru fiecare mînă ridicată şi la sfîrşit s-au numărat linioarele. Acum fiecare a fost liber, ca între specialişti, fără ridicat de tonuri şi fără intenţii subterane din partea celor care au discutat. Se putea să nu se obţină majoritatea şi atunci trebuia să amînăm şi să căutăm alte soluţii, dar s-a obţinut.
• V-aţi bazat şi pe practica Instanţei Supreme la găsirea soluţiei?
Cum să nu? Secţia civilă a noastră nu are în practică procedeul comparării de titluri.
• Păi, pînă la urmă, se trece la compararea de titluri, după decizia aceasta?
Asta e treaba judecătorului. Noi n-am spus niciodată aşa ceva. Compararea de titluri şi preferabilitatea pe temeiul acesta sînt creaţii doctrinare şi atunci lucrurile se complică şi mai tare.
"În SUA, fiecare judecător are feuda lui..."
• Revenind la termenul de soluţionare a RIL...
Termenul de soluţionare e în general de trei luni. În acest caz a fost sub trei luni, din aprilie pînă pe 9 iunie. Înainte, instanţa soluţiona trei sau cinci RIL pe an şi acum noi avem între 90 şi 100 RIL pe an. Păi, ce să vă spun? Că m-am întîlnit cu preşedintele Curţii Supreme din SUA şi l-am întrebat ei cîte primesc pe an şi cîte soluţionează? Mi-a spus că primesc 6.000, soluţionează 40 pe an, restul le selecţionează pentru respingere. Ei sînt doar nouă judecători şi fiecare judecător are feuda lui, nu există să se amestece cineva. Nemţii, Trib. Suprem Federal german, nici nu se gîndeşte cineva să vină să ceară socoteală judecătorului...
• Dar e alt sistem...
La francezi, care au sistem ca al nostru, nu vin acolo toţi avocaţii, ci numai cei nominalizaţi pe lista specială. Nemţii, la fel, au selecţionat avocaţii care au dreptul să pună concluzii la instanţa supremă. Iar la ei, păi, au în cod prevederi care le permit judecătorilor curţilor de apel ale landurilor ca atunci cînd pronunţă o sentinţă să spună dacă e cu drept sau fără drept de recurs. El, judecătorul, decide asta. Şi nu i-a dat nimeni în judecată, nu s-a dus nimeni la CEDO să spună că i s-a închis calea spre justiţie.
• Gîndiţi un proiect de modificări legislative în acest sens?
Există. Vrem să ne aliniem sistemului de filtru european, dar o să sară în sus toată lumea că de ce respingem recursurile, ajungînd să reţinem doar 50-60 de recursuri. Păi, o să spună atunci unul şi altul că judecătorii au făcut-o pe pile, pe bani, pe cine ştie ce... Eu le-aş spune oamenilor să aibă încredere în justiţie.
"Justiţia a fost programatic minată!"
• Deci să aibă încredere?
Da. Am fost catalogaţi cîteodată că luăm partea cuiva. Nu, nu-i adevărat. Justiţia a fost programatic minată, subminată, distrusă aproape. Oamenii au şi multe dezamăgiri, dar eu le spun să aibă încredere în justiţie. Cel puţin la nivelul ÎCCJ să fie convinşi că facem ce trebuie ca să spunem drept oamenilor. Din nefericire, cultura e alimentată în stil foarte conflictual: ei ori nu ştiu să-şi apere drepturile, ori vor să şi le apere cu orice preţ. Trec printre ei cînd vin la biroul meu. Îi aud cum spun: "Eu trebuie să cîştig cu orice preţ. Şi de aici tot felul de scheme halucinante că s-a cîştigat pentru că ăla s-a dus, a dat nu ştiu cui, a făcut, a dres. Nu se poate aşa. Trebuie să cîştigi cu preţul legii şi nu cu orice preţ. De 2.000 de ani judecătorul a zis daţi-mi faptul şi eu vin şi dau dreptul. Ei nu, acum omul vine cu faptul pe care îl deformează de multe ori prin mărturii mincinoase şi vrea să-i spună el dreptul judecătorului. E invers. Vrea să impună o stare de fapt care este sau nu corespunzătoare şi vrea să-i impună judecătorului. Iar dacă nu pot face asta, atunci te fac bandit, escroc, infractor. De aici nu ştiu cîte procese în care sînt judecătorii implicaţi.
• Revenind la proprietăţile naţionalizate în perioada 6 martie 1945-decembrie 1989, aş vrea să revenim la securitatea raporturilor juridice.
Vă dau un exemplu, acum vreo şase luni s-a desfăşurat un colocviu coordonat de o distinsă doamnă avocat, în care s-a vorbit despre protecţia investitorilor. Nu ne-a interesat pe noi aşa ceva, că se spune că sînt puse sub semnul întrebării interesele investitorilor...
• În această materie, de ce?
În această materie. Păi, dacă şi în 2050 va veni unul cu un document în mînă şi va spune, pardon, eu sînt proprietarul aici, luaţi-vă catrafusele şi plecaţi de aici?! Şi în 2100. Ba, mai mult, am văzut că s-a atacat la Curtea Constituţională (CC) constituţionalitatea acestor legi, că vine cineva şi spune staţi puţin că eu am fost viciat de proprietate înainte de 6 martie 1945. De ce să nu mergem atunci pînă la Burebista, cu restituirile? Ei, iată, ce se întîmplă, limitele pe care le-a pus legiuitorul sînt limite pe care le-a vrut legiuitorul, nu le punem noi în discuţie. Să se înţeleagă faptul că noi nu putem să vorbim aşa în conţinutul deciziei noastre, nici nu putem să ne răfuim acum cu Curtea Europeană, cum fac într-un fel deghizat cei trei în articolul din revista de drept privat român, că nici CEDO nu e consecventă.
• Înalta Curte a dat un punct de plecare, dar pînă la urmă decizia aparţine judecătorului, în mare măsură, astfel că este posibil ca totuşi practica judiciară să fie în continuare neunitară.
Să ştiţi că şi eu sînt extraordinar de nemulţumit că judecătorii sînt puşi în situaţia să judece fie aşa, fie aşa. Sînt absolut bulversat şi am mari nemulţumiri uneori chiar faţă de libertatea pe care o au judecătorii în interpretarea acestei legi neclare şi chiar diferite de la o perioadă la alta. E important aici că nici deciziile Curţii Constituţionale nu se iau în seamă. Adică ele sînt obligatorii pentru toată lumea şi tocmai pentru judecători nu? În cazul Păduraru contra României, apărarea a prezentat decizii ale CC. Judecătorii n-au reţinut practica CC cum au făcut, de altfel, şi judecătorii CEDO. Ca şi cînd această instituţie nici n-ar exista. Or ea există, în baza unui principiu nu numai constituţional, dar şi de drept european.
• Revenind, spuneţi-ne, se va unifica practica judiciară în urma deciziei din 9 iunie sau nu, că sîntem monitorizaţi pe acest aspect de Comisia Uniunii Europene?
Să aşteptăm să apară motivarea şi să vedem cum va evolua practica judiciară!





Comentarii
1. Unde e d.l Vasile Lupu? De ce ne-a mintit constant ? | scris de cocosul fudul | 16/06/2008 09:27:47
Unde este "latifundiarul" Vasile Lupu sa ne explice cum restituie fostele tari socialiste propritatile si noi refuzam? Propaganda desantata , ca ungurii, polonezii, au dat totul inapoi a fost, din pacate sustinuta si de o parte a presei, fara sa se gindeasca la deteriorarea unor raporturi juridice trainice. Cel mai grav a fost faptul ca, prin legea 10 s-a deschis larg portile utilizarii de falsuri, vinzarea de drepturi litigioase etc. Prin "doctrina" restitutio in integrum unii au profitat de doua ori. Au luat apartamente de la stat in 1991, pe bani putini, iar apoi au revendicat si obtinut imobile mari, punind chiriasii pe drumuri, unii din ei oameni simpli, carora l-i s-au repartizat locuinte fara sa se gindeasca la "restauratia" de dupa 89. Sa nu se creada ca sint patimas si nedrept. Nu am de revendicat si nu am casa din cele nationalizate. Atentie! Majoritatea imobilelor au fost nationalizate cu plata despagubirilor. Si totusi s-au restituit. Vezi terenuri din parcul Tineretuluii.
2. ICCJ, ca de obicei, in coada de peste | scris de Impartialul | 16/06/2008 10:06:05
Cum se vede, judecatorii de la Inalta Curte, la fel ca cei de la fostul imperiu otoman, o lasa in coada de peste. Ca sa poata sa dea celui care da mai mult. Din punct de vedere independent, juridic, respectiv constitutional,amindoua legile au acelasi rang, atit Codul civil cit si Legea 10 fiind legi organice. Deci, in mod normal, prevederile legii noi inlatura prevederile legii vechi, abrogind implicit prevederile legii vechi contrarii prevederilor legii noi. Ca Legea 10 da prilej de imbogatire pentru primari si cei din primarii, asta-i o alta mincare de peste. O mina spala pe alta si justitia nici una. Le murdareste pe amindoua.

ceciliac said...

ntastimBuna ziua!

Va rog sa nu uitati..joi 19 Mai organizam sedinta in Calea Victoriei nr.216, orele 18. Va asteptam!

Cirease

ceciliac said...

Dragilor!

Azi s-a votat in Camera Deputatilor modificarile la legea 10/2001 promovate si cu ajutorul Asociatiei noastre.
Este inca un pas inainte in lupta noastra..trebuie sa fim in continuare atenti in monitorizarea justiei si legislativului.
Doamne ajuta!
Va asteptam la sedinta in 26 iunie 2008, orele 18.

ceciliac said...

PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR

COMISIA JURIDICĂ,
DE DISCIPLINĂ ŞI IMUNITĂŢI Bucureşti, 15.04.2008
Nr. P.l.x – 891/2007 Bucureşti, 10.05.2006
Nr. Pl.x – 289/2006

RAPORT SUPLIMENTAR
asupra propunerii legislative pentru completarea Legii nr.10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere, în fond, cu propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, trimisă cu adresa P.l.x 891 din 17 decembrie 2007, înregistrată cu nr.31/1378 din 18 decembrie 2007.
Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin. (9) pct.2, din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.
Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins această propunere legislativă, în şedinţa din 12 decembrie 2007.
Propunerea legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare completarea art.20 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, cu trei alineate noi, care vizează introducerea unor măsuri protecţioniste pentru chiriaşii care au cumpărat cu bună credinţă imobilele în care locuiau în baza Legii nr. 112/1995.
Iniţiatorii acestei propuneri legislative sunt: Daniela Popa - deputat, Bogdan Ciucă - deputat, Sabin Cutaş - senator (Grup parlamentar PC) şi Petru Călian - deputat (Grup parlamentar PD-L).
Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu observaţii şi propuneri iniţiativa legislativă, conform avizului nr.588 din 9 mai 2007.
Guvernul, prin punctul de vedere transmis cu nr.1324 din 1 iunie 2007, nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative, deoarece dispoziţiile propuse sunt inaplicabile şi conduc la neclarităţi, de asemenea, nu se stabileşte clar regimul juridic al locuinţelor, nu se nominalizează ordonatorii de credite care vor purta responsabilitatea realizării fondului locativ.
Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat negativ propunerea legislativă, potrivit adresei nr.26/2136 din 6 februarie 2008.
Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil propunerea legislativă, potrivit adresei nr.25/853 din 14 februarie 2008.
În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii Comisiei au examinat propunerea legislativă susmenţionată, în şedinţa din 13 februarie 2008.
În urma dezbaterilor membrii Comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative pentru modificarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Plenul Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 17 martie 2008 a hotărât, în temeiul art.104 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, retrimiterea propunerii legislative susmenţionate, la comisia sesizată în fond, în vederea reexaminării şi întocmirii unui raport suplimentar.
Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a reluat examinarea acestei iniţiative în şedinţa din 15 aprilie 2008.
La lucrări au fost prezenţi 17 deputaţi, din totalul de 28 membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.
Au fost prezenţi, în calitate de invitaţi, din partea „Asociaţiei Proprietarilor pe Legea nr.112 din 1995”, doamna Savu Carmen, domnul Teodorescu Răzvan şi domnul Stere Virgiliu.
Au fost depuse amendamente, în scris, din partea Grupului parlamentar al PSD, Grupului parlamentar al PC şi Grupului parlamentar al PRM. De asemenea, în cursul dezbaterilor, o parte din amendamente au fost admise, unele reformulate şi altele retrase, verbal, de către iniţiatori.
În urma reexaminării, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună, cu majoritate de voturi (10 pentru, 4 voturi şi 1 abţinere), să propună plenului Camerei Deputaţilor, adoptarea propunerii legislative pentru completarea Legii nr.10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu amendamentele admise, redate în Anexa la prezentul raport suplimentar.
În raport cu obiectul şi conţinutul său, ce vizează modificarea unei legi organice, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.


PREŞEDINTE, SECRETAR,
Sergiu ANDON George BĂEŞU




Expert
Silvia Olaru
ANEXA

AMENDAMENTE ADMISE


Nr.
Crt. Legea în vigoare
Legea nr.10/2001
Text propunerea legislativă Pl x 891/2007 Amendamente
(autorul amendamentului) Motivare
1. Titlul Legii
„Lege pentru completarea Legii nr.10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”.
Titlul Legii
„Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”.

Autor: Comisia juridică

Pentru respectarea normelor de tehnică legislativă.
2. Articol unic – Legea nr.10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.798 din 2 septembrie 2005, se completează după cum urmează:
Articolul I – Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

Autor: Comisia juridică Pentru respectarea normelor de tehnică legislativă.
3.



Art. 1 - (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi. --------- 1. Alineatul (1) al articolului 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile prezentei legi.”

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.
Pentru reglementarea corectă a regimului imobilelor preluate în mod abuziv.
4. Art. 2. - (2) Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.
2. Alineatul (2) al articolului 2 se abrogă.

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.
Este necesară abrogarea alineatului (2) al art. 2 deoarece dispoziţiile sale se regăsesc în cuprinsul art. 2 alin(1) lit. i). În acest fel, se evită crearea unei confuzii.
5. ----------------------- ----------------- 3. La articolul 5 se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:

„(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi persoanelor ale căror averi au fost dobândite ilicit, în conformitate cu deciziile instanţelor de judecată de până la 6 martie 1945 enumerate în anexa nr.3. Atât anexa nr.1, cât şi anexa nr.3 vor fi afişate pe pagina de internet a autorităţii publice cu atribuţii în domeniul retrocedărilor. „

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.

Pentru reglementarea unei situaţii corecte şi, pe cale de consecinţă, pentru a se evita falsurile si retrocedările frauduloase.

6. --------------------- 4. După alineatul (1) al articolului 7 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

„(11). - Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea condiţiilor cerute de lege.”

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.

7. ------------------------- 5. După alineatul (4) al articolului 7 se introduce un nou alineat, alin. (5), cu următorul cuprins:

„(5) Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările şi completările ulterioare.”

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.

Pentru evitarea unor procese interminabile şi astfel a permite accesul la anexele imobilului proprietarilor pe Legea nr. 112/1995.
8. ART. 18 Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în următoarele cazuri:
…………………….
c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale.

6. La articolul 18, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:


„ c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor Legii 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute in proprietatea statului, cu modificările şi completările ulterioare.”


Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.
Modificarea este necesară pentru evitarea confuziilor apărute ca urmare a acţiunilor în justiţie deschise pe dreptul comun.
9.




Art. 20 alin (1) Persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi.





(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţă, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzătoare a imobilului.
7. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 20 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 20 - (1) Persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995 pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 şi numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflaţie.

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.


(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţă, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptăţită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzătoare de piaţă a imobilului.”


Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.





10. După alineatul (2) al articolului 20 se introduc trei alineate noi, alin.(21), (22), (23), care vor avea următorul cuprins:

(21) – În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.122/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, chiriaşii care au cumpărat cu bună credinţă imobilele în care locuiau au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuinţe din fondul de stat gestionat de Primării şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.


(22) – Beneficiarii vor avea dreptul de a locui cu chirie în aceste imobile şi de a cumpăra aceste imobile, avansul pe care l-au dat pentru cumpărarea imobilului naţionalizat care a fost restituit ulterior proprietarului, constituindu-se prin actualizare avans la noul imobil.

(23) – Până la realizarea acestor locuinţe chiriaşilor evacuaţi li se va oferi posibilitatea de a ocupa prin închiriere imobile aflate în proprietatea Regiei Administraţia Protocolului de Stat.
8. După alineatul (2) al articolului 20 se introduc trei alineate noi, alin.(21), (22), (23), cu următorul cuprins:

„ (21) – În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificarile ulterioare, chiriasii care au cumparat cu buna credinta imobilele in care locuiau si ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost desfiintate, fie ca urmare a unei actiuni in anulare, fie ca urmare a unei actiuni in revendicare, prin hotariri judecatoresti definitive si irevocabile, au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuinte din fondurile de locuinte gestionate de consiliile locale si/sau Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor.
(22) – Beneficiarii vor avea dreptul de a locui cu chirie în aceste imobile şi de a le cumpăra , suma pe care au plătit-o pentru cumpărarea imobilului naţionalizat şi care ulterior a fost restituit proprietarului, constituindu-se, prin actualizare, avans la noul imobil.
(23) – Până la realizarea acestor locuinţe, chiriasii evacuaţi pot beneficia de atribuirea cu chirie a unor locuinte din fondul de imobile disponibil aflat in proprietatea sau administrarea Regiei Autonome Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat. Chiria pentru aceste locuinte va fi stabilita conform OUG nr.40/1999 cu modificarile ulterioare.

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.

11. Art. 43 - (1) Chiriaşii cărora, în temeiul prevederilor art. 9 alin. 1 - 4 din Legea nr. 112/1995, li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau au dreptul să le înstrăineze sub orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării numai persoanei îndreptăţite, fost proprietar al acelei locuinţe.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, este interzisă înstrăinarea în orice mod a imobilelor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunilor formulate de persoanele îndreptăţite foşti proprietari sau, după caz, moştenitori ai acestora, potrivit art. 45.
9. Art. 43 – Se abrogă.

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.
În Legea nr.112/1995 există deja interdicţia de vânzare de 10 ani. Menţinerea dispoziţiilor art. 43 nu face altceva decât să îngrădească în continuare, după cei 10 ani, dreptul de a dispune de proprietate.

(3) Preţul vânzării nu poate fi mai mare decât valoarea actualizată a preţului plătit de chiriaş la cumpărarea locuinţei în baza Legii nr. 112/1995, cu excepţia situaţiilor când părţile convin altfel.

(4) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana îndreptăţită trebuie să notifice chiriaşului dobânditor intenţia de a cumpăra locuinţa şi adresa unde poate fi găsită.

(5) Persoana îndreptăţită care a primit despăgubiri băneşti pentru imobil este obligată să restituie statului, dacă este cazul, diferenţa dintre valoarea despăgubirilor primite şi preţul de cumpărare plătit fostului chiriaş, actualizate.

12. ----------------------


Art. 45 alin (2)
Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.
10. Alineatul (2) al articolului 45 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.”

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.

13. 11. După alineatul (2) al articolului 45 se introduce un alineat nou, alin. (21), cu următorul cuprins:
„(21) - Contractele de vânzare - cumpărare încheiate în temeiul Legii 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţă, trecute în proprietatea statului, cu modificările şi completările ulterioare, sunt acte autentice şi constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii acestora.”

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.

14. Art. 45 alin (3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credinţă neputând fi invocată în aceste cazuri.*)
12. Alineatul (3) al articolului 45 se abrogă.

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.
Acest alineat a fost considerat neconstituţional de către Curtea Constituţională prin Decizia nr.98 din 21 martie 2002 .
15. -------------- 13. După alineatul (3) al articolului 46 se introduce un alineat nou, alin. (4), cu următorul cuprins:
„(4). – Persoana îndreptăţită are obligaţia de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate.”

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.

16.


Art. 48 alin (2) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligaţia de despăgubire prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptăţite.
14. Alineatul (2) al articolului 48 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligaţia despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptăţite.”

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.

În marea majoritate a cazurilor a fost necesară intervenţia statului în executarea reparaţiilor.
Trebuie să se ţină seama de schimbarea noţiunii de titlu valabil apărută în Feb 1997, respectiv Noiembrie 1998.
17. ART. 48 alin (3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligaţia de despăgubire revine statului sau unităţii deţinătoare.
15. La articolul 48, alineatul (3) se abrogă.

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.

Pentru corelare cu textele deja modificate.
18. -------------------



16. După alineatul (2) al articolului 50 se introduce un alineat nou, alin. (21), cu următorul cuprins:

„(21). - Cererile sau acţiunile în justiţie având ca obiect restituirea preţului de piaţă al imobilului, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995,cu modificările şi completările ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.






1.Preturile imobilelor au suferit două inflaţii:
- inflaţia leului, de care se ţine seama prin expresia “se acorda preţul actualizat”
- inflaţia imobiliară care de la 10-20 $/m2 în 1991-1993 a ajuns la 100-300$/m2 în 1996-2000 şi la 2000-3000 euro/m2 în 2007-2008.
2. Preţul de vânzare pentru imobilele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 au fost stabilite de către stat pe baza unor criterii ce au ţinut seama de preţul de piaţă (punctul 1), de vechimea imobilului, de amortizări, etc. Nu cumpărătorul a stabilit preţul.


19.


Art. 50 alin (3)
Restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se face de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
17. Alineatul (3) al articolului 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Restituirea preţului prevăzut la alin.(2) şi (21) se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare.”

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.


Este necesară respectarea drepturilor tuturor proprietarilor fiind protejaţi atât de Constituţia României cât şi de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994.
“Curtea a statuat ca diminuarea vechilor atingeri nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporţionale. În acest sens, legislaţia ar trebui să permită să se ia în considerare circumstanţele speciale ale fiecărei spete, astfel încât persoanele care şi-au dobândit bunurile de bună credinţă să nu fie aduse în situaţia de a suporta ponderea responsabilităţii Statului care a confiscat in trecut aceste bunuri”.

20. -------------------- 18. După articolul 50 se introduce un articol nou, art. 501, cu următorul cuprins:
„Art. 501. –(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilului, stabilit conform standardelor internaţionale.
(2). - Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin expertiză.”

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.







21. Art. II - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul urmează să modifice normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Autori: deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PSD, PC şi PRM.

Sursa; site-ul Camerei Deputatilor

rodia said...

Rog pe cei care au trecut de faza executarii silite sa-mi indice, daca se poate, daca au platit cautiune pentru suspendarea executarii si in ce valoare. Mai precis, daca s-a considerat obiect neevaluabil si s-a platit o cautiune de 500 RON sau obiect evaluabil, caz in care se plateste 10% din valoarea obiectului executat. Va multumesc.

ceciliac said...

Buna ziua!

Nu mai vrea nimeni sa scrie?
Asteptam cu totii promulgarea si motivarea..
Nu facem sedinta saptamana asta. Poate cealalta..
Sa dea Dumnezeu sa avem vesti bune

Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Dupa cum probabil ati auzit presedintele Romaniei a trimis spre reexminare modificarile de la Legea 10.
Incerc sa va postez motivarea.

COMUNICAT DE PRESĂ
(18 iulie 2008)

Preşedintele României, Traian Băsescu, a trimis astăzi, 18 iulie a.c., Parlamentului României cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Vă transmitem textul integral al cererii:
Bucureşti, 18 iulie 2008

Domnului Nicolae Văcăroiu
PREŞEDINTELE SENATULUI

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituţia României, republicată, formulez următoarea

CERERE DE REEXAMINARE
a
LEGII pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989


Motivele cererii sunt următoarele:

1. Restituirea proprietăţilor către persoanele care au fost deposedate în mod nelegal de ele de către regimul comunist şi rezolvarea situaţiei chiriaşilor care locuiesc în casele alocate de către stat reprezintă o problemă care domină societatea românească de peste 18 ani. Guvernele şi Parlamentele care s-au succedat din 1990 până astăzi nu au reuşit o rezolvare a acestei situaţii. De aceea, un act normativ care să pună ordine în această privinţă este binevenit, numai că actul normativ transmis spre promulgare este echivoc şi imprecis conţinând formulări neclare, multe dintre prevederi fiind adoptate cu nerespectarea principiilor consituţionale şi a normelor de tehnică legislativă.

2. Legea trimisă spre promulgare nu corespunde nici exigenţelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului privind accesibilitatea şi previzibilitatea normei juridice, nerespectând principiul preeminenţei dreptului şi al separaţiei puterilor în stat, care reclamă ca legiuitorul să nu intervină pe parcursul derulării unor proceduri administrative sau judiciare prin măsuri care să avantajeze una dintre părţi în detrimentul celeilalte ori care să ducă la modificarea soluţiilor juridice de la data declanşării acelor proceduri cu alte soluţii expres prevăzute de legea nouă şi pe care, în lipsa ei, instanţele judecătoreşti nu le-ar fi putut lua. Astfel, unele prevederi sunt explicitate fie în cuprinsul mai multor articole din Legea nr. 10/2001, cum ar fi cele referitoare la modalitatea de reparaţie prin echivalent în cazul imobilelor înstrăinate cu respectarea Legii nr. 112/1995, fie în alte acte normative, ca în cazul protecţiei persoanelor evacuate, ceea ce creează un paralelism legislativ.

3. De altfel, este modificată concepţia iniţială a actului de bază, iar forma legii trimise la promulgare nu cuprinde soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii. Astfel, nu se clarifică situaţia hotărârilor definitive şi irevocabile, pronunţate în baza legii nemodificate, dar nepuse încă în executare. În lipsa unor atare clarificări, concursul dintre noul act normativ şi soluţiile judecătoreşti, deja intrate în puterea lucrului judecat, este de natură să determine o practică judiciară neunitară.

4. Prin abrogarea alin. (2) al art. 2 din forma anterioară a Legii nr. 10/2001, se consfinţesc în fapt şi în drept, actele de naţionalizare şi preluare abuzivă a acestor imobile de către terţi. Practic, din acest moment, persoanelor cărora le-au fost preluate imobile fără titlu valabil li se neagă, implicit, calitatea de proprietar ce, anterior, le fusese în mod explicit recunoscută, cu toate efectele ce decurgeau din acest articol, ştiut fiind că acestea au fost lipsite doar de prerogativa posesiei. Totodată, se ignoră faptul că Legea nr. 10/2001 nu creează un titlu de proprietate în favoarea statului, ci doar „reglementează ipoteza unor imobile preluate de stat printr-un act administrativ ilegal ori pur şi simplu în fapt, aşadar fără titlu, în condiţiile inexistenţei unei reglementări legale care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului. În asemenea cazuri, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost desfiinţat legal” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 483/2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989).

5. În aceeaşi ordine de idei, art. I pct. 5 din legea trimisă la promulgare este neconstituţional, deoarece exclude de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 şi preluate de stat fără titlu valabil.

6. Prin art. I pct. 16-18 se reglementează dreptul persoanelor ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, la restituirea preţului imobilului calculat la preţul pieţei şi nu la restituirea preţului achitat în cuantum reactualizat, punându-se în discuţie chiar o îmbogăţire fără just temei, mai ales în ceea ce îi priveşte pe cumpărătorii de rea-credinţă. Această problemă se pune cu atât mai mult cu cât, nulitatea absolută prevăzută de art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 presupune reaua-credinţă a cumpărătorului, fără de care nu se poate dispune anularea actului de înstrăinare având ca obiect un imobil preluat fără titlu valabil. Astfel, se prevede că restituirea sumelor se va realiza de către Ministerul Finanaţelor Publice din fondul extrabugetar constituit la momentul încasării preţului plafonat. Pentru ca legea să poată fi pusă în aplicare trebuie garantată efectiv existenţa acestor fonduri, modalitatea şi termenele de plată. Altfel, se creează legi care nu au finalitate decât la nivel electoral şi nu în plan social. Este nevoie ca pentru situaţii identice să fie prevăzute aceleaşi soluţii. Or, prezenta lege transmisă spre promulgare prevede că persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii le sunt acordate despăgubiri prin Fondul „Proprietatea”, iar persoanelor, ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate, li se restituie sume de bani.

7. Prin modificarea de la art. I pct. 10 se aduce o atingere gravă securităţii juridice şi stabilităţii raporturilor juridice, deoarece aplicarea sa unitară în forma dată prin legea trimisă spre republicare este imposibilă, deoarece condiţionează nulitatea actului de înstrăinare a unor imobile preluate fără titlu valabil doar dacă acestea „sunt considerate astfel anterior intrării în vigoare Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare”. Astfel aplicat, textul ar fi vădit retroactiv, deoarece modifică, pentru trecut, condiţiile de existenţă a sancţiunii nulităţii, restrângând aplicarea ei din dorinţa iniţiatorului de a valida înstrăinările unor imobile preluate fără titlu făcute în baza Legii nr. 112/1995. Textul aşa cum este redactat este practic şi inaplicabil, din cauza faptului că nu precizează care este sensul noţiunii de „imobile preluate fără titlu valabil” înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, din moment ce aşa cum a remarcat în repetate rânduri şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Păduraru c. României, par. 40-53) noţiunile de „titlu valabil” şi „titlu nevalabil” în cazul imobilelor preluate de către stat au fost şi sunt controversate în practica instanţelor judecătoreşti generând şi amplificând insecuritatea juridică. Prin modificarea propusă această insecuritate în loc să fie înlăturată este agravată, deoarece nici din legislaţia anterioară Legii nr. 213/1998, şi nici din jurisprudenţă nu rezultă univoc şi clar ce se înţelege prin imobile preluate fără titlu valabil, prima accepţiune legală fiind dată de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 şi apoi – dar fragmentar – de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, dar la care acum se renunţă, fără nicio fundamentare juridică.

8. În legea trimisă spre promulgare, completarea de la art. I pct. 11 conform căreia ,,Contractele de vânzare - cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, sunt acte autentice şi constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii acestora” conţine dispoziţii retroactive fiind în contradicţie cu art. 15 din Constituţie care prevede că legea se aplică numai pentru viitor. Pe de altă parte, norma este echivocă şi imprecisă, ceea ce contravine principiului preeminenţei dreptului şi principiului securităţii juridice, întrucât face imposibilă interpretarea şi aplicarea ei unitară, de vreme ce nu rezultă dacă un contract de vânzare-cumpărare încheiat, în temeiul art. 9 Legii nr. 112/1995, dar având ca obiect un imobil preluat fără titlu valabil constituie sau nu un titlu valabil şi „opozabil” adevăratului proprietar. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenţa sa în mod explicit şi constant că Legea nr. 112/1995 nu reglementează decât imobilele preluate cu titlu valabil, iar nu şi cele preluate fără titlu, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în acelaşi sens (Cauza Păduraru c. României, par. 78) că „Legea nr. 112/1995 nu se aplică decât în cazul situaţiei bunurilor faţă de care statul deţinea un titlu de proprietate (paragrafele 26-30) şi că nicio altă dispoziţie internă nu acorda statului dreptul de a vinde un bun care se găsea de facto în patrimoniul său şi pentru care nu avea aşadar un titlu.”

9. De asemenea, din dorinţa de a consacra in terminis caracterul special al Legii nr. 10/2001 şi aplicarea cu prioritate a procedurilor administrative şi judiciare reglementate prin această lege, la art. I pct. 13, s-a dispus completarea art. 46 cu alineatul (4), conform căruia „persoana îndreptăţită are obligaţia de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare” şi că „prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate”, dar textul rămâne echivoc, prea evaziv şi susceptibil de interpretări diverse, întrucât nu se arată care sunt condiţiile şi limitele de aplicare „prioritară” a Legii nr. 10/2001.

10. De asemenea, prin legea supusă promulgării, se restrâng actele juridice de înstrăinare considerate nule şi, implicit, se exclude controlul judecătoresc pentru o serie de contracte de vânzare-cumpărare, dar fără a se stabili ce se întâmplă cu hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior.

11. Prin articolul I punctul 9 din legea trimisă spre promulgare sunt abrogate dispoziţiile referitoare la interdicţia temporară de înstrăinare a imobilelor cumpărate de chiriaşi, până la finalizarea litigiului. Imobilele în cauză vor putea astfel să fie înstrăinate în baza acestei legi, împrejurare ce va conduce la imposibilitatea executării unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru că noul cumpărător nu a fost parte în proces. Se creează astfel premisele declanşării altor procese cu noii cumpărători. Pe de altă parte, abrogarea art. 43 nu înlătură aplicarea interdicţiei generale de înstrăinare prevăzută de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, ceea ce face inutilă abrogarea art. 43 alin. (2) din această lege.

12. Având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicit reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, ţinând cont de motivele invocate.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI


TRAIAN BĂSESCU

Departamentul de Comunicare Publică
18 Iulie 2008
Înapoi

Cu aceasta ocazie se redeschide un nou sezon al luptei noastre .
Convocam sedinta in data de 24 Iulie, orele 18, in sala de pe Calea Victoriei.

Comitetul de Conduce,

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Astazi, la orele 17, la Realitatea TV, la emisiunea Fabrica se vor discuta problemele caselor nationalizate. Va rugam sa incercati sa intrati in direct, sau sa postati sms-uri cat mai multe pentru a ne expune problemele si de ce nu dramele.

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna seara!

Joi, orele 10, la Palatul Cotroceni, intrarea de la statuia Leu se organizeaza un miting pentru sensibilizarea Presedintelui.
Va rugam sa participati cati mai multi pentru a vedea si Presedintele ca nu suntem NOMENCLATURISTI.
vA ASTEPTAM

Cici Cirease

coca said...

Exceptie de neconstitutionalitate admisa. Legea nr. 10/2001. Imobile preluate cu titlu valabil
25 iulie 2008 | 1681 citiri SOVA & ASOCIATII

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 830 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justititie, precum si unele masuri adiacente.
Dispozitiile legale criticate (art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, modificata prin Legea nr. 247/2005) prevad la acest moment urmatoarele: "Pentru imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate, altele decat cele prevazute la art. 21 alin. 1 si 2, persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzatoare valorii de piata a imobilelor solicitate".
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate a considerat ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 15 alin. 2 referitoare la principiul neretroactivitatii legii si art. 16 care consacra egalitatea in drepturi a cetatenilor.
Curtea Constitutionala a admis exceptia ridicata apreciind ca, prin abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, acesta incalca dispozitiile art. 15 alin. 2 si art. 16 alin. 1 din Constitutie.
Pentru STIRI.JURIDICE,
SOVA & ASOCIATII

Mariana said...

BUNA ZIUA
POATE CINEVA SA COMENTEZE DESPRE TEXTUL TRIMIS DE COCA REFERITOR LA "NECONSTITUTIONALITATEA" APARUTA IN MONITORUL OFICIAL 559/24 IULIE 08?
SINCERA SA FIU, NU AM INTELES NIMIC.

POATE ESTE CINEVA CU CUNOSTINTE JURIDICE SA SPUNA PE INTELESUL TUTUROR SI DACA SE REFERA LA MODIF L10
ASTEPTAM
MULTUMIM

coca said...

Nu stiu daca intereseaza pe cineva, dar fiind legat de 112, l-am postat...


Recurs in interesul legii admis. Imobile cumparate in baza Legii 112/1995. Interdictie de instrainare IN REM
30 iulie 2008 | 70 citiri BADEA CLIFFORD CHANCE

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 570 din data de 29 iulie 2008 a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. LXXIX (79) din 5 noiembrie 2007.
Decizia reglementeaza interpretarea dispozitiilor art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, referitor la posibilitatea valorificarii, pe calea executarii silite, a imobilelor dobandite in temeiul prevederilor acestui articol.
Art. 9 face referire la posibilitatea pe care o au chiriasii apartamentelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari, de a cumpara aceste apartamente. Legea prevede obligatia de a nu instraina aceste imobile timp de 10 ani de la data cumpararii. Instantele nu impartasesc acelasi punct de vedere in sensul ca unele considera ca instituirea interdictiei de a vinde s-a facut in considerarea bunului ceea ce ar exclude vanzarea lui in cadrul procedurii executarii silite pentru ca aceasta ar insemna o modalitate de eludare indirecta a dispozitiilor legale. Alte instante considera ca articolul in speta nu declara aceste bunuri si neurmaribile si ca atare ele ar putea fi valorificate pe calea executarii silite. De asemenea, notiunea de "instrainare" presupune o manifestare de vointa concretizata intr-un act juridic voluntar translativ de proprietate.
Curtea e de parere ca articolul in speta se refera doar la instrainarea voluntara, si aceasta nu include si executarea silita. Interdictia de instrainare nu echivaleaza cu scoaterea din circuitul civil a imobilului si deci aceste apartamente sunt supuse regimului executarii silite. Prevederea vizeaza restrictionarea eventualelor tendinte speculative cu imobilele achizitonate in conditii avantajoase pentru dobanditori. Urmare a celor expuse in considerentele deciziei, recursul in interesul legii a fost admis.
Pentru STIRI.JURIDICE,
BADEA CLIFFORD CHANCE

coca said...

Dupa cum vedeti au fost necesare aprope 9 luni (!!!!) pentru a fi publicata in MO. Decizia 5 noiembrie 2007 - publicat 29 iulie 2008... Poate ar trebui sa ne gandim la ceva actiuni la ICCJ. Mai ales ca au trecut demult cele 10 zile pe care dl. Nicolae Popa, presedintele ICCJ ni le dadea ca termen pentru aparitia deciziei.

ceciliac said...

Buna ziua!

Azi 31 iulie avem sedinta , orele 18, sala din Calea Victoriei.
Va asteptam,
Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Astazi, incepand cu ora 19, Jurnalul de la TVR1 o sa prezinte mici reportaje despre problema proprietatii. Tine pana joi inclusiv.

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Va rog sa nu uitati...pe 14 august avem sedinta, orele 18, in Calea Victoriei.

Cici Cirease

ceciliac said...

Pentru Roxana!

Va asteptam la sedinta Asociatiei Proprietarilor pe legea 112/1005.
Sunati-ma la 0742101529.

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

In ultimul timp o serie de ziare au simtit nevoia sa publice tot felul de materiale menite sa minimalizeze problema proprietarilor pe legea 112/1995.
Va postez mai jos un articol din Romania Libera precum si dreptul la replica pe care am reusit sa-l publicam.
Cine sunt chiriasii caselor nationalizate?

Mircea Kivu

Miercuri, 06 August 2008

Redeschiderea, in urma retrimiterii de catre presedinte a Legii caselor nationalizate catre Parlament, a dezbaterii privind situatia chiriasilor din imobilele respective implica, mai ales din partea autorilor legii, o serie de argumente de ordin emotional. Chiriasii, oameni nevoiasi, ar fi lasati prada proprietarilor lacomi – nedreptate pe care modificarea legislativa initiata de catre Partidul Conservator ar fi menita sa o indrepte.

Pentru a judeca situatia in cunostinta de cauza se impun cateva precizari asupra identitatii chiriasilor din casele nationalizate. Inainte de 1989, repartizarea spre inchiriere a locuintelor se facea de primarii ("consilii populare") catre intreprinderi, iar acestea le repartizau salariatilor. Locuintele nationalizate (numite pe atunci eufemistic "altele decat cele construite din fondurile statului") aveau insa un regim aparte. In primul rand, ele nu puteau fi cumparate de catre chiriasi, asa cum se intampla cu toate celelalte. Se pare ca, inca din vremea aceea, comunistii se temeau de CEDO.

In al doilea rand, relevant pentru subiectul nostru, repartizarea lor se facea de catre o institutie cunoscuta sub numele de Gospodaria de Partid – oficial, Oficiul Economic "Carpati". Aceasta intreprindere gospodarea, dupa cum ii arata titulatura, bunurile din patrimoniu in interesul nomenclaturii de partid. Era de fapt o organizatie menita sa administreze privilegii. Ea cuprindea departamente precum case de comenzi, unitati de transport, agentii de turism, spitale etc., toate cu acces limitat la salariatii partidului. De indata ce se nationaliza o locuinta (in ultimii ani, asta se intampla mai ales prin emigrarea proprietarului), Gospodaria de Partid o repartiza unei persoane "din sistem" – evident, dupa nevoile si rangul acesteia.

Casele mai bune, din vile si blocurile luxoase din centru, le reveneau activistilor, iar cele mai modeste (pentru ca emigrau si oameni din Colentina) le erau repartizate salariatilor "civili" – institutia avea numerosi muncitori obisnuiti, soferi, constructori, bucatari etc. Daca se intampla sa fie proasta rau – cate un subsol inundabil, o fosta camera de serviciu fara dependinte –, ea era cedata cu marinimie Primariei Capitalei, iar aceasta, daca nu gasea nici un client pe care sa-l faca fericit, o transmitea in circuitul "normal", al primariilor de sector.

Asa se face ca printre actualii chiriasi ai caselor nationalizate se gasesc, in afara de privilegiatii regimului, fosti muncitori ai Gospodariei de Partid, dar si oameni care nu au avut nimic de-a face cu P.C.R. Numai ca, din "metodologia" descrisa pe scurt mai sus, rezulta ca marii beneficiari ai locuintelor respective erau oamenii regimului. Propaganda antirestituire a avut grija sa scoata in fata mai ales cazurile care fac parte din ultima categorie – cea a oamenilor simpli, carora li se repartiza ceea ce nu era acceptabil pentru cei puternici.

Dupa 1989, desi Legea 10 prevedea clar interdictia de a se vinde chiriasilor locuintele care fac obiectul unor cereri de retrocedare, cam toti locatarii mai descurcareti au cumparat casele in care locuiau, la preturi comparabile cu valoarea taxei notariale. De cele mai multe ori, vanzarea s-a facut cu complicitatea I.C.R.A.L.-urilor (intreprinderile care administrau locuintele de stat), care se faceau ca nu stiu ca exista proprietari indreptatiti la retrocedare.

Nu intamplator, Asociatia Chiriasilor din Casele Nationalizate era (mai este?) condusa de catre domnul Eugen Plesa, actual deputat PRM, nimeni altul decat directorul I.C.R.A.L. Herastrau (jumatatea cea mai bine situata a sectorului 1, cel mai ortoman) din anii '70 pana la desfiintare, unul dintre cei care detineau painea si cutitul in repartizarea locuintelor catre cei privilegiati. Domnia sa nu poate sa nu stie care este adevarata identitate a celor mai multi dintre chiriasii imobilelor nationalizate.

Repet, exista si oameni care au nimerit in case nationalizate fara a avea nici o legatura cu vechiul regim. Ei constituie insa exceptia, si nu regula, atat numeric, cat si, mai ales, ca valoare a imobilelor in litigiu. Poate ca, pentru o dreapta rezolvare a situatiei, ar trebui facuta distinctia dintre cele doua categorii de chiriasi. Nu-i asa greu, cred ca mai exista in arhive actele de repartitie emise pe vremea regimului comunist.
Mult stimate Domnule Director,

In legatura cu articolul publicat în ziarul România Libera nr.5601/06.08.2008 intitulat “CINE SUNT CHIRIASII CASELOR NATIONALIZATE? semnat de MIRCEA KIVU - socilolog” va rugam sa ne acordati urmatorul drept la replica pe aceeasi pagina a ziarului si cu aceeasi marime a literelor titlului. Solicitam aceasta deoarece noi cei care am locuit în calitate de chiriasi într-un apartament dintr-un imobil nationaizat si pe care l-am cumparat în baza legii nr.112/1995 admitem politica partizana a ziarului România Libera dar nu putem admite dezinformarea publicului prin proliferarea unor neadevaruri ca si a unor insulte la adresa noastra.

. Drept la replica la articolul Domnului Mircea Kivu-sociolog, publicat în ziarul România Libera nr.5601/06.08.2008.

CINE AU FOST CU ADEVARAT CHIRIASII DIN APARTAMENTELE NATIONALIZATE !
1. Autorul articolului nu cunoaste realitatea din perioada la care se refera si nici nu s-a informat în mod corespunzator de la oamenii în vârsta care au trait si muncit în perioada de dinainte de 1989 si care stiau foarte bine cum erau lucrurile atunci. Ar fi aflat ca repartizarea locuintelor se facea cu totul altfel decât relateaza Domnia sa. Astfel locuintele care se repartizau prin întreprinderi erau numai cele numite “eufemistic construite din fondurile statului” deoarece în realitate erau construite de stat dar din fondurile obtinute prin “strângerea curelii” de catre toti salariatii inclusiv a noastra, a celor care locuiam în calitate de chiriasi ai statului în apartamente din imobile nationalizate. Se repartizau de întreprinderi numai locuintele construite de stat din cotele alocate acestora de autoritatile locale. Repartizarea se facea de o comisie constituita în fiecare întreprindere în baza unor prioritati stabilite prin anchete sociale privind situatia locativa a fiecarui solicitant. Cei care primeau repartitie de la autoritatea locala pe baza propunerii întreprinderii si se mutau în locuinte “construite de stat ” trebuiau sa lase libere apartamentele în care au locuit, de regula apartamente din imobilele nationalizate. Aceste apartamente ramâneau la dispozitia autoritatii locale (consiliul popular) care le repartiza prin asa zisa “eufemistic miscare a doua“ celor care aveau depuse cereri de repartizare de locuinta la autoritatea locala. Ca urmare întreprinderile nu au repartizat niciodata apartamente din imobile nationalizate acestea fiind repartizate numai de autoritatile locale.
2. Nu cunoastem în detaliu cum se repartizau locuinte activistilor de partid deoarece membrii asociatiei noastre nu au fost activisti de partid. Stim din presa ca acestor activisti li se asigurau locuinte care apartineau sau erau în evidenta “Gospodariei de Partid“ si ca dupa 1989 locuintele lor au trecut în administrarea “Regiei Autonome pentru Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat” la care ar fi trebuit sa se refere autorul articolului si nu sa generalizeze concluziile sale la toti cei care au locuit în calitate de chiriasi ai statului în apartamente din imobile nationalizate.
3. Este important sa analizam cifrele. Din datele publicate au fost nationalizate 400433 imobile din care circa 154000 au fost demolate (Gheorghe Tara membru în Comisia de Abuzuri a Camerii Deputatilor, interventie la primul Congres Internatio-nal al Proprietarilor din România, Bucuresti 15-17 septembrie 2000). Fiecare imobil nationalizat avea cel putin doua apartamente din care unul închiriat cu plata chiriei catre proprietar (Decretul 92/1950 prevedea la art.2 ca se nationalizeaza “imobile care sunt detinute de exploatatorii de locuinte”). Ca urmare numarul familiilor care locuiau în apartamente din imobilele nationalizate în calitate de chiriasi si plateau chirie statului inainte de 1989 depasea cu mult 600000 de familii. Tinând seama de aceasta afirmatiile ca “asa se face ca printre actualii chiriasi ai caselor nationalizate se gasesc, în afara de privelegiatii regimului, fosti muncitori ai gospodariei de partid dar si oameni care nu au avut nimic de a face cu P.C.R.” sau ca “din metodologia descrisa pe scurt mai sus, rezulta ca marii beneficiari ai locuintelor respective erau oamenii regimului” sunt gratuite, neadevarate si lovite de nulitate. La numarul mare de chiriasi ai apartamentelor din imobilele nationalizate categoriile de persoane mentionate, daca existau astfel de cazuri, ele reprezentau un numar foarte mic.
In calitatea sa de sociolog credem ca autorul stapâneste tehnicile statisticii matematice si ca urmare stie ca nu se pot generaliza si atribui caracteristici unei întregi colectivitati pe baza unor caracteristici stabilite pentru câteva cazuri asa cum face dânsul. Domnia sa stie ca pentru a putea generaliza afirmatiile facute la toti cei ce au locuit în apartamente din imobile nationalizate ar fi trebuit sa realizeze o ancheta asupra unui esantion reprezentativ stabilit conform legilor statisticii matematice, esantion care ar fi numarat câteva mii de persoane si nu numai câteva cazuri.
4. Afirmatia ca “dupa 1989 desi Legea nr.10 prevedea interdictia de a se vinde chiriasilor locuintele care fac obiectul unor cereri de retrocedare, cam toti locatarii mai descurcareti au cumparat casele în care locuiau” este de asemenea incorecta. Nu Legea nr.10/2001 prevedea interdictia de a se vinde chiriasilor locuintele care fac obiectul unor cereri de revendicare cum afirma autorul ci Legea nr.112/1995 care aproba vânzarea apartamentelor din imobilele nationalizate chiriasilor statului care locuiau în ele stabilind metodologia de vânzare si responsabilitatile. Ca urmare si urmatoarea afirmatie “cam toti locatarii mai descurcareti au cumparat casele în care locuiau” este nedadevarata tinând seama de numarul mare al celor care au cumparat apartamentele în care locuiau si de faptul ca s-au cumparat de la stat apartamrntele în care locuiau si nu “casele în care locuiau” cum afirma autorul. Este foarte grav ca autorul creaza impresia ca au fost cumparate case si imobile când în realitate s-au cumparat numai apartamente în care cumparatorii locuiau în calitate de chiriasi. Si afirmatia ca “ au cumparat casele în care locuiau, la preturi comparabile cu valoarea taxei notariale” este o afirmatie de asemenea gratuita. Credem ca autorul face confuzie cu situatia celor care au cumparat apartamente construite de stat conform Legii nr.61/06.02.1990 si 85/22.07.1992, (cca. 3 milioane de locatari din locuinte construite de stat) legi considerate de Eugen Plesa citat de autor “ca un act de bunavointa din partea conducerii statului“. Intr-adevar preturile la care s-au vândut apartamentele au fost de 100000 lei pana la maximum 250000 lei, preturi pe care inflatia galopanta din acei ani le-a facut derizorii si comparabile cu valoarea unui televizor. Dorim sa mentionam ca noi cei care locuiam în apartamente din imobile nationalizate nu am fost de acord cu legea deoarece statul construise apartamentele respective si din banii nostri dar a trebuit sa respectam legea, dura lex, sed lex;
Cei care au cumparat în baza legii 112/1995 apartamentele în care locuiau, au platit preturi care nu au fost deloc mici pentru acea perioada fapt demonstrat si prin aceea ca foarte multi din cei care au cumparat apartamentele au trebuit sa apeleze la credite de stat pentru a le putea cumpara, platind o dobânda de 17,5% pe an, asa cum se mentioneaza în contractele încheiate cu organul local care a vândut apartamentele în calitate de reprezentant al statului. Credeti ca am fi avut nevoie sa ne îndatoram si sa platim dobanzi foarte mari pentru credite acordate de stat daca preturile ar fi fost mici asa cum au fost cele ale apartamentelor construite de stat si vandute chiriasilor ?
5. In continuare autorul insinueaza ca “de cele mai multe ori, vânzarea s-a facut cu complicitatea I.C.C.R.A.L-urilor (întreprinderi care administrau locuintele de stat), care se faceau ca nu stiu ca exista proprietari îndreptatiti la retrocedare”. Daca autorul cunoaste asemenea cazuri care încalca legea, este de datoria Domniei sale de cetatean onest al acestei tari sa nu se limiteze la aceste insinuari facute în presa ci sa le comunice Consiliilor Locale Judetene si Primariei Municipiului Bucuresti care au vândut apartamentele prin mandatari fostele ICRAL-uri cazurile de încalcare a legii pentru ca cei vinovati sa fie trasi la raspundere conform legii.
6. Afirmatia ca “nu întâmplator, Asociatia Chiriasilor din Casele Nationalizate era (mai este?) condusa de domnul Eugen Plesa, actual deputat, nimeni altul decât directorul I.C.R.A.L. Herastrau” este de asemenea o speculatie a autorului. Eugen Plesa este decedat. Din comunicarea Societatii Comerciale Herastrau fosta I.C.R.A.L. el nu a fost directorul acesteia ci salariat cu functie executiva respectiv inginer sef. Faptul ca a facut politica in timpul cat era presedintele asociatiei a fost o optiune a dânsului dar noi credem ca a avut exemplu pe doamna Maria Teodoru presedinta Asociatiei Proprietarilor Deposedati Abuziv de Stat care a aderat în 2002 la Partinul National Taranesc Crestin Democrat devenind lidereul acestui partid pentru judetul Ilfov. In 2003 doamna Teodoru semna un protocol de colaborare cu PNTCD iar în conferinta de presa din 14.04.2003 declara ca “membrii APDAS vor sustine si vor vota PNTCD la alegerile din 2004” iar la 22.04.2004 înainte de alegerile locale ca “trebuie sa-i sprijinim ca si ei sa ne sprijine .... Aceasta este singura posibilitate pe care o avem înca, ultima noastra sansa”.
Se pare ca, în Romania, alunecarea presedintilor de asociatii spre functii politice este o practica curenta chiar daca poate nu este si ortodoxa.

7. In final dorim sa aratam ca se afirma mereu în presa ca statul român pierde numeroase cazuri la CEDO în favoarea proprietarilor citându-se cazul Paduraru c. Romaniei fara a se cita si sentinta care la pct.a. “obliga statul român (si nu pe cumparator) sa restitue cele 3 apartamente în chestiune în termen de 3 luni de la data deciziei” iar la pct.b. “în lipsa restituirii sa plateasca reclamantului valoarea de piata a apartamentelor” adica exact ce se prevede în Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr.247/2005 adoptata de Parlamentul României prin asumarea raspunderii de catre Guvernul României si promulgata de Presedintele României. Nu întelegem de ce se afirma ca România este penalizata deoarece Decizia CEDO impune de fapt aplicarea Legii nr.10/2001 asa cum este ea în vigoare în prezent în România. Ne întrebam de ce nu se fac referiri si la cazul Raicu c.Romaniei în care s-a anulat contractul de vânzare-cumparare a apartamen-tului încheiat cu statul român în baza Legii nr.112/1995. Si în acest caz CEDO decide la pct.a. ca “statul trebue sa restitue reclamantei aparta-mentul” iar la pct.b. ca “în lipsa unei astfel de restituiri statul trebue sa achite reclamantei valoarea de piata a apartamentului” si nu pretul platit pentru apartament actualizat la inflatie asa cum prevede Legea nr.10/2001 si aceasta dupa ce cel deposedat trebue sa faca o noua actiune în justitie platind în mod corespunzator un avocat. CEDO nu face nationalizare si nici discriminari între fostii proprietari si proprietarii apartamentelor cumparate de la stat în baza Legii nr.112/1995 asa cum face Legea nr.247/2005 adoptata prin asumarea raspunderii de catre Guvernul României. Cerinta Asociatiei noastre, a Proprietarilor care au Cumparat Aparta-mentele în care Locuiau în baza Legii nr;112/1995 este sa se respecte legile în vigoare la data cumpararii apartamentelor si sa se sisteze practica aplicarii indicatiilor politice în justitie astfel încât sa nu se mai decida anularea contractelelor de vânzare- cumparare încheiate cu statul pe motive care încalca legea si Constitutia României.

Ne-am propus ca, in continuare, sa nu mai lasam nepenalizate aceste atacuri la adresa noastra.
Pentru aceasta vom sesiza de cate ori va fi nevoie organele indreptatite sa ne asigure dreptul la replica.

Cici Cirease

antoaneta said...

As vrea sa fac o propunere pentru acei membrii ai asociatiei care au fost prejudiciati in drepturile lor prin emiterea unor Decizii ai fostului Primar Videanu.Concret sint de parere ca ar fi oportun ca sa alcatuim un grup de persoane ,membre ai asociatiei , care sa inainteze o plingere la Procuratura sau DNA prin care sa aratam ilegalitatile care au fost facute de catre Comisia de analia a notificarilor pe Legea 10, in baza carora s_au emis Dispozitii ale Primarului care acum trebuiesc anulate .Daca se pot aduna citeva exemple elocvente de asfel de Dispozitii ce incalca legislatia in domeniu acestea pot ficonsiderate ca baza pentru o eventuala plingere penala intocmita in numele membrilor asociatiei.

ceciliac said...

Pentru Antoaneta!

Cum putem lua legatura?

Cici CIrease

ceciliac said...

Buna ziua!

Astazi 21 August avem sedinta, la orele 18 in Calea Victoriei.

Va asteptam

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!
Astazi , orele 18, avem sedinta, in Calea Victoriei nr. 216.
Va asteptam!

Cici Cirease

Mariana said...

BUNA DIMINEATA!
DRAGI COLEGI DE SUFERINTA. AM AVUT PARTE DE O VICTORIE. PINA LA VICTORIA FINALA NE INTILNIM AZI 11 SEPT LA ORA 18, IN CALEA VICTORIEI 216. VA RUGAM PARTICIPATI CIT MAI MULTI. VA ASTEPTAM.

MARIANA KOLUMBAN

ceciliac said...

Buna ziua!

Pentru doamna Roaxana ..cu cati suntem mai multi cu atat insemnam ceva.
Eu sunt plecata din Bucuresti.M-am bucurat pentru succesul din Senat si astept cu nerabdare victoria finala.
Ne vedem joi, pe 18 septembrie , la sedinta, in Calea Victoriei.

Cici Cirease

antoaneta said...

Va rog sa lecturati articolul din ziarul CURIERUL NATIONAL si sa trimiteti comentariul adecvat pentru cele continute in articol

ceciliac said...

Buna ziua!

Avem o veste buna. Legea noastra a trecut de Comisia Juridica a Camerei Deputatilor. Asteptam acum discutia in plenul Camerei.
Avem sedinta joi 25 septembrie 2008, orele 18 , la locul stiut.

Cici Cirease

rodia said...

Nu sunt numai case sau apartamente care au fost nationalizate sau confiscate, ci unele au intrat in patrimoniul statului cu despagubire (decretul 223/1974) – adica fostilor proprietri sau mostenitorilor acestora, Statul le-a dat despagubire, le-a platit casa sau apartamentul la data intrarii in patrimoniul statului, IAR acum VOR si CASA in NATURA pe Dreptul COMUN, prin smecheria COMPARARII TITLURILOR (pentru ca in justitia din Romania se poate orice), desi nu exista niciun RAPORT JURIDIC intre fostul proprietar sau mostenitorul lui, despagubit, si actualul proprietar. Mai mult, raporturile juridice ale celor doi sunt cu STATUL, care a fost si este PERFID, s-a dat la o parte, a iesit din ECUATIE si i-a lasat pe cei doi (care n-au nimic unul cu altul), ambii NEDREPTATITI sa se imbolnaveasca si sa se omoare intre ei, cu ajutorul mafiotilor imobiliari, avocati, juristi, procurori, judecatori etc. JUSTITIA NEDREAPTA DIN ZIUA DE AZI ! (Situatie pierduta si la FOND si la APEL de catre actualul proprietar).

Unknown said...

Articol Evenimentul zilei,Marţi, 21 Octombrie 2008 :


Foştii chiriaşi din casele naţionalizate, care au câştigat în instanţă imobilele, nu pot fi obligaţi să le restituie, potrivit unei decizii a Curţii Constituţionale, luată pe 9 octombrie şi dată ieri publicităţii.

Judecătorii constituţionalişti au luat această hotărâre, discutând un articol din Legea caselor naţionalizate (10/2001), dar, în acest fel, au prefigurat şi un posibil sprijin pe care îl vor acorda Legii Voiculescu, recent votată de parlament, care prevede dreptul chiriaşilor care au cumpărat cu bună- credinţă să-şi păstreze imobilele naţionalizate.

Pledoarie pentru chiriaşi

Judecătorii au discutat o excepţie ridicată într-un proces civil. Ei şi-au motivat astfel decizia: „Articolul 47 din Legea nr. 10/2001 este neconstitu- ţional, fiind contrar principiului garantă rii şi ocrotirii proprietăţii astfel cum este consacrat de art. 44 din Constitu- ţie, fiind încălcat dreptul de proprietate al dobânditorului de bună-credinţă în condiţiile Legii nr. 112/1995“. Judecă torii adaugă că Legea nr. 10/2001 nu poate constitui temei juridic nou pentru introducerea unei alte acţiuni de restituire a aceluiaşi imobil, întrucât legiuitorul nu poate să dispună, nici chiar prin lege, asupra unui drept câştigat printr-o hotărâre judecă torească definitivă şi irevocabilă, decât dacă ar avea loc o expropriere pentru o cauză de utilitate publică.

„Chiar dacă principiul puterii de lucru judecat nu este un principiu constituţional, încălcarea lui, prin textul de lege criticat, contravine principiului separaţiei puterilor în stat“, mai susţin judecătorii Curţii.

Semnal pentru Legea Voiculescu

Decizia Curţii Constituţionale este şi un semnal pentru modul în care ar putea fi judecată o lege iniţiată de Dan Voiculescu şi votată recent de Camera Deputaţilor. Potrivit acestui act normativ, casele naţionalizate care au fost cumpărate de chiriaşi nu mai pot fi restituite foştilor proprietari. Legea Voiculescu a fost puternic criticată de societatea civilă, dar, după ce deputaţii nu au acceptat reexaminarea solicitată de şeful statului, nu există decât o modalitate de blocare a acesteia: să fie respinsă de Curtea Constituţională.

LAURA ŞTEFAN (SAR):

„Decizia schimbă filosofia retrocedărilor“

Decizia de ieri a Curţii ar putea avea efecte negative pentru România la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, susţine Laura Ştefan, expert al Societăţii Academice din România (SAR). „Se schimbă din nou filosofia. Până acum imobilul era restituit proprietarilor originari, însă acum Curtea vine şi spune că nu e bine aşa, dând credit cumpărătorilor de bună- credinţă“, a explicat ieri, pentru EVZ, Laura Ştefan. Aceasta a adăugat că, prin această decizie, „este foarte probabil să se prefigureze o decizie în cazul Legii Voiculescu, ţinând cont de faptul că ambele legi vizează acelaşi subiect mare: «dobânditorul de bună- credinţ㻓

Koczka said...

Hei. Ce mai faceti ? Dupa constituirea Asoc si nepromulgarea legii PC parca s-a cam asternut tacerea.

ceciliac said...

Buna ziua!

Doamnelor si domnilor va asteptam comentariile..


Cici Cirease

Koczka said...

Desi laudabila initiativa legislativa a PC privind modificarea L10 este pentru cei carora instantele civile le-au anulat contractele de v/c incheiate pe baza legii 112, inutile si tardive.
De ce inutile ? Pt ca stim cu totii ca anularea contractelor si lasarea in deplina proprietate si linistita posesie poate fi facuta de instanta numai in conditiile constatarii de catre instanta a "relei credinte" de care au dat dovada inclusiv cumparatorii, aspect care ii exclude pe toti cei carora instantele le-au anulat contractele de v-c, in conditiile in care Primaria Municipiului Bucuresti ( dl. director Adrian Iordache - il cappo di tutti capi ) trimite instantei o confirmare a faptului ca revendicatorii au trimis notificari in baza L112 depuse la Comisiile Locale de Sector pana la data de 28 iulie 1996 ( arhiva acestora precum si a dosarelor cu rezolutiile Comisiei Municipale aflandu-se la PMB ).
Fara constatarea acestei "relei credinte", contractele raman valabile cf. L10/2001 art. 45 al.2
Modul in care se va aplica aceasta lege ( daca va fi promulgata ) este o alta discutie.
De ce tardiva ? Pentru ca dupa alegeri toti politicienii o vor uita iar mafiile imobiliare compuse inclusiv din judecatori, notari, functionari ai PMB, avocati corupti - falsi aparatori ai chiriasilor-proprietari isi vor vedea mai departe de afacerile prospere.
Este posibil ca aceasta lege sa fie chiar un instrument suplimentar in mana revendicatorilor in conditiile in care obtin in baza unor expertize umflate valori mai mari decat cele posibile pe piata imobiliara.

Unknown said...

Buna ziua!

Mi-a povestit un prieten ca a fost sunat de catre cineva de la ICRAL (HERASTRAU NORD)care i-a spus ca trebuie sa se prezinte la sediul lor pentru a semna un contract de inchiriere a curtii.

A mai fost sunat cineva? Cunoasteti mai multe detalii?

coca said...

Articol din ZIUA

In strada pentru case
-- Motanul Voiculescu si Cameleonul Bideu si-au pus proprietarii in cap

Proprietarii de case confiscate abuziv de comunisti se strang la Bucuresti, in plina campanie electorala, pentru a protesta impotriva "noii nationalizari" instituita prin legea promovata de conservatorii lui Dan Voiculescu. Manifestarea, la care sunt asteptati peste 500 de proprietari din toata tara, va avea loc in 12 noiembrie, exact in ziua in care Curtea Constitutionala se va pronunta asupra legalitatii controversatelor norme."Vom incepe protestul din fata Primariei Generale, vom continua la Romsilva, vom merge apoi la Guvern, iar actiunea se va incheia in fata sediului PNL. Daca a ajuns "Motanul Felix" sa dicteze in tara ro­maneasca si sa faca legi, e foarte grav. Mi se pare extraordinar de grav si comportamentul d-lui senator Marius Marinescu, caruia eu ii spun "Cameleonul". El era un aparator al dreptului proprie­tatii, cand era membru PD. Cand a ajuns la PC, via PSD, a demonstrat ca e cel mai mare adversar al proprietarilor si proprietatii", ne-a declarat Stefan Iurascu, presedintele Forumului Civic Romanesc (FCR). El a adaugat ca exista un mare interes pentru Legea Voiculescu, deoarece in imobilele revendicate locuiesc persoane din vechea nomenclatura comunista. "Baietii si-au facut niste legi pentru ei, sa-si apere interesele", afirma Iurascu.Protocol incalcatPe de alta parte, liderul FCR a acuzat formatiunile care compuneau in 2004 Alianta D.A., PNL si PD, de incalcarea angajamentelor incheiate cu proprietarii. Inainte de campania electorala din urma cu patru ani, Alianta D.A. a incheiat un protocol cu FCR care prevedea, in schimbul sprijinului politic oferit de proprietari, restituirea caselor si terenurilor confiscate de comunisti. Protocolul, incheiat in 3 noiembrie 2004, a fost semnat de Calin Popescu Tariceanu si Traian Basescu - in calitate de copresedinti ai Aliantei D.A. si de Stefan Iurascu, reprezentantul FCR. Potrivit documentului, Alianta se angaja sa initieze in primul an de guvernare proiecte de legi care privesc restituirea proprietatilor, nu inainte de a le discuta cu specialistii FCR, care urmau sa ocupe si functii in conducerea institutiilor abilitate sa rezolve aceasta problema. "Noi ne-am facut datoria, i-am sustinut in campanie, am scos oameni in strada. Ei au uitat de responsabilitatile pe care si le-au asumat. Pe cand sa puna un om de la noi in conducere, au inceput sa dea inapoi. Si-au dat seama ca daca se intampla asta vom face intr-adevar reforma promisa fara a tine cont de diferentele politice, de clientela", a afirmat Iurascu. El a reclamat ca, in 2005, cand FCR a fost invitat sa participe la elaborarea Legii 247, grupul de lucru format din decidenti politici nu a acceptat amendamentele societatii civile referitoare la termenele de depunere a dosarelor si sanctiunile aplicate.Explicatiile liberalilor"Noi eram in opozitie, eram singuri. Ei (parlamentarii - n.red.) de fapt nu prea vroiau sa restituie proprietatile", sustine presedintele FCR. El afirma ca vina pentru nerespectarea protocolului o poarta liberalii, care au condus toate institutiile abilitate sa rezolve problema proprietatilor. Afirmatiile lui Iurascu au fost contrazise de reprezentantii PNL care ne-au declarat ca delegatii asociatiilor de proprietari au participat la procesul de modificare a legilor fondului funciar. Pe de alta parte, sustin liberalii, organizatiile amintite nu au reusit, pe parcursul consultarilor initiate de ANRP cu delegatii acestora, sa se puna de acord asupra persoanei care sa-i reprezinte in structurile Executivului. In plus, Iurascu a facut parte din Consiliul de Administratie al Agentiei Domeniilor Statului (ADS), institutie la care s-au impotmolit multe dintre solicitarile de restituire in natura inaintate de proprietari.
Irina S. CHIROIU, Ovidiu BANCHES

ceciliac said...

Buna seara!

Mitingul de miercuri s-a amanat. Informatii suplimentare la sedinta de joi 30.10.2008.
Va asteptam2

Cici Cirease

Mariana said...

BUNA SEARA

Pentru COCZKA
_ Nu s-a asternut tacerea deloc in asociatie
_Toate problemele si deciziile se iau in sedintele saptaminale ale asociatiei.
_Am avut chiar si invitati speciali saptamina trecuta si s-au discutat foarte multe probleme
_ Nu mai punem pe blog problemele importante pentru ca s-a constatat ca este vizitat si de alte persoane care nu sunt de partea noastra si culeg numai informatii pentru ei.
_Va invitam la sedinte sau luat legatura telefonic cu una din persoanele din asociatie.

In ceea ce privesc notificarile la care va refereati ca s-a trimis o situatie a depunerii lor, este complet fals.
Poate ca au fost si notificari care au fost luate in seama cele care s-au depus intr-adevar. Dar sunt, si sunt sigura de asta de suta la suta, si notificari antedatate. Asa cum cred ca este si cazul meu.
Eu am depus cerere de cumparare a apartamentului in martie 96 si abia in martie 97 am cumparat. Au avut la dispozitie un an de zile ca sa vada daca sunt notificari. Ori au fost indolenti ori nu au cautat cum trebuie notificarile fie ele chiar si scrise nu citatii in instanta.

MAFIA, MAFIA AVOCATILOR SI TU TUROR DIN PRIMARII AU STIUT CUM SA PROCEDEZE SI CIND, CA SA SE IMBOGATEASCA DEPE URMA UNEI LEGI. CEI MAI MULTI ERAU BATRINI CU SIGURANTA SI SPERIATI SI NU STIAU CE AVEAU DE FACUT SI AU FOST MINTITI DE LA AVOCATI LA JUDECATORI.

Cei mai multi au pierdut dupa aparitia legii 247 adica in guvernul Tariceanu. El si guvernul lui au stricat totul.

Mie sila. Mie sila. Nici nu mai pot sa aud de toti.

M-am cam ambalat. Nimic nu e corect in tara asta. Imi pare rau ca nu sunt mai tinara ca atunci am emigra toti/ Dar nici nu mai putem s-o luam de la capat ca atunci cind eram tineri.

Asta-i viata. Suntem prea mici pentru un razboi asa de mare, si toti vor sa cistige de pe urma nenorocirilor altora.

Cu bine
Mariana K

coca said...

Declaratia candidatului PDL facuta in campania electorala:


Cătălin Edmond Tălmăcean, candidat PDL pentru Colegiul 5: PDL are soluţii pentru restituirea proprietăţilor!

Foarte mulţi dintre cetăţenii din zona Floreasca pe care i-am întâlnit în ultimele zile m-au întrebat despre legea caselor naţionalizate, recent modificată de Parlament. Act normativ care instituie practic o nouă naţionalizare şi nu face decât să servească clientela politică a PSD şi PC, în detrimentul celorlalţi cetăţeni. Noi, cei de la PDL, nu am fost de acord cu această modificare şi am susţinut opinia preşedintelui Traian Băsescu care a retrimis-o Parlamentului, tocmai pentru că nu face decât să servească clientela politică. Colegii mei din Parlament au votat împotriva adoptării ei şi au contestat-o la Curtea Constituţională. Acum aşteptăm veridictul Curţii. Credem că singura variantă este modificarea acestei aberaţii legislative, care nu face decât să nedreptăţească proprietarii de drept. Când voi fi în Parlament, mă voi lupta pentru ca adevăraţii proprietari să primească ceea ce merită, şi nu clientela politică. Există şi alte soluţii pentru rezolvarea problemei locuinţelor pentru chiriaşii care au locuit în casele naţionalizate, oameni care nu au nici ei vreo vină pentru multiplele abuzuri ale statului în acest domeniu. Statul a creat problema, statul trebuie să o rezolve, dar nu prin legi abuzive care vor face din nou din România ţara cu cele mai multe incriminări la CEDO.

Unknown said...

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -






D E C I Z I A nr. 33 Dosar nr. 60/2007

Şedinţa de la 9 iunie 2008







Sub preşedinţia,
Domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicata, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la admisibilitatea acţiunii în revendicare, întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 85 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a se stabili că acţiunile întemeiate pe dispoziţiile
art. 480 din Codul civil, având ca obiect imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt inadmisibile.





SECŢIILE UNITE,

Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
Prin recursul în interesul legii nr. 807/C/190/2007, 806/C/189/2007, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în data de 4 octombrie 2007 şi prin precizările şi completările transmise de procurorul general la data de 1 aprilie 2008, ca urmare a încheierii din data de 19 decembrie 2007, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se învederează că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la admisibilitatea acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acţiuni formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. în acest sens se precizează:
I. Unele instanţe de judecată au considerat că, de la mirarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv de la data de 14.02.2001, restituirea imobilelor preluate în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevăzute de art. 2 alin. 1 din acest act normativ se realizează numai prin procedura specială, stabilită de această lege şi, în consecinţă, acţiunea în revendicare de drept comun este inadmisibilă deoarece Legea nr. 10/2001 are aplicare imediată, fiind o lege specială şi derogatorie de la dreptul comun.
Totodată, s-a apreciat că, întrucât dispoziţiile art. 6 alin. 2 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, arată că „bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau ,de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie", rezultă că acţiunea în revendicare directă este inadmisibilă.
S-a considerat că acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun nu poate fi admisă nici atunci când persoanele îndreptăţite au urmat procedura administrativă obligatorie, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, atât în situaţiile în care această procedură a fost finalizată, prin emiterea deciziei sau dispoziţiei motivată, cât şi în situaţia în care această procedură nu a fost încheiată.
II. Alte instanţe, dimpotrivă, au opinat că acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este admisibilă întrucât, deşi, potrivit art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului stabilit pentru depunerea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau prin echivalent, aceasta nu poate avea altă semnificaţie decât aceea a pierderii beneficiului Legii nr. 10/2001 de către persoana îndreptăţită, iar acest efect nu poate fi extins asupra altor acţiuni pe care aceasta le-ar putea promova în justiţie, cum este şi acţiunea în revendicare.
Faptul că potenţialul beneficiar al Legii nr. 10/2001, prin nerespectarea exigenţelor procedurale ale acestui act normativ, pierde vocaţia de a se bucura de măsurile reparatorii speciale reglementate în cuprinsul acesteia, nu împiedică posibilitatea intentării unei acţiuni în revendicare de drept comun.
Instanţele care au procedat în această modalitate, au considerat că efectele deposedării unui proprietar de bunul ce constituie obiectul dreptului său de proprietate constau în pierderea doar a unuia dintre atributele acestui drept, cu consecinţa păstrării calităţii de proprietar, avută la data preluării, efect consacrat expres şi prin dispoziţiile art. 2 alin. 20 din Legea nr. 10/2001.
Acest text, care reproduce în cuprinsul legii speciale dispoziţiile din dreptul comun, conţinute de art. 480 din Codul civil, dă vocaţia titularului dreptului de proprietate, de a recurge la toate mijloacele legale, administrative sau judiciare, pentru a obţine recunoaşterea acestui drept într-o manieră pe care o consideră adecvată finalităţii urmărite.
în situaţia în care imobilul a fost înstrăinat, fostul proprietar are deschisă nu numai calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, ci şi calea acţiunii directe în revendicarea imobilului.
Astfel, prevederile legii speciale nu exclud nici expres şi nici implicit
acţiunea în revendicare împotriva cumpărătorului posesor al imobilului preluat
abuziv de către stat.
în acest sens, s-a reţinut că, deşi art. 18 lit. d (actualmente c) din Legea nr. 10/2001 prevede că măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, în cazul în care imobilul a fost vândut chiriaşului cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 11271995, această normă legală nu poate fi aplicată în raporturile dintre proprietarul deposedat şi cumpărătorul de la stat, în cadrul acţiunii în revendicare, întrucât Legea nr. 10/2001 nu reglementează aceste raporturi.
În ceea ce priveşte art. 46 (actualul art. 45) din Legea nr. 10/2001, s-a apreciat că, acesta vizează exclusiv aspectele legate de valabilitatea actului de vânzare-cumpărare, ca act juridic, valabilitate analizată prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 948 Cod civil.
Redactarea acestui text nu justifică, însă, extinderea efectelor lui la raporturile dintre cumpărător şi proprietarul deposedat în materia revendicării.
Totodată, instanţele de judecată au reţinut inaplicabilitatea acestei norme legale în cadrul acţiunii în revendicare, ca efect al dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică prioritar legii naţionale, în temeiul art. 11 alin. 2 şi al art. 20 alin. 2 din Constituţia României.
În acest sens, s-au avut în vedere principiile de interpretare ale Curţii Europene reflectate în cauzele contra României, în care s-a constatat încălcarea dreptului de proprietate de către statul român.
Privarea de proprietate poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege, iar măsura răspunde principiului proporţionalităţii.
În evaluarea proporţionalităţii, Curtea Europeană ţine cont de marja de apreciere a statului, dar şi de asigurarea unui just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi imperativele protejării drepturilor fundamentale ale individului, înţelese, în materia dreptului la respectarea proprietăţii, sub forma unei compensări rezonabile, proporţionale a deposedării, prevăzută ca atare în legislaţia naţională.
Curtea a recunoscut libertatea statului român de a reglementa condiţiile în care acceptă să restituie bunurile ce i-au fost transferate înainte de ratificarea convenţiei, inclusiv, sub aspectul modalităţii concrete, neimpunându-se vreo obligaţie în sensul restituirii acestora.
Cu toate acestea, în măsura în care statul adoptă o anumită soluţie de despăgubire a foştilor proprietari, aceasta trebuie transpusă de o manieră rezonabil de clară şi coerentă, pentru a permite, pe cât posibil, evitarea insecurităţii juridice şi a incertitudinii, pentru subiectele de drept vizate de măsurile de aplicare a acestei soluţii (cauza Păduraru contra României).
Totodată, instanţa de contencios european, analizând dispoziţiile Legii nr. 10/2001, a apreciat că această lege nu funcţionează în prezent într-un mod care ar putea conduce la acordarea efectivă a unei despăgubiri vechilor proprietari deposedaţi şi nu ia în calcul prejudiciul suferit de persoanele private astfel de bunurile lor, înainte de intrarea sa în vigoare, datorită unei absenţe prelungite a despăgubirii (cauza Porţeanu contra Românie), proporţionalitatea referindu-se nu doar la cuantumul despăgubirii, ci şi la momentul acordării acesteia.
Astfel, s-a constatat că procedura de aprobare a Fondului Proprietatea de către Consiliul Naţional al Valorilor Mobiliare şi transformarea titlurilor de valoare în acţiuni cotate la bursă, operaţiuni necesare pentru ca despăgubirile prevăzute de lege să poată avea o valoare efectivă, nu s-au încheiat până în prezent.
Prin urmare, substituirea dreptului de proprietate, cu un drept de creanţă având ca obiect o sumă de bani sau măsuri echivalente reprezintă, de fapt, o expropriere, în sensul constituţional al acestei măsuri. în aceste condiţii, restituirea în natură se impune drept unică măsură reparatorie posibilă pentru privarea de proprietate suferită prin vânzarea imobilului către chiriaşi.

Procurorul general a apreciat primul punct de vedere ca fiind în litera şi spiritul legii, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constituţia României legea civilă dispune numai pentru viitor, iar potrivit dispoziţiilor art. I din Codul civil, legea civilă nu are putere retroactivă.
Aceste texte legale consacră teza unanim acceptată că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, astfel încât ea nu poate nimici sau modifica trecutul juridic.
Totodată, se recunoaşte fără rezerve şi aplicarea imediată a legii, noi, în sensul că acţiunea ei se extinde nu numai asupra situaţiilor juridice care urmează să existe, să se modifice ori să stingă, ci şi faptelor juridice pendinte (facta pendentia) ori efectelor viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura).
Cu referire la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este de observat că normele legale în conflict, respectiv Codul civil şi Legea nr. 10/2001, vizează situaţii juridice născute sub imperiul legii vechi, durabile însă în timp prin efectele lor juridice, generate de ineficacitatea actelor de preluare.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, aplicarea principiului restitutio in integrum, ca efect al ineficacităţii actelor de preluare, a fost guvernată de prevederile dreptului comun în materia revendicării, reprezentat prin dispoziţiile art. 480 şi art. 481 din Codul civil.
Deşi avantajos prin accesul direct la instanţele judecătoreşti, dar rigid şi conservator prin câmpul său de aplicare (întrucât a fost restrâns la actele de preluare fără titlu ori cu titlu nevalabil), dreptul comun a fost părăsit de Legea nr. 10/2001, fiind înlocuit cu norme speciale de drept substanţial şi cu o procedură obligatorie şi prealabilă sesizării instanţelor, judecătoreşti.
Legea nouă extinde aplicarea principiului restitutio in integrum şi, totodată, diversifică amplu gama măsurilor reparatorii, pe care le supune unor proceduri tehnice, caracteristice dreptului administrativ şi, în parte, necunoscute dreptului civil comun.
Legea nr. 10/2001, ca lege nouă, suprimă practic acţiunea dreptului comun în cazul ineficacităţii actelor de preluare la care se referă şi, fără a elimina accesul la justiţie, perfecţionează sistemul reparator, iar prin norme de procedură speciale îl subordonează controlului judecătoresc.
Prin legea nouă sunt reglementate toate cazurile de preluare abuzivă a imobilelor din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ce intră sub incidenţa acestui act normativ, indiferent dacă preluarea s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil, fiind vizată inclusiv restituirea acelor imobile a căror situaţie juridica şi-ar fi putut găsi dezlegarea, până la data intrării sale în vigoare, în temeiul art 480 şi art. 481 din Codul civil.
Temeiul naşterii dreptului la retrocedare este un izvor complex de raporturi juridice.
Astfel, dacă actul de preluare prin care statul a devenit proprietar constituie, ca entitate autonomă, facta praeterita, situaţia juridică pe care a generat-o, constând în calitatea de proprietar recunoscută statului, cu întreg complexul de drepturi şi obligaţii pe care le implică, constituie o situaţie juridică cu persistenţă în timp - facta pendentia care, detaşându-se de momentul constituirii sale, îşi continuă existenţa, intrând astfel în domeniul temporal de incidenţă a noii reglementări care, astfel, devine aplicabilă, fără a retroactiva.
Totodată, fiind vorba de o situaţie juridică obiectivă, avându-şi originea în lege, iar nu de o situaţie juridică subiectivă, constituită prin manifestarea de voinţă a unuia sau a unor subiecte de drept, legea nouă o poate reglementa în termenii care îi sunt proprii, aducându-i modificări sau chiar punându-i capăt, în cadrul domeniului său temporal legitim de acţiune.
Întrucât reglementările cuprinse în Legea nr. 10/2001 interesează substanţial şi procedural ordinea publică, rezultă că acestea sunt de imediată aplicare.
Soluţia a fost anticipată legislativ prin art 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, care prevede că: „Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.”
În acest context, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, acţiunea în revendicare a imobilelor pe care le vizează nu-mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele îndreptăţite fiind ţinute să urmeze procedura stabilită de legea specială.
Este de precizat însă, că o acţiune fondată pe dispoziţiile noii legi este
condiţionată de parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii, prealabilă
sesizării instanţei judecătoreşti.
Declanşarea procedurii are loc, în conformitate cu prevederile art. 21 şi
următoarele din Legea nr. 10/2001, pe calea unei notificări adresate de
persoana îndreptăţită persoanei juridice deţinătoare.
Pentru evitarea perpetuării stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a unor asemenea imobile, Legea nr. 10/2001 a instituit un termen în interiorul căruia trebuie adresată notificarea, termen prelungit succesiv, sancţiunea nerespectării lui constând, potrivit art. 22 alin. 5, în pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Având în vedere aceste considerente, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, o acţiune în revendicare a imobilelor pe care le vizează acest act normativ, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun este inadmisibilă, atât în situaţia în care nu s-a declanşat procedura administrativă, prealabilă şi obligatorie prevăzută de legea specială, cât şi în situaţia în care această procedură nu este finalizată la data sesizării instanţei.
Astfel, în cazul unor întârzieri nejustificate ale răspunsului la notificarea adresată deţinătorului bunului, persoanele îndreptăţite pot obţine soluţionarea notificării şi, ca atare, măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pe calea unei acţiuni în justiţie îndreptate împotriva refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare, de a răspunde la notificare, iar nu pe calea unei acţiuni în revendicare de drept comun.
Nu se poate opera nici cu cealaltă soluţie a unor instanţe de judecată, consacrată în materie de revendicare, respectiv, aceea de comparare a titlurilor de proprietate deţinute de părţi şi de caracterizare a unuia din ele ca fiind mai puternic.
Această concluzie decurge din faptul că în conformitate cu art.45 alin.2 şi 4 coroborat cu art 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, restituirea imobilelor preluate fără titlu valabil şi înstrăinate prin acte de dispoziţie este condiţionată de constatarea pe cale judecătorească a nulităţii actului de înstrăinare, determinată de reaua-credinţă a părţilor din actul de înstrăinare, iar în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil, aceeaşi măsură este consecinţa constatării nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare, pentru încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, dacă imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent.
Din interpretarea acestor norme legale rezultă că, în situaţia în care imobilul preluat de stat a fost înstrăinat fostului chiriaş, rezolvarea acţiunii formulate împotriva subdobânditorului nu se poate face în temeiul dispoziţiilor dreptului comun, prin compararea titlurilor de proprietate ci, numai în baza prevederilor Legii nr. 10/2001.
Se impune, astfel, să fie cercetate succesiv, valabilitatea titlului vânzătorului, iar apoi buna-credinţă a părţilor din actul juridic de înstrăinare sau respectarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Ca atare, nulitatea absolută a actului de înstrăinare, constatată însă în contextul art. 45 din Legea nr. 10/2001, se impune ca o premisă inevitabilă restituirii în natură a imobilului preluat abuziv.
Totodată, şi procedura administrativă prealabilă este o condiţie specială a exerciţiului dreptului la acţiune, normele invocate nefiind susceptibile de interpretare echivocă.
Este evident că, în situaţia în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind incidente dispoziţiile art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită trebuie să urmeze procedura administrativă prealabilă, prevăzută de art. 21 şi următoarele din lege.
Aceasta, deoarece unitatea deţinătoare este singura abilitată de legiuitor să. emită o decizie sau, după caz, dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, ori, să propună acordarea de despăgubiri.
Unitatea deţinătoare nu poate, însă, să emită decizie, respectiv, dispoziţie decât dacă este învestită cu soluţionarea unei notificări formulate în condiţiile art. 22 şi următoarele din lege.
O asemenea condiţie prealabilă nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie care consacră accesul liber la justiţie, întrucât vizează faza administrativă a procedurii necontencioase şi nu afectează substanţa dreptului garantat, atât constituţional, cât şi prin art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994.
în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza „Golder contra Regatului Unit, 1975 că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut", precum şi că „există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept."
Aşadar, cu condiţia ca dreptul să fie efectiv, statul poate să reglementeze într-un anumit mod accesul la justiţie şi chiar să îl supună unor limitări sau restricţii.

O modalitate prin care un stat parte la Convenţie poate limita sau restrânge dreptul la un proces echitabil este şi obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile.
În acest sens, în cauza Le Comp te, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, 1981, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca „raţiuni de flexibilitate şi eficienţă, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica intervenţia anterioară a unor organe administrative sau profesionale [....] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigenţele menţionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiţia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei".
Această posibilitate reprezintă marja de apreciere pe care Curtea o recunoaşte statelor membre în privinţa drepturilor fundamentale care nu sunt privite ca drepturi absolute, cum este şi dreptul la un proces echitabil.
Accesul la justiţie presupune în mod necesar însă ca, după parcurgerea procedurilor administrative, partea interesată să aibă posibilitatea sa se adreseze unei instanţe judecătoreşti. în lipsa unei asemenea posibilităţi, dreptul de acces la instanţă ar fi atins în substanţa sa.
În măsura în care aceste exigenţe sunt respectate, dreptul de acces la justiţie nu este afectat.
Se poate constata deci, că prin Legea nr. 10/2001 au fost reglementate nu numai procedurile administrative de restituire, dar şi modalităţile de a ataca în justiţie măsurile dispuse în cadrul acestei proceduri.
Astfel, potrivit art. 26 din lege: „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare'.
De asemenea, persoana interesată poate contesta refuzul unităţii
deţinătoare notificate de a răspunde în termenul de 60 de zile prevăzut de art
25 alin. I din Legea nr. 10/2001. T
În consecinţă, persoana îndreptăţită are posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de soluţionare a notificării. în cadrul acestui control, partea interesată poate deduce judecăţii însuşi dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Pe de altă parte, s-a reţinut că prin respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în revendicare de drept comun formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, privind imobilele ce intră sub incidenţa acestui act normativ nu se aduce atingere nici art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează protecţia unui bun actual aflat în patrimoniul persoanei interesate sau a unei speranţe legitime cu privire la valoarea patrimonială respectivă.
Ori, aşa cum reiese din jurisprudenţa sa în materie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că simpla solicitare de a obţine un bun preluat de stat nu reprezintă nici un bun actual şi nici o speranţă legitimă (Cauza Poenaru contra României).
Prin urmare, imobilele care se încadrează în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 nu mai pot fi restituite decât în condiţiile prevăzute de acest act normativ, fiind exclusă acţiunea în revendicare de drept comun, cu excepţia acţiunilor pendinte la data de 14 februarie 2001 cu privire la care, noua lege a permis fie continuarea lor, fie suspendarea până la soluţionarea procedurii administrative.
De altfel, accesul ia justiţie şi dreptul la un proces echitabil sunt asigurate, sub toate aspectele, în cadrul procedurii judiciare prevăzută de Capitolul III al Legii nr. 10/2001, deci în condiţiile şi pe căile prevăzute de legea specială.
Or, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 - lege specială şi derogatorie de la dreptul comun - sunt obligatorii de la data intrării ei în vigoare, în raport şi de adagiile „generalia specialibus non derogant” şi „specialia generalibus derogant”.
În consecinţă, legiuitorul permite revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, numai în condiţiile Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special, care se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 480 din Codul civil, care constituie dreptul comun în materia revendicării.
În caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care dispoziţiile Legii nr. 10/2001 ar fi golite de conţinut astfel încât să nu-şi producă efectele juridice, or nu aceasta este raţiunea pentru care a fost adoptată o atare lege specială de reparaţie.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 329 din Codului de procedură civilă, s-a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii în sensul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acţiunile având ca obiect revendicarea acestor imobile nu mai pot fi întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun (art. 480 şi 481 din Codul civil).

Analizând recursul în interesul legii şi hotărârile judecătoreşti anexate acestuia, înalta Curte constată următoarele:

Recursul în interesul legii declarat cu privire la „admisibilitatea acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acţiuni-formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001", aşa cum a fost precizat şi completat de procurorul general, relevă existenţa unei practici neunitare atât în cazul în care acţiunile în revendicare sunt îndreptate împotriva statului - prin unităţile deţinătoare - cât şi atunci când sunt îndreptate împotriva dobânditorilor imobilelor înstrăinate de stat.
Deşi din titulatura dată recursului reiese că are ca obiect o decizie prin care Înalta Curte să se pronunţe asupra admisibilităţii sau inadmisibilităţii tuturor acţiunilor în revendicare intentate în condiţiile anterior menţionate, din hotărârile anexate rezultă că ceea ce au soluţionat instanţele diferit, în ambele categorii de acţiuni, este problema raportului dintre Legea nr.10/2001, ca lege specială şi Codul civil, ca lege generală, precum şi a raportului dintre legea internă şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată prin Legea nr.30/18.V.1994.

I. O primă problemă, de principiu, rezolvată neunitar, este aceea a existenţei unei opţiuni a persoanelor îndreptăţite între aplicarea legii speciale, care reglementează regimul imobilelor preluate abuziv în perioada de referinţă, Legea nr.10/2001, şi aplicarea dreptului comun în materia revendicării, şi anume Codul civil.
Potrivit unei opinii, o astfel de opţiune există pentru că nu este exclusă, nici expres şi nici implicit, de Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, acele persoane care nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 sau care nu au declanşat în termenul legal o atare procedură sau care, deşi au urmat-o, nu au obţinut restituirea în natură a imobilului, au deschisă calea acţiunii în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C.civ.
Această soluţie nu poate fi primită, deoarece ignoră principiul de drept care guvernează concursul dintre legea specială şi legea generală - specialia generalibus derogant - şi care, pentru a fi aplicat, nu trebuie reiterat în fiecare lege specială.
Câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1989 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiţii aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptăţite, nu se poate susţine că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu acesta.
Legea specială se referă atât la imobilele preluate de stat cu titlu valabil, cât şi la cele preluate fără titlu valabil (art. 2), precum şi la relaţia dintre persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii şi subdobânditori, cărora le permite să păstreze imobilele în anumite condiţii expres prevăzute (art. 18 lit. c, art. 29), aşa încât argumentul unor instanţe în sensul că nu ar exista o suprapunere în ce priveşte câmpul de reglementare al celor două acte normative nu poate fi primit.
Referitor la imobilele preluate de stat fără titlu valabil, dispoziţiile din art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998 prevede că „pot fi revendicate de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparaţie", or, Legea nr. 10/2001 reglementează toate măsurile reparatorii, inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil, oferind, astfel o gamă mai largă de măsuri reparatorii faţă de acţiunea în revendicare.
Pe de altă parte, Legea nr. 10/2001 instituie, atât o procedură prealabilă, dar şi anumite termene şi sancţiuni menite să limiteze incertitudinea raporturilor juridice născute în legătură cu imobilele preluate abuziv de stat -
În sfârşit, dacă persoana îndreptăţită a formulat notificarea, în temeiul prevăzut de lege, care a fost respinsă prin dispoziţia (decizia) unităţii deţinătoare şi a atacat-o cu «contestaţie", iar, apoi, cu apel şi recurs, în final fiind respinsă ca nefondata sau tardivă, o nouă acţiune, în revendicare, întemeiata pe dreptul comun, este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, dreptul la acţiune a fost deja exercitat (fiind epuizat) şi nu mai poate fi valorificat pe nicio alta cale, iar pe de altă parte, este exclusa, de natura specială a procedurii Legii nr. 10/2001.
De altfel, problema raportului dintre legea specială şi legea generală a fost rezolvată în acelaşi mod de înalta Curte, atunci când a decis, în interesul legii, că dispoziţiile art 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989 (dec. nr. LIII din 4 iunie 2007), stabilind, cele ce urmează:
„Prin dispoziţiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacităţii actelor de preluare a imobilelor naţionalizate şi, fără să diminueze accesul la justiţie, a adus perfecţionări sistemului reparator, subordonându-l, totodată, controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special."
În acord cu soluţiile adoptate de Curtea Constituţionala a României privind domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi buna-credinţă a cumpărătorului chiriaş, se constată că această lege, în limitele date de dispoziţiile art. 6 al. 2 din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun în materia retrocedării, în natură sau în echivalent, a imobilelor-preluate de stat, cu sau fără titlu valabil, în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989.
Numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum şi cele care, din motive independente de voinţa lor, nu au putut în termenele legale, să utilizeze această procedură au deschisă calea acţiunii în revendicare/retrocedare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, de către chiriaşi.
Cu atât mai mult, deci, nu pot fi exercitate nici acţiuni în revendicare introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 de persoanele care au utilizat procedura din această lege specială, soluţie conforma cu regulile non bis in idem, electa una via precum şi cu principiul securităţii juridice consacrat în jurisprudenta CEDO (Brumărescu -1997 ş.a).
Legea nr. 10/2001 suprimă, aşadar, acţiunea dreptului comun, dar nu şi accesul la un proces echitabil, întrucât, ca lege nouă, perfecţionează sistemul reparator şi procedural, instituie controlul judecătoresc al reparaţiilor, prin accesul deplin şi liber la trei grade de jurisdicţie, în condiţiile art. 21 al. 1 şi 3 din Constituţie şi ale art. 6 al. 1 din CEDO.
Potrivit Legii nr. 10/2001 se conferă plenitudine de jurisdicţie în materie, cu obligaţia examinării fondului cauzei, în primă instanţă de către tribunal, în apel, pe calea devolutiva, de către curtea de apel şi în recurs, în limitele motivelor prevăzute de art 304 pct 1-9 din Codul de procedura civilă, de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civila şi de proprietate intelectuală.

//. O altă problemă rezolvată diferit de instanţele judecătoreşti este aceea a raportului dintre legea internă, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

1. Unele instanţe au considerat că respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, intentată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ar echivala cu privarea reclamantului de accesul la justiţie, prin încălcarea art 6 (1) din CEDO.
CEDO a admis că acest drept nu este absolut, ca este compatibil cu
limitări implicite şi ca statele dispun în aceasta materie de o anumita marjă de
apreciere.
Totodată, a statuat că această problemă trebuie examinată într-un context mai larg, şi anume acela al obstacolelor sau impedimentelor de drept ori de fapt care ar fi de natură sa altereze în substanţa sa dreptul la un „tribunal".
În România, legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia persoanele care se consideră îndreptăţite pot cere sa li se recunoască dreptul de a primi măsuri reparatorii pentru imobilele, preluate abuziv de către stat, una din aceste măsuri fiind restituirea în natură a imobilelor.
Faptul că acest act normativ - Legea nr. 10/2001 - prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, pentru că, împotriva dispoziţiei sau deciziei emise în procedura prealabilă, legea prevede calea contestaţiei la tribunalul competent (art. 26), căruia i se conferă o jurisdicţie deplină, urmată de exercitarea căilor de atac - apel şi recurs în casaţie.
Aşadar, existenta unei proceduri speciale în care dreptul de proprietate poate fi valorificat, precum şi stabilirea unor termene în acest scop nu constituie prin ele însele o încălcare a art. 21 al. 2 din Constituţie şi a art. 6 al. 1 din Convenţie, atâta timp cât asemenea restricţii sunt rezonabile şi determinate de necesitatea clarificării, în termen scurt, a unor situaţii litigioase şi asigurării, pe aceasta cale, a securităţii juridice a circuitului civil.
Oricum - de principiu - existenţa unor astfel de termene în legislaţia internă, nu constituie o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 şi, oricum, dacă persoana îndreptăţită nu a notificat în termen unitatea deţinătoare (ori nu a atacat în termen titlul de proprietate al terţului dobânditor), o asemenea problemă este lipsită de relevanţă juridică, întrucât în astfel de situaţii instanţa va respinge cererile introduse cu respectarea acestor termene ca inadmisibile (ca tardive sau prescrise), iar nu ca nefondate, de vreme ce acestea nu mai pot analiza cererea în fond din cauza faptului că persoana îndreptăţită nu s-a conformat condiţiilor prevăzute delege pentru exercitarea dreptului dedus judecaţii.
Printr-o" jurisprudenţă unificată prin decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunţată în recurs în interesul legii de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţiile Unite s-a recunoscut competenţa instanţelor de judecată de a soluţiona pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi notificarea persoanei pretins îndreptăţite, în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
în consecinţă, persoana îndreptăţită are posibilitatea de a supune
controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr.
10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de soluţionare a
notificării.
Adoptarea unei reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecinţa imposibilităţii utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă articolul 6 din Convenţie în situaţia în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectivă. Faptul că această cale specială este sau nu una efectivă poate fi constatat printr-o analiză a cauzei în care se va ţine seama, mai ales, de cele ce urmează.

Astfel, unele instanţe care recunosc aplicabilitatea dreptului comun, ca o alternativă la legea specială, invocă jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectată în hotărârile de condamnare a României pentru încălcarea art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Textul anterior menţionat prevede că:
„Orice-persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză, de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuţii ori a amenzilor."

În cauza Păduraru contra României s-a reţinut, reafirmându-se de fapt opinia exprimată în cauza Kopecky contra Slovaciei, că:
„Convenţia nu impune statelor contractante nicio obligaţie specifică de reparare a nedreptăţilor sau prejudiciilor cauzate înainte ca ele să fi ratificat Convenţia.
Art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a le alege condiţiile în care acceptă să restituie bunurile ce le-au fost transferate înainte ca ele să ratifice Convenţia.
Dacă dispun de o mare marjă în aprecierea existenţei unei probleme de interes public ce justifică anumite măsuri şi în alegerea politicilor lor economice şi sociale, atunci când se află în joc o chestiune de interes general, autorităţile publice trebuie să reacţioneze în timp util, într-o manieră corectă şi cu cea mai mare coerentă.
De asemenea, dacă Convenţia nu impune statelor obligaţia de a restitui bunurile confiscate şi cu atât mai puţin de a dispune de ele conform atributelor dreptului de proprietate, odată ce a fost adoptată o soluţie de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică pentru subiecţii de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluţii."
În consecinţă, adoptarea unei reglementări speciale, derogatorie de la dreptul comun, cu consecinţa imposibilităţii utilizării unei reglementari anterioare nu încalcă art. 6 (1) din CEDO, întrucât calea oferită de legea specială nr. 10/2001, pentru valorificarea dreptului pretins este efectivă şi asigură plenitudinea de jurisdicţie.
2. Alte instanţe, care recunosc aplicarea dreptului comun, acţiunea în revendicare, în concurs cu legea speciala nr. 10/2001, invocă jurisprudenţa CEDO, reflectată în hotărârile de condamnare a României pentru încălcarea art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie.
În aplicarea acestui text convenţional şi prin interpretarea unor hotărâri ale CEDO contra României instanţele au admis acţiunile în revendicare, ,prin compararea celor două titluri, considerate valide iar, în baza criteriilor de preferabilitate, elaborate de doctrina şi jurisprudenţă anterioara Legii nr. 10/2001, au dat preferinţă titlului anterior, al persoanei îndreptăţite.
Această soluţie a fost dată în toate situaţiile în care titlul subdobânditorului (fostul chiriaş, terţul cumpărător, societatea privatizată, ş.a.) fie a fost confirmat Irevocabil prin respingerea acţiunii în nulitate, întemeiată pe disp. art. 46 din Legea nr. 10/2001, constatându-se buna-credinţă a cumpărătorului, fie nu a fost atacat pe această cale, fiind, deci, recunoscut ca valid chiar de „persoana îndreptăţită" la măsuri reparatorii.

Nici o asemenea soluţie nu poate fi primită.
Neatacarea actului, în termenul de prescripţie ori, după caz, nerevendicarea imobilului în acelaşi termen închide persoanei îndreptăţite - verus dominus - orice posibilitate de a redobândi proprietatea imobilului de care a fost deposedat. Aşadar, în aceste cazuri, acţiunea în revendicare va fi respinsa ca nefondată, în cazul în care se constata ca terţul a dobândit imobilul cu bună-credinţă, în temeiul art 45 al. 2, teza a ll-a, din Lege sau ca tardivă, dacă acţiunea este introdusă după împlinirea termenului de prescripţie de 18 luni prevăzut de art. 45 al. 5 din Lege, deoarece, în sistemul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură este condiţionata de anularea titlului terţului dobânditor, ceea ce nu mai este posibil dacă dreptul la acţiunea în nulitate s-a stins.
Desigur, se poate spune că aceste consecinţe juridice sunt grave, deoarece conduc la privarea fostului proprietar de bunul său, fără a primi nicio despăgubire, încălcându-se astfel nu numai prevederile art. 44 din Constituţie privind garantarea proprietății private, ci şi dispoziţiile art 1 din PrimuI Protocol Adiţional la Convenţia europeana. Totuşi, pierderea dreptului de proprietate de către persoana îndreptăţită este o măsură justificată, fiind pe deplin legala, constituţională, convenţională şi proporţională, deoarece conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, iar neexercitarea dreptului ori nevalorificarea lui în termenele de prescripţie sau de decădere, anume prevăzute de lege, poate atrage, cu titlu de sancţiune, chiar pierderea sa.
În concluzie, măsurile sancţionatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în pierderea dreptului de proprietate de către persoanele îndreptăţite care nu au respectat termenele prevăzute de aceasta lege pentru formularea cererii de restituire ori de atacare a unor acte lovite de nulitate, sunt în acord cu cerinţele prevăzute de art. 1 din primul Protocol, precum şi cu practica în materie a CEDO.
Pe de altă parte, jurisprudenţa CEDO a stabilit, în mod constant, că în cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a bunului preluat abuziv de stat, cu sau fără titlu valabil, pentru că, de exemplu, titlul subdobânditorului nu a fost anulat iar măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 sunt iluzorii, urmează să i se plătească persoanei îndreptăţite despăgubiri băneşti actuale şi egale cu valoarea de piaţă imobiliară a bunului.
În acest sens, edificatoare sunt hotărârile CEDO contra României în care se relevă, repetat, în aceeaşi formulare, că, datorita caracterului iluzoriu al masurilor luate de Guvern privind procedurile de despăgubire efectivă prin Fondul Proprietatea, persoanele îndreptăţite suferă, în continuare un prejudiciu prelungit, ceea ce atrage obligaţia Statului la plata despăgubirilor băneşti echitabile şi actuale la valoarea de piaţă a bunului (Hotărârea Albu din 17.VI.2008 - par. 18,22,37 - dosar nr. 8508/2003 - CEDO, ş.a.).
Prin urmare, în procedura de aplicare a Legii nr. 10/2001, în absenţa unor astfel de prevederi, de natură a asigura aplicarea efectivă şi concretă a măsurilor reparatorii apare conflictul cu disp. art 1 (1) din primul Protocol Adiţional la Convenţie şi cu jurisprudenţa CEDO, ceea ce impune, conform art. 20 (2) din Constituţia României, prioritatea normei din Convenţie, ratificată prin Legea nr. 30/28.V.2008, care a fost încorporată astfel şi în dreptul intern, potrivit art. 11 (2) din aceeaşi Constituţie.
În cauza Raicu c. României (cererea nr. 28104/03) care se referă la drepturile chiriaşului, cumpărător de bună-credinţă al bunului preluat abuziv de stat şi deposedat ulterior, prin recurs în anulare, prin Hotărârea din 19.X.2006, Curtea a decis că:
Par.24. "Unul din elementele fundamentale ale superiorităţii dreptului este principiul securităţii raporturilor Juridice, care urmăreşte, între altele, ca soluţia dată şi rămasă definitivă să nu mai fie repusă pe rol (Brumărescu c.României, nr.28342/1995, § 61). in virtutea acestui principiu nici una dintre părţi nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive şi executorii doar în scopul obţinerii unei reexaminări a cauzei şi o nouă decizie despre acest subiect Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat şi simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere pe acelaşi subiect nu este un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze. Nu se pot face derogări de la acest principiu decât dacă există motive substanţiale şi imperioase care o cer (Riabykk cRusiei, nr.52854/1999)".
Par.25. "Fiind vorba despre argumentul Guvernului conform căruia anularea hotărârii din 12 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti era necesară pentru asigurarea respectării dreptului de proprietate a lui TA şi T. V, Curtea reaminteşte că a decis asupra aspectului că atenuarea vechilor neajunsuri aduse nu trebuie să creeze noi pagube disproporționate ( a se vedea mutatis mutandis, Pincova şi Pine, nr.36548/1997). Curtea consideră că nu trebuie ca o singură persoană care a beneficiat de o judecată definitivă favorabilă să suporte consecinţele faptului că sistemul legislativ şi judiciar intern a ajuns în cauza respectivă la coexistenţa a două judecăţi definitive care să confirme dreptul la proprietate a unor persoane diferite asupra aceluiaşi bun".
Par.26. "în ceea ce priveşte posibilitatea pentru reclamantă de a obţine în justiţie restituirea preţului plătit pentru apartamentul în litigiu, actualizat în funcţie de rata de inflaţie, Curtea consideră că referitor la plângerea formulată pe baza articolului 6 § 1 din Convenţie această posibilitate nu ar putea să treacă ca o măsură susceptibilă de a aduce un remediu la ingerinţa suportată de cel interesat în dreptul său la un proces echitabil prin anularea hotărârii definitive care i-a fost favorabile (a se vedea mutatis, mutandis, Brumărescu, mai sus citată, § 50) sau să justifice atingerea adusă principiului de securitate a raporturilor juridice
Par.27. "în baza observaţiilor de mai sus, Curtea consideră că în cauză nu există motive substanţiale şi imperioase care să justifice o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice şi nu întrezăreşte vreun motiv de a se îndepărta abordarea urmată în alte cauze similare, starea de fapt fiind sensibil aceeaşi (a se vedea, printre altele, S.C.Masinexportimport Industrial Group SA. c. României, nr.22687/2003, §§ 36-37,1 decembrie 2005)'.
Par.36. „O privare de proprietate care reiese din a doua normă poate să se justifice dacă se demonstrează în mod cert că acest lucru a intervenit din cauze de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege. Pe deasupra, orice ingerinţă în faptul de a te bucura de proprietate trebuie să răspundă criteriilor de proporţionalitate. Curtea nu încetează să reamintească: un echilibru just trebuie menţinut între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele de apărare ale drepturilor fundamentale ale individului. Echilibrul care trebuie păstrat va fi distrus dacă individul în discuţie suportă o încărcătura specială şi exorbitantă. In această privinţă Curtea a judecat deja că acest echilibru este în general atins atunci când despăgubirea plătită către persoana care a fost privată de proprietate este în mod rezonabil şi proporţional în raport cu valoarea „venală-obţinută în bani" a bunului, aşa cum a fost determinată la momentul când s-a realizat privarea de proprietate (Brumărescu, § 78 şi Pincova şi Pine, § 53)".
Par.37. „În cauză, chiar şi numai a presupune că ingerinţa litigioasă a avut o „bază legală" şi a servit ca utilitate publică, Curtea trebuie să examineze dacă acest lucru răspundea criteriului de proporţionalitate. în această privinţă se ia act de argumentele Guvernului ştiindu-se că foştii proprietari beneficiau ei înșiși de o judecată definitivă recunoscând dreptul lor de proprietate şi condamnând autorităţile să le restituie apartamentul în discuţie şi că reclamanta ar fi putut să introducă o acţiune pentru rambursarea preţului actualizat şi a cheltuielilor făcute în apartament. Cu toate acestea, Curtea reaminteşte că a judecat deja că atenuarea vechilor atingeri nu poate crea noi greutăţi distorsionate. în acest scop, legislaţia ar trebui să permită să se ţină cont de circumstanţele particulare din fiecare cauză pentru ca persoanele care şi-au dobândit bunurile cu bună credinţă să nu fie aduse să suporte greutatea responsabilităţii statului care cândva a confiscat aceste bunuri (a se vedea Pincova şi Pine, mai sus citat,§ 58)".
Par.38. "Curtea arată că în baza hotărârii definitive din 12 martie 2001, reclamanta şi-a văzut recunoscut dreptul său de proprietate asupra apartamentului în cauză, jurisdicţiile interne considerând-o de bună credinţă începând cu încheierea contractului de vânzare a apartamentului din 16 octombrie 1997. Ea observă că reclamanta nu a primit nici un fel de daune pentru apartament, de care ea a fost apoi privată ca urmare a anulării hotărârii mai sus menţionate de câte Curtea Supremă de Justiţie. Dacă reclamanta nu a introdus acţiune pentru rambursarea preţului plătit şi a cheltuielilor necesare şi utile efectuate în apartament, trebuie să constatăm că, aşa cum reiese din jurisprudenţa prezentată de Guvern, o astfel de acţiune nu ar fi condus la o creştere a despăgubirilor care să fie în raport proporţional cu valoarea, venală-în bani" a apartamentului de care a fost privată. De altfel, Curtea notează că Guvernul nu a susţinut că reclamanta dispunea de o cale de recurs care să-i fi permis să compenseze diferenţa între preţul de cumpărare actualizat evaluat la 1180 euro şi valoarea bunului la data hotărârii din 12 februarie 2003, dat în recursul în anulare".
Par.46. "În circumstanţele cauzei Curtea consideră că restituirea apartamentului în litigiu al reclamantei, al cărui drept de proprietate a fost confirmat prin hotărârea definitivă din 12 martie 2001 de către Curtea de Apel Bucureşti ar plasa partea, atât cât este posibil, într-o situaţie echivalentă cu cea în care ea se găsea dacă exigenţele articolului 1 din Protocolul nr.l nu ar fi fost necunoscute. în lipsa faptului că, statul reclamat nu a efectuat o restituire asemănătoare într-un termen de trei luni începând din ziua în care prezenta hotărâre va rămâne definitivă, Curtea decide că acesta va trebui să dea reclamantei, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare cu valoarea actuală a apartamentului".
Aşadar, în aceste limite, atunci când instanţele constată, în aplicarea procedurii Legii nr. 10/2001, existenţa unor situaţii juridice nerezolvate, prin normele acestei legi ori soluţionate contrar prevederilor Convenţiei şi jurisprudenței CEDO, sunt obligate în temeiul art. 20 (2) din Constituţia României, sa facă aplicarea directă a Convenţiei şi a jurisprudenței Curţii Europene a Drepturilor Omului, vizând masurile reparatorii la care, potrivit legii speciale, au dreptul persoanele îndreptăţite.
Această aplicare directă, însă, trebuie făcută în lumina dreptului la un proces echitabil, garantat prin art. 6 (1) din Convenţie, interpretat în spiritul preambulului Convenţiei care afirmă preeminenţa dreptului, ca element al patrimoniului comun al Statelor membre, unul din fundamentele sale, consacrat în jurisprudenţă CEDO, fiind principiul securităţii raporturilor juridice şi al respectării dreptului de proprietate.
Inconsecvenţele practicii judiciare sunt rezultatul inconsecvenţei legislative şi, până la o eventuală intervenţie legislativă, Curtea va stabili că legea specială înlătură aplicarea dreptului comun, fără ca pentru aceasta să fie nevoie ca principiul să fie încorporat în textul legii speciale.

în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art 25 Lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, precum si ale art 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii în sensul celor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:


Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Cu privire ia acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar de instanţele judecătoreşti, stabileşte:
Concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
În cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.
Obligatorie, potrivit art.329 alin.3 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 iunie 2008.

Unknown said...

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -






D E C I Z I A nr. 33 Dosar nr. 60/2007

Şedinţa de la 9 iunie 2008







Sub preşedinţia,
Domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicata, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la admisibilitatea acţiunii în revendicare, întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 85 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a se stabili că acţiunile întemeiate pe dispoziţiile
art. 480 din Codul civil, având ca obiect imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt inadmisibile.





SECŢIILE UNITE,

Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
Prin recursul în interesul legii nr. 807/C/190/2007, 806/C/189/2007, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în data de 4 octombrie 2007 şi prin precizările şi completările transmise de procurorul general la data de 1 aprilie 2008, ca urmare a încheierii din data de 19 decembrie 2007, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se învederează că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la admisibilitatea acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acţiuni formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. în acest sens se precizează:
I. Unele instanţe de judecată au considerat că, de la mirarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv de la data de 14.02.2001, restituirea imobilelor preluate în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevăzute de art. 2 alin. 1 din acest act normativ se realizează numai prin procedura specială, stabilită de această lege şi, în consecinţă, acţiunea în revendicare de drept comun este inadmisibilă deoarece Legea nr. 10/2001 are aplicare imediată, fiind o lege specială şi derogatorie de la dreptul comun.
Totodată, s-a apreciat că, întrucât dispoziţiile art. 6 alin. 2 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, arată că „bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau ,de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie", rezultă că acţiunea în revendicare directă este inadmisibilă.
S-a considerat că acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun nu poate fi admisă nici atunci când persoanele îndreptăţite au urmat procedura administrativă obligatorie, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, atât în situaţiile în care această procedură a fost finalizată, prin emiterea deciziei sau dispoziţiei motivată, cât şi în situaţia în care această procedură nu a fost încheiată.
II. Alte instanţe, dimpotrivă, au opinat că acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este admisibilă întrucât, deşi, potrivit art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului stabilit pentru depunerea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau prin echivalent, aceasta nu poate avea altă semnificaţie decât aceea a pierderii beneficiului Legii nr. 10/2001 de către persoana îndreptăţită, iar acest efect nu poate fi extins asupra altor acţiuni pe care aceasta le-ar putea promova în justiţie, cum este şi acţiunea în revendicare.
Faptul că potenţialul beneficiar al Legii nr. 10/2001, prin nerespectarea exigenţelor procedurale ale acestui act normativ, pierde vocaţia de a se bucura de măsurile reparatorii speciale reglementate în cuprinsul acesteia, nu împiedică posibilitatea intentării unei acţiuni în revendicare de drept comun.
Instanţele care au procedat în această modalitate, au considerat că efectele deposedării unui proprietar de bunul ce constituie obiectul dreptului său de proprietate constau în pierderea doar a unuia dintre atributele acestui drept, cu consecinţa păstrării calităţii de proprietar, avută la data preluării, efect consacrat expres şi prin dispoziţiile art. 2 alin. 20 din Legea nr. 10/2001.
Acest text, care reproduce în cuprinsul legii speciale dispoziţiile din dreptul comun, conţinute de art. 480 din Codul civil, dă vocaţia titularului dreptului de proprietate, de a recurge la toate mijloacele legale, administrative sau judiciare, pentru a obţine recunoaşterea acestui drept într-o manieră pe care o consideră adecvată finalităţii urmărite.
în situaţia în care imobilul a fost înstrăinat, fostul proprietar are deschisă nu numai calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, ci şi calea acţiunii directe în revendicarea imobilului.
Astfel, prevederile legii speciale nu exclud nici expres şi nici implicit
acţiunea în revendicare împotriva cumpărătorului posesor al imobilului preluat
abuziv de către stat.
în acest sens, s-a reţinut că, deşi art. 18 lit. d (actualmente c) din Legea nr. 10/2001 prevede că măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, în cazul în care imobilul a fost vândut chiriaşului cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 11271995, această normă legală nu poate fi aplicată în raporturile dintre proprietarul deposedat şi cumpărătorul de la stat, în cadrul acţiunii în revendicare, întrucât Legea nr. 10/2001 nu reglementează aceste raporturi.
În ceea ce priveşte art. 46 (actualul art. 45) din Legea nr. 10/2001, s-a apreciat că, acesta vizează exclusiv aspectele legate de valabilitatea actului de vânzare-cumpărare, ca act juridic, valabilitate analizată prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 948 Cod civil.
Redactarea acestui text nu justifică, însă, extinderea efectelor lui la raporturile dintre cumpărător şi proprietarul deposedat în materia revendicării.
Totodată, instanţele de judecată au reţinut inaplicabilitatea acestei norme legale în cadrul acţiunii în revendicare, ca efect al dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică prioritar legii naţionale, în temeiul art. 11 alin. 2 şi al art. 20 alin. 2 din Constituţia României.
În acest sens, s-au avut în vedere principiile de interpretare ale Curţii Europene reflectate în cauzele contra României, în care s-a constatat încălcarea dreptului de proprietate de către statul român.
Privarea de proprietate poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege, iar măsura răspunde principiului proporţionalităţii.
În evaluarea proporţionalităţii, Curtea Europeană ţine cont de marja de apreciere a statului, dar şi de asigurarea unui just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi imperativele protejării drepturilor fundamentale ale individului, înţelese, în materia dreptului la respectarea proprietăţii, sub forma unei compensări rezonabile, proporţionale a deposedării, prevăzută ca atare în legislaţia naţională.
Curtea a recunoscut libertatea statului român de a reglementa condiţiile în care acceptă să restituie bunurile ce i-au fost transferate înainte de ratificarea convenţiei, inclusiv, sub aspectul modalităţii concrete, neimpunându-se vreo obligaţie în sensul restituirii acestora.
Cu toate acestea, în măsura în care statul adoptă o anumită soluţie de despăgubire a foştilor proprietari, aceasta trebuie transpusă de o manieră rezonabil de clară şi coerentă, pentru a permite, pe cât posibil, evitarea insecurităţii juridice şi a incertitudinii, pentru subiectele de drept vizate de măsurile de aplicare a acestei soluţii (cauza Păduraru contra României).
Totodată, instanţa de contencios european, analizând dispoziţiile Legii nr. 10/2001, a apreciat că această lege nu funcţionează în prezent într-un mod care ar putea conduce la acordarea efectivă a unei despăgubiri vechilor proprietari deposedaţi şi nu ia în calcul prejudiciul suferit de persoanele private astfel de bunurile lor, înainte de intrarea sa în vigoare, datorită unei absenţe prelungite a despăgubirii (cauza Porţeanu contra Românie), proporţionalitatea referindu-se nu doar la cuantumul despăgubirii, ci şi la momentul acordării acesteia.
Astfel, s-a constatat că procedura de aprobare a Fondului Proprietatea de către Consiliul Naţional al Valorilor Mobiliare şi transformarea titlurilor de valoare în acţiuni cotate la bursă, operaţiuni necesare pentru ca despăgubirile prevăzute de lege să poată avea o valoare efectivă, nu s-au încheiat până în prezent.
Prin urmare, substituirea dreptului de proprietate, cu un drept de creanţă având ca obiect o sumă de bani sau măsuri echivalente reprezintă, de fapt, o expropriere, în sensul constituţional al acestei măsuri. în aceste condiţii, restituirea în natură se impune drept unică măsură reparatorie posibilă pentru privarea de proprietate suferită prin vânzarea imobilului către chiriaşi.

Procurorul general a apreciat primul punct de vedere ca fiind în litera şi spiritul legii, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constituţia României legea civilă dispune numai pentru viitor, iar potrivit dispoziţiilor art. I din Codul civil, legea civilă nu are putere retroactivă.
Aceste texte legale consacră teza unanim acceptată că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, astfel încât ea nu poate nimici sau modifica trecutul juridic.
Totodată, se recunoaşte fără rezerve şi aplicarea imediată a legii, noi, în sensul că acţiunea ei se extinde nu numai asupra situaţiilor juridice care urmează să existe, să se modifice ori să stingă, ci şi faptelor juridice pendinte (facta pendentia) ori efectelor viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura).
Cu referire la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este de observat că normele legale în conflict, respectiv Codul civil şi Legea nr. 10/2001, vizează situaţii juridice născute sub imperiul legii vechi, durabile însă în timp prin efectele lor juridice, generate de ineficacitatea actelor de preluare.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, aplicarea principiului restitutio in integrum, ca efect al ineficacităţii actelor de preluare, a fost guvernată de prevederile dreptului comun în materia revendicării, reprezentat prin dispoziţiile art. 480 şi art. 481 din Codul civil.
Deşi avantajos prin accesul direct la instanţele judecătoreşti, dar rigid şi conservator prin câmpul său de aplicare (întrucât a fost restrâns la actele de preluare fără titlu ori cu titlu nevalabil), dreptul comun a fost părăsit de Legea nr. 10/2001, fiind înlocuit cu norme speciale de drept substanţial şi cu o procedură obligatorie şi prealabilă sesizării instanţelor, judecătoreşti.
Legea nouă extinde aplicarea principiului restitutio in integrum şi, totodată, diversifică amplu gama măsurilor reparatorii, pe care le supune unor proceduri tehnice, caracteristice dreptului administrativ şi, în parte, necunoscute dreptului civil comun.
Legea nr. 10/2001, ca lege nouă, suprimă practic acţiunea dreptului comun în cazul ineficacităţii actelor de preluare la care se referă şi, fără a elimina accesul la justiţie, perfecţionează sistemul reparator, iar prin norme de procedură speciale îl subordonează controlului judecătoresc.
Prin legea nouă sunt reglementate toate cazurile de preluare abuzivă a imobilelor din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ce intră sub incidenţa acestui act normativ, indiferent dacă preluarea s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil, fiind vizată inclusiv restituirea acelor imobile a căror situaţie juridica şi-ar fi putut găsi dezlegarea, până la data intrării sale în vigoare, în temeiul art 480 şi art. 481 din Codul civil.
Temeiul naşterii dreptului la retrocedare este un izvor complex de raporturi juridice.
Astfel, dacă actul de preluare prin care statul a devenit proprietar constituie, ca entitate autonomă, facta praeterita, situaţia juridică pe care a generat-o, constând în calitatea de proprietar recunoscută statului, cu întreg complexul de drepturi şi obligaţii pe care le implică, constituie o situaţie juridică cu persistenţă în timp - facta pendentia care, detaşându-se de momentul constituirii sale, îşi continuă existenţa, intrând astfel în domeniul temporal de incidenţă a noii reglementări care, astfel, devine aplicabilă, fără a retroactiva.
Totodată, fiind vorba de o situaţie juridică obiectivă, avându-şi originea în lege, iar nu de o situaţie juridică subiectivă, constituită prin manifestarea de voinţă a unuia sau a unor subiecte de drept, legea nouă o poate reglementa în termenii care îi sunt proprii, aducându-i modificări sau chiar punându-i capăt, în cadrul domeniului său temporal legitim de acţiune.
Întrucât reglementările cuprinse în Legea nr. 10/2001 interesează substanţial şi procedural ordinea publică, rezultă că acestea sunt de imediată aplicare.
Soluţia a fost anticipată legislativ prin art 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, care prevede că: „Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.”
În acest context, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, acţiunea în revendicare a imobilelor pe care le vizează nu-mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele îndreptăţite fiind ţinute să urmeze procedura stabilită de legea specială.
Este de precizat însă, că o acţiune fondată pe dispoziţiile noii legi este
condiţionată de parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii, prealabilă
sesizării instanţei judecătoreşti.
Declanşarea procedurii are loc, în conformitate cu prevederile art. 21 şi
următoarele din Legea nr. 10/2001, pe calea unei notificări adresate de
persoana îndreptăţită persoanei juridice deţinătoare.
Pentru evitarea perpetuării stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a unor asemenea imobile, Legea nr. 10/2001 a instituit un termen în interiorul căruia trebuie adresată notificarea, termen prelungit succesiv, sancţiunea nerespectării lui constând, potrivit art. 22 alin. 5, în pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Având în vedere aceste considerente, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, o acţiune în revendicare a imobilelor pe care le vizează acest act normativ, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun este inadmisibilă, atât în situaţia în care nu s-a declanşat procedura administrativă, prealabilă şi obligatorie prevăzută de legea specială, cât şi în situaţia în care această procedură nu este finalizată la data sesizării instanţei.
Astfel, în cazul unor întârzieri nejustificate ale răspunsului la notificarea adresată deţinătorului bunului, persoanele îndreptăţite pot obţine soluţionarea notificării şi, ca atare, măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pe calea unei acţiuni în justiţie îndreptate împotriva refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare, de a răspunde la notificare, iar nu pe calea unei acţiuni în revendicare de drept comun.
Nu se poate opera nici cu cealaltă soluţie a unor instanţe de judecată, consacrată în materie de revendicare, respectiv, aceea de comparare a titlurilor de proprietate deţinute de părţi şi de caracterizare a unuia din ele ca fiind mai puternic.
Această concluzie decurge din faptul că în conformitate cu art.45 alin.2 şi 4 coroborat cu art 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, restituirea imobilelor preluate fără titlu valabil şi înstrăinate prin acte de dispoziţie este condiţionată de constatarea pe cale judecătorească a nulităţii actului de înstrăinare, determinată de reaua-credinţă a părţilor din actul de înstrăinare, iar în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil, aceeaşi măsură este consecinţa constatării nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare, pentru încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, dacă imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent.
Din interpretarea acestor norme legale rezultă că, în situaţia în care imobilul preluat de stat a fost înstrăinat fostului chiriaş, rezolvarea acţiunii formulate împotriva subdobânditorului nu se poate face în temeiul dispoziţiilor dreptului comun, prin compararea titlurilor de proprietate ci, numai în baza prevederilor Legii nr. 10/2001.
Se impune, astfel, să fie cercetate succesiv, valabilitatea titlului vânzătorului, iar apoi buna-credinţă a părţilor din actul juridic de înstrăinare sau respectarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Ca atare, nulitatea absolută a actului de înstrăinare, constatată însă în contextul art. 45 din Legea nr. 10/2001, se impune ca o premisă inevitabilă restituirii în natură a imobilului preluat abuziv.
Totodată, şi procedura administrativă prealabilă este o condiţie specială a exerciţiului dreptului la acţiune, normele invocate nefiind susceptibile de interpretare echivocă.
Este evident că, în situaţia în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind incidente dispoziţiile art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită trebuie să urmeze procedura administrativă prealabilă, prevăzută de art. 21 şi următoarele din lege.
Aceasta, deoarece unitatea deţinătoare este singura abilitată de legiuitor să. emită o decizie sau, după caz, dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, ori, să propună acordarea de despăgubiri.
Unitatea deţinătoare nu poate, însă, să emită decizie, respectiv, dispoziţie decât dacă este învestită cu soluţionarea unei notificări formulate în condiţiile art. 22 şi următoarele din lege.
O asemenea condiţie prealabilă nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie care consacră accesul liber la justiţie, întrucât vizează faza administrativă a procedurii necontencioase şi nu afectează substanţa dreptului garantat, atât constituţional, cât şi prin art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994.
în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza „Golder contra Regatului Unit, 1975 că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut", precum şi că „există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept."
Aşadar, cu condiţia ca dreptul să fie efectiv, statul poate să reglementeze într-un anumit mod accesul la justiţie şi chiar să îl supună unor limitări sau restricţii.

O modalitate prin care un stat parte la Convenţie poate limita sau restrânge dreptul la un proces echitabil este şi obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile.
În acest sens, în cauza Le Comp te, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, 1981, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca „raţiuni de flexibilitate şi eficienţă, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica intervenţia anterioară a unor organe administrative sau profesionale [....] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigenţele menţionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiţia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei".
Această posibilitate reprezintă marja de apreciere pe care Curtea o recunoaşte statelor membre în privinţa drepturilor fundamentale care nu sunt privite ca drepturi absolute, cum este şi dreptul la un proces echitabil.
Accesul la justiţie presupune în mod necesar însă ca, după parcurgerea procedurilor administrative, partea interesată să aibă posibilitatea sa se adreseze unei instanţe judecătoreşti. în lipsa unei asemenea posibilităţi, dreptul de acces la instanţă ar fi atins în substanţa sa.
În măsura în care aceste exigenţe sunt respectate, dreptul de acces la justiţie nu este afectat.
Se poate constata deci, că prin Legea nr. 10/2001 au fost reglementate nu numai procedurile administrative de restituire, dar şi modalităţile de a ataca în justiţie măsurile dispuse în cadrul acestei proceduri.
Astfel, potrivit art. 26 din lege: „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare'.
De asemenea, persoana interesată poate contesta refuzul unităţii
deţinătoare notificate de a răspunde în termenul de 60 de zile prevăzut de art
25 alin. I din Legea nr. 10/2001. T
În consecinţă, persoana îndreptăţită are posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de soluţionare a notificării. în cadrul acestui control, partea interesată poate deduce judecăţii însuşi dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Pe de altă parte, s-a reţinut că prin respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în revendicare de drept comun formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, privind imobilele ce intră sub incidenţa acestui act normativ nu se aduce atingere nici art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează protecţia unui bun actual aflat în patrimoniul persoanei interesate sau a unei speranţe legitime cu privire la valoarea patrimonială respectivă.
Ori, aşa cum reiese din jurisprudenţa sa în materie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că simpla solicitare de a obţine un bun preluat de stat nu reprezintă nici un bun actual şi nici o speranţă legitimă (Cauza Poenaru contra României).
Prin urmare, imobilele care se încadrează în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 nu mai pot fi restituite decât în condiţiile prevăzute de acest act normativ, fiind exclusă acţiunea în revendicare de drept comun, cu excepţia acţiunilor pendinte la data de 14 februarie 2001 cu privire la care, noua lege a permis fie continuarea lor, fie suspendarea până la soluţionarea procedurii administrative.
De altfel, accesul ia justiţie şi dreptul la un proces echitabil sunt asigurate, sub toate aspectele, în cadrul procedurii judiciare prevăzută de Capitolul III al Legii nr. 10/2001, deci în condiţiile şi pe căile prevăzute de legea specială.
Or, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 - lege specială şi derogatorie de la dreptul comun - sunt obligatorii de la data intrării ei în vigoare, în raport şi de adagiile „generalia specialibus non derogant” şi „specialia generalibus derogant”.
În consecinţă, legiuitorul permite revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, numai în condiţiile Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special, care se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 480 din Codul civil, care constituie dreptul comun în materia revendicării.
În caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care dispoziţiile Legii nr. 10/2001 ar fi golite de conţinut astfel încât să nu-şi producă efectele juridice, or nu aceasta este raţiunea pentru care a fost adoptată o atare lege specială de reparaţie.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 329 din Codului de procedură civilă, s-a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii în sensul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acţiunile având ca obiect revendicarea acestor imobile nu mai pot fi întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun (art. 480 şi 481 din Codul civil).

Analizând recursul în interesul legii şi hotărârile judecătoreşti anexate acestuia, înalta Curte constată următoarele:

Recursul în interesul legii declarat cu privire la „admisibilitatea acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acţiuni-formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001", aşa cum a fost precizat şi completat de procurorul general, relevă existenţa unei practici neunitare atât în cazul în care acţiunile în revendicare sunt îndreptate împotriva statului - prin unităţile deţinătoare - cât şi atunci când sunt îndreptate împotriva dobânditorilor imobilelor înstrăinate de stat.
Deşi din titulatura dată recursului reiese că are ca obiect o decizie prin care Înalta Curte să se pronunţe asupra admisibilităţii sau inadmisibilităţii tuturor acţiunilor în revendicare intentate în condiţiile anterior menţionate, din hotărârile anexate rezultă că ceea ce au soluţionat instanţele diferit, în ambele categorii de acţiuni, este problema raportului dintre Legea nr.10/2001, ca lege specială şi Codul civil, ca lege generală, precum şi a raportului dintre legea internă şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată prin Legea nr.30/18.V.1994.

I. O primă problemă, de principiu, rezolvată neunitar, este aceea a existenţei unei opţiuni a persoanelor îndreptăţite între aplicarea legii speciale, care reglementează regimul imobilelor preluate abuziv în perioada de referinţă, Legea nr.10/2001, şi aplicarea dreptului comun în materia revendicării, şi anume Codul civil.
Potrivit unei opinii, o astfel de opţiune există pentru că nu este exclusă, nici expres şi nici implicit, de Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, acele persoane care nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 sau care nu au declanşat în termenul legal o atare procedură sau care, deşi au urmat-o, nu au obţinut restituirea în natură a imobilului, au deschisă calea acţiunii în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C.civ.
Această soluţie nu poate fi primită, deoarece ignoră principiul de drept care guvernează concursul dintre legea specială şi legea generală - specialia generalibus derogant - şi care, pentru a fi aplicat, nu trebuie reiterat în fiecare lege specială.
Câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1989 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiţii aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptăţite, nu se poate susţine că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu acesta.
Legea specială se referă atât la imobilele preluate de stat cu titlu valabil, cât şi la cele preluate fără titlu valabil (art. 2), precum şi la relaţia dintre persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii şi subdobânditori, cărora le permite să păstreze imobilele în anumite condiţii expres prevăzute (art. 18 lit. c, art. 29), aşa încât argumentul unor instanţe în sensul că nu ar exista o suprapunere în ce priveşte câmpul de reglementare al celor două acte normative nu poate fi primit.
Referitor la imobilele preluate de stat fără titlu valabil, dispoziţiile din art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998 prevede că „pot fi revendicate de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparaţie", or, Legea nr. 10/2001 reglementează toate măsurile reparatorii, inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil, oferind, astfel o gamă mai largă de măsuri reparatorii faţă de acţiunea în revendicare.
Pe de altă parte, Legea nr. 10/2001 instituie, atât o procedură prealabilă, dar şi anumite termene şi sancţiuni menite să limiteze incertitudinea raporturilor juridice născute în legătură cu imobilele preluate abuziv de stat -
În sfârşit, dacă persoana îndreptăţită a formulat notificarea, în temeiul prevăzut de lege, care a fost respinsă prin dispoziţia (decizia) unităţii deţinătoare şi a atacat-o cu «contestaţie", iar, apoi, cu apel şi recurs, în final fiind respinsă ca nefondata sau tardivă, o nouă acţiune, în revendicare, întemeiata pe dreptul comun, este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, dreptul la acţiune a fost deja exercitat (fiind epuizat) şi nu mai poate fi valorificat pe nicio alta cale, iar pe de altă parte, este exclusa, de natura specială a procedurii Legii nr. 10/2001.
De altfel, problema raportului dintre legea specială şi legea generală a fost rezolvată în acelaşi mod de înalta Curte, atunci când a decis, în interesul legii, că dispoziţiile art 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989 (dec. nr. LIII din 4 iunie 2007), stabilind, cele ce urmează:
„Prin dispoziţiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacităţii actelor de preluare a imobilelor naţionalizate şi, fără să diminueze accesul la justiţie, a adus perfecţionări sistemului reparator, subordonându-l, totodată, controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special."
În acord cu soluţiile adoptate de Curtea Constituţionala a României privind domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi buna-credinţă a cumpărătorului chiriaş, se constată că această lege, în limitele date de dispoziţiile art. 6 al. 2 din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun în materia retrocedării, în natură sau în echivalent, a imobilelor-preluate de stat, cu sau fără titlu valabil, în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989.
Numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum şi cele care, din motive independente de voinţa lor, nu au putut în termenele legale, să utilizeze această procedură au deschisă calea acţiunii în revendicare/retrocedare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, de către chiriaşi.
Cu atât mai mult, deci, nu pot fi exercitate nici acţiuni în revendicare introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 de persoanele care au utilizat procedura din această lege specială, soluţie conforma cu regulile non bis in idem, electa una via precum şi cu principiul securităţii juridice consacrat în jurisprudenta CEDO (Brumărescu -1997 ş.a).
Legea nr. 10/2001 suprimă, aşadar, acţiunea dreptului comun, dar nu şi accesul la un proces echitabil, întrucât, ca lege nouă, perfecţionează sistemul reparator şi procedural, instituie controlul judecătoresc al reparaţiilor, prin accesul deplin şi liber la trei grade de jurisdicţie, în condiţiile art. 21 al. 1 şi 3 din Constituţie şi ale art. 6 al. 1 din CEDO.
Potrivit Legii nr. 10/2001 se conferă plenitudine de jurisdicţie în materie, cu obligaţia examinării fondului cauzei, în primă instanţă de către tribunal, în apel, pe calea devolutiva, de către curtea de apel şi în recurs, în limitele motivelor prevăzute de art 304 pct 1-9 din Codul de procedura civilă, de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civila şi de proprietate intelectuală.

//. O altă problemă rezolvată diferit de instanţele judecătoreşti este aceea a raportului dintre legea internă, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

1. Unele instanţe au considerat că respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, intentată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ar echivala cu privarea reclamantului de accesul la justiţie, prin încălcarea art 6 (1) din CEDO.
CEDO a admis că acest drept nu este absolut, ca este compatibil cu
limitări implicite şi ca statele dispun în aceasta materie de o anumita marjă de
apreciere.
Totodată, a statuat că această problemă trebuie examinată într-un context mai larg, şi anume acela al obstacolelor sau impedimentelor de drept ori de fapt care ar fi de natură sa altereze în substanţa sa dreptul la un „tribunal".
În România, legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia persoanele care se consideră îndreptăţite pot cere sa li se recunoască dreptul de a primi măsuri reparatorii pentru imobilele, preluate abuziv de către stat, una din aceste măsuri fiind restituirea în natură a imobilelor.
Faptul că acest act normativ - Legea nr. 10/2001 - prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, pentru că, împotriva dispoziţiei sau deciziei emise în procedura prealabilă, legea prevede calea contestaţiei la tribunalul competent (art. 26), căruia i se conferă o jurisdicţie deplină, urmată de exercitarea căilor de atac - apel şi recurs în casaţie.
Aşadar, existenta unei proceduri speciale în care dreptul de proprietate poate fi valorificat, precum şi stabilirea unor termene în acest scop nu constituie prin ele însele o încălcare a art. 21 al. 2 din Constituţie şi a art. 6 al. 1 din Convenţie, atâta timp cât asemenea restricţii sunt rezonabile şi determinate de necesitatea clarificării, în termen scurt, a unor situaţii litigioase şi asigurării, pe aceasta cale, a securităţii juridice a circuitului civil.
Oricum - de principiu - existenţa unor astfel de termene în legislaţia internă, nu constituie o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 şi, oricum, dacă persoana îndreptăţită nu a notificat în termen unitatea deţinătoare (ori nu a atacat în termen titlul de proprietate al terţului dobânditor), o asemenea problemă este lipsită de relevanţă juridică, întrucât în astfel de situaţii instanţa va respinge cererile introduse cu respectarea acestor termene ca inadmisibile (ca tardive sau prescrise), iar nu ca nefondate, de vreme ce acestea nu mai pot analiza cererea în fond din cauza faptului că persoana îndreptăţită nu s-a conformat condiţiilor prevăzute delege pentru exercitarea dreptului dedus judecaţii.
Printr-o" jurisprudenţă unificată prin decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunţată în recurs în interesul legii de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţiile Unite s-a recunoscut competenţa instanţelor de judecată de a soluţiona pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi notificarea persoanei pretins îndreptăţite, în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
în consecinţă, persoana îndreptăţită are posibilitatea de a supune
controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr.
10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de soluţionare a
notificării.
Adoptarea unei reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecinţa imposibilităţii utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă articolul 6 din Convenţie în situaţia în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectivă. Faptul că această cale specială este sau nu una efectivă poate fi constatat printr-o analiză a cauzei în care se va ţine seama, mai ales, de cele ce urmează.

Astfel, unele instanţe care recunosc aplicabilitatea dreptului comun, ca o alternativă la legea specială, invocă jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectată în hotărârile de condamnare a României pentru încălcarea art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Textul anterior menţionat prevede că:
„Orice-persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză, de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuţii ori a amenzilor."

În cauza Păduraru contra României s-a reţinut, reafirmându-se de fapt opinia exprimată în cauza Kopecky contra Slovaciei, că:
„Convenţia nu impune statelor contractante nicio obligaţie specifică de reparare a nedreptăţilor sau prejudiciilor cauzate înainte ca ele să fi ratificat Convenţia.
Art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a le alege condiţiile în care acceptă să restituie bunurile ce le-au fost transferate înainte ca ele să ratifice Convenţia.
Dacă dispun de o mare marjă în aprecierea existenţei unei probleme de interes public ce justifică anumite măsuri şi în alegerea politicilor lor economice şi sociale, atunci când se află în joc o chestiune de interes general, autorităţile publice trebuie să reacţioneze în timp util, într-o manieră corectă şi cu cea mai mare coerentă.
De asemenea, dacă Convenţia nu impune statelor obligaţia de a restitui bunurile confiscate şi cu atât mai puţin de a dispune de ele conform atributelor dreptului de proprietate, odată ce a fost adoptată o soluţie de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică pentru subiecţii de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluţii."
În consecinţă, adoptarea unei reglementări speciale, derogatorie de la dreptul comun, cu consecinţa imposibilităţii utilizării unei reglementari anterioare nu încalcă art. 6 (1) din CEDO, întrucât calea oferită de legea specială nr. 10/2001, pentru valorificarea dreptului pretins este efectivă şi asigură plenitudinea de jurisdicţie.
2. Alte instanţe, care recunosc aplicarea dreptului comun, acţiunea în revendicare, în concurs cu legea speciala nr. 10/2001, invocă jurisprudenţa CEDO, reflectată în hotărârile de condamnare a României pentru încălcarea art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie.
În aplicarea acestui text convenţional şi prin interpretarea unor hotărâri ale CEDO contra României instanţele au admis acţiunile în revendicare, ,prin compararea celor două titluri, considerate valide iar, în baza criteriilor de preferabilitate, elaborate de doctrina şi jurisprudenţă anterioara Legii nr. 10/2001, au dat preferinţă titlului anterior, al persoanei îndreptăţite.
Această soluţie a fost dată în toate situaţiile în care titlul subdobânditorului (fostul chiriaş, terţul cumpărător, societatea privatizată, ş.a.) fie a fost confirmat Irevocabil prin respingerea acţiunii în nulitate, întemeiată pe disp. art. 46 din Legea nr. 10/2001, constatându-se buna-credinţă a cumpărătorului, fie nu a fost atacat pe această cale, fiind, deci, recunoscut ca valid chiar de „persoana îndreptăţită" la măsuri reparatorii.

Nici o asemenea soluţie nu poate fi primită.
Neatacarea actului, în termenul de prescripţie ori, după caz, nerevendicarea imobilului în acelaşi termen închide persoanei îndreptăţite - verus dominus - orice posibilitate de a redobândi proprietatea imobilului de care a fost deposedat. Aşadar, în aceste cazuri, acţiunea în revendicare va fi respinsa ca nefondată, în cazul în care se constata ca terţul a dobândit imobilul cu bună-credinţă, în temeiul art 45 al. 2, teza a ll-a, din Lege sau ca tardivă, dacă acţiunea este introdusă după împlinirea termenului de prescripţie de 18 luni prevăzut de art. 45 al. 5 din Lege, deoarece, în sistemul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură este condiţionata de anularea titlului terţului dobânditor, ceea ce nu mai este posibil dacă dreptul la acţiunea în nulitate s-a stins.
Desigur, se poate spune că aceste consecinţe juridice sunt grave, deoarece conduc la privarea fostului proprietar de bunul său, fără a primi nicio despăgubire, încălcându-se astfel nu numai prevederile art. 44 din Constituţie privind garantarea proprietății private, ci şi dispoziţiile art 1 din PrimuI Protocol Adiţional la Convenţia europeana. Totuşi, pierderea dreptului de proprietate de către persoana îndreptăţită este o măsură justificată, fiind pe deplin legala, constituţională, convenţională şi proporţională, deoarece conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, iar neexercitarea dreptului ori nevalorificarea lui în termenele de prescripţie sau de decădere, anume prevăzute de lege, poate atrage, cu titlu de sancţiune, chiar pierderea sa.
În concluzie, măsurile sancţionatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în pierderea dreptului de proprietate de către persoanele îndreptăţite care nu au respectat termenele prevăzute de aceasta lege pentru formularea cererii de restituire ori de atacare a unor acte lovite de nulitate, sunt în acord cu cerinţele prevăzute de art. 1 din primul Protocol, precum şi cu practica în materie a CEDO.
Pe de altă parte, jurisprudenţa CEDO a stabilit, în mod constant, că în cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a bunului preluat abuziv de stat, cu sau fără titlu valabil, pentru că, de exemplu, titlul subdobânditorului nu a fost anulat iar măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 sunt iluzorii, urmează să i se plătească persoanei îndreptăţite despăgubiri băneşti actuale şi egale cu valoarea de piaţă imobiliară a bunului.
În acest sens, edificatoare sunt hotărârile CEDO contra României în care se relevă, repetat, în aceeaşi formulare, că, datorita caracterului iluzoriu al masurilor luate de Guvern privind procedurile de despăgubire efectivă prin Fondul Proprietatea, persoanele îndreptăţite suferă, în continuare un prejudiciu prelungit, ceea ce atrage obligaţia Statului la plata despăgubirilor băneşti echitabile şi actuale la valoarea de piaţă a bunului (Hotărârea Albu din 17.VI.2008 - par. 18,22,37 - dosar nr. 8508/2003 - CEDO, ş.a.).
Prin urmare, în procedura de aplicare a Legii nr. 10/2001, în absenţa unor astfel de prevederi, de natură a asigura aplicarea efectivă şi concretă a măsurilor reparatorii apare conflictul cu disp. art 1 (1) din primul Protocol Adiţional la Convenţie şi cu jurisprudenţa CEDO, ceea ce impune, conform art. 20 (2) din Constituţia României, prioritatea normei din Convenţie, ratificată prin Legea nr. 30/28.V.2008, care a fost încorporată astfel şi în dreptul intern, potrivit art. 11 (2) din aceeaşi Constituţie.
În cauza Raicu c. României (cererea nr. 28104/03) care se referă la drepturile chiriaşului, cumpărător de bună-credinţă al bunului preluat abuziv de stat şi deposedat ulterior, prin recurs în anulare, prin Hotărârea din 19.X.2006, Curtea a decis că:
Par.24. "Unul din elementele fundamentale ale superiorităţii dreptului este principiul securităţii raporturilor Juridice, care urmăreşte, între altele, ca soluţia dată şi rămasă definitivă să nu mai fie repusă pe rol (Brumărescu c.României, nr.28342/1995, § 61). in virtutea acestui principiu nici una dintre părţi nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive şi executorii doar în scopul obţinerii unei reexaminări a cauzei şi o nouă decizie despre acest subiect Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat şi simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere pe acelaşi subiect nu este un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze. Nu se pot face derogări de la acest principiu decât dacă există motive substanţiale şi imperioase care o cer (Riabykk cRusiei, nr.52854/1999)".
Par.25. "Fiind vorba despre argumentul Guvernului conform căruia anularea hotărârii din 12 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti era necesară pentru asigurarea respectării dreptului de proprietate a lui TA şi T. V, Curtea reaminteşte că a decis asupra aspectului că atenuarea vechilor neajunsuri aduse nu trebuie să creeze noi pagube disproporționate ( a se vedea mutatis mutandis, Pincova şi Pine, nr.36548/1997). Curtea consideră că nu trebuie ca o singură persoană care a beneficiat de o judecată definitivă favorabilă să suporte consecinţele faptului că sistemul legislativ şi judiciar intern a ajuns în cauza respectivă la coexistenţa a două judecăţi definitive care să confirme dreptul la proprietate a unor persoane diferite asupra aceluiaşi bun".
Par.26. "în ceea ce priveşte posibilitatea pentru reclamantă de a obţine în justiţie restituirea preţului plătit pentru apartamentul în litigiu, actualizat în funcţie de rata de inflaţie, Curtea consideră că referitor la plângerea formulată pe baza articolului 6 § 1 din Convenţie această posibilitate nu ar putea să treacă ca o măsură susceptibilă de a aduce un remediu la ingerinţa suportată de cel interesat în dreptul său la un proces echitabil prin anularea hotărârii definitive care i-a fost favorabile (a se vedea mutatis, mutandis, Brumărescu, mai sus citată, § 50) sau să justifice atingerea adusă principiului de securitate a raporturilor juridice
Par.27. "în baza observaţiilor de mai sus, Curtea consideră că în cauză nu există motive substanţiale şi imperioase care să justifice o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice şi nu întrezăreşte vreun motiv de a se îndepărta abordarea urmată în alte cauze similare, starea de fapt fiind sensibil aceeaşi (a se vedea, printre altele, S.C.Masinexportimport Industrial Group SA. c. României, nr.22687/2003, §§ 36-37,1 decembrie 2005)'.
Par.36. „O privare de proprietate care reiese din a doua normă poate să se justifice dacă se demonstrează în mod cert că acest lucru a intervenit din cauze de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege. Pe deasupra, orice ingerinţă în faptul de a te bucura de proprietate trebuie să răspundă criteriilor de proporţionalitate. Curtea nu încetează să reamintească: un echilibru just trebuie menţinut între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele de apărare ale drepturilor fundamentale ale individului. Echilibrul care trebuie păstrat va fi distrus dacă individul în discuţie suportă o încărcătura specială şi exorbitantă. In această privinţă Curtea a judecat deja că acest echilibru este în general atins atunci când despăgubirea plătită către persoana care a fost privată de proprietate este în mod rezonabil şi proporţional în raport cu valoarea „venală-obţinută în bani" a bunului, aşa cum a fost determinată la momentul când s-a realizat privarea de proprietate (Brumărescu, § 78 şi Pincova şi Pine, § 53)".
Par.37. „În cauză, chiar şi numai a presupune că ingerinţa litigioasă a avut o „bază legală" şi a servit ca utilitate publică, Curtea trebuie să examineze dacă acest lucru răspundea criteriului de proporţionalitate. în această privinţă se ia act de argumentele Guvernului ştiindu-se că foştii proprietari beneficiau ei înșiși de o judecată definitivă recunoscând dreptul lor de proprietate şi condamnând autorităţile să le restituie apartamentul în discuţie şi că reclamanta ar fi putut să introducă o acţiune pentru rambursarea preţului actualizat şi a cheltuielilor făcute în apartament. Cu toate acestea, Curtea reaminteşte că a judecat deja că atenuarea vechilor atingeri nu poate crea noi greutăţi distorsionate. în acest scop, legislaţia ar trebui să permită să se ţină cont de circumstanţele particulare din fiecare cauză pentru ca persoanele care şi-au dobândit bunurile cu bună credinţă să nu fie aduse să suporte greutatea responsabilităţii statului care cândva a confiscat aceste bunuri (a se vedea Pincova şi Pine, mai sus citat,§ 58)".
Par.38. "Curtea arată că în baza hotărârii definitive din 12 martie 2001, reclamanta şi-a văzut recunoscut dreptul său de proprietate asupra apartamentului în cauză, jurisdicţiile interne considerând-o de bună credinţă începând cu încheierea contractului de vânzare a apartamentului din 16 octombrie 1997. Ea observă că reclamanta nu a primit nici un fel de daune pentru apartament, de care ea a fost apoi privată ca urmare a anulării hotărârii mai sus menţionate de câte Curtea Supremă de Justiţie. Dacă reclamanta nu a introdus acţiune pentru rambursarea preţului plătit şi a cheltuielilor necesare şi utile efectuate în apartament, trebuie să constatăm că, aşa cum reiese din jurisprudenţa prezentată de Guvern, o astfel de acţiune nu ar fi condus la o creştere a despăgubirilor care să fie în raport proporţional cu valoarea, venală-în bani" a apartamentului de care a fost privată. De altfel, Curtea notează că Guvernul nu a susţinut că reclamanta dispunea de o cale de recurs care să-i fi permis să compenseze diferenţa între preţul de cumpărare actualizat evaluat la 1180 euro şi valoarea bunului la data hotărârii din 12 februarie 2003, dat în recursul în anulare".
Par.46. "În circumstanţele cauzei Curtea consideră că restituirea apartamentului în litigiu al reclamantei, al cărui drept de proprietate a fost confirmat prin hotărârea definitivă din 12 martie 2001 de către Curtea de Apel Bucureşti ar plasa partea, atât cât este posibil, într-o situaţie echivalentă cu cea în care ea se găsea dacă exigenţele articolului 1 din Protocolul nr.l nu ar fi fost necunoscute. în lipsa faptului că, statul reclamat nu a efectuat o restituire asemănătoare într-un termen de trei luni începând din ziua în care prezenta hotărâre va rămâne definitivă, Curtea decide că acesta va trebui să dea reclamantei, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare cu valoarea actuală a apartamentului".
Aşadar, în aceste limite, atunci când instanţele constată, în aplicarea procedurii Legii nr. 10/2001, existenţa unor situaţii juridice nerezolvate, prin normele acestei legi ori soluţionate contrar prevederilor Convenţiei şi jurisprudenței CEDO, sunt obligate în temeiul art. 20 (2) din Constituţia României, sa facă aplicarea directă a Convenţiei şi a jurisprudenței Curţii Europene a Drepturilor Omului, vizând masurile reparatorii la care, potrivit legii speciale, au dreptul persoanele îndreptăţite.
Această aplicare directă, însă, trebuie făcută în lumina dreptului la un proces echitabil, garantat prin art. 6 (1) din Convenţie, interpretat în spiritul preambulului Convenţiei care afirmă preeminenţa dreptului, ca element al patrimoniului comun al Statelor membre, unul din fundamentele sale, consacrat în jurisprudenţă CEDO, fiind principiul securităţii raporturilor juridice şi al respectării dreptului de proprietate.
Inconsecvenţele practicii judiciare sunt rezultatul inconsecvenţei legislative şi, până la o eventuală intervenţie legislativă, Curtea va stabili că legea specială înlătură aplicarea dreptului comun, fără ca pentru aceasta să fie nevoie ca principiul să fie încorporat în textul legii speciale.

în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art 25 Lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, precum si ale art 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii în sensul celor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:


Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

Cu privire ia acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar de instanţele judecătoreşti, stabileşte:

Concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.

În cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.

Obligatorie, potrivit art.329 alin.3 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 iunie 2008.

Dinu Harjeu said...

Am verificat site-ul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nu am gasit nici o informatie despre D E C I Z I A nr. 33 Dosar nr. 60/2007
pronuntata in
Şedinţa de la 9 iunie 2008 furnizata pe acest site de catre Tina si Florina in data de 20 noiembrie 2008. Prin urmare orice informatie cu privire la acest subiect trebuie privita cu maxima neincredere.

coca said...

„Doar doua lucruri sunt infinite: Universul si prostia omeneasca. Si nu sunt sigur in legatura cu primul“ - Albert Einstein

ceciliac said...

Buna ziua!

Azi, orele 18,30, avem sedinta la sediul din Calea Victoriei.
Va asteptam,
Cici Cirease

ceciliac said...

"Europarlamentarii PSD au fost alături de "Asociaţia proprietarilor pe Legea 112/1995" la depunerea petiţiei la PE

Bruxelles, 4 decembrie

Europarlamentarii PSD Adrian Severin, Daciana Sârbu şi Victor Boştinaru au participat, miercuri, la depunerea unei petiţii la Parlamentul European de către reprezentanţii "Asociaţiei proprietarilor pe Legea 112/1995". Prin document, petiţionarii atrag atenţia PE asupra faptului că peste un milion de cetăţeni români -deveniţi proprietari în baza Legii 112/1995- au fost sau sunt în curs de a fi deposedaţi abuziv de proprietatea lor.

Potrivit petiţionarilor, a fost încălcat, între altele, dreptul la proprietate precum şi cel la un proces echitabil şi la o judecată într-un termen rezonabil. De asemenea, membrii Asociaţiei consideră că nu au fost acordate juste despăgubiri celor deposedaţi de proprietate. În plus. aceştia privesc modificările la legea 112/1995 (legile 213/1998, 10/2001, 247/2005 şi 10/2007), ca acte normative aplicate neunitar şi chiar retroactiv în instanţele de judecată.

Petiţia, susţinută de cei trei eurodeputaţi -care de altfel vor iniţia şi o declaraţie scrisă în PE pe această temă- a fost depusă la preşedintele Comisiei de petiţii a PE (PETI), Martin Libicki, care a afirmat, în acest context, că dreptul la proprietate trebuie respectat. Documentul a fost semnat în numele Asociaţiei de preşedintele acesteia, Stelian Opriş, precum şi de vicepreşedinţii Julieta Ghiga, Florica Cirease şi Virgiliu Stere.

Conform petiţiei, "în total, mai bine de un milion de cetăţeni români, care şi-au dobândit locuinţa legal şi cu bună-credinţă de la statul român în baza legii 112/1995, au fost sau sunt în curs de a fi deposedaţi abuziv de această proprietate prin hotărâri definitive şi irevocabile ale instanţelor judecătoreşti, ca urmare a aplicării incorecte şi neunitare a legilor organice speciale ce reglementează regimul juridic al proprietăţii (...) Implicaţiile sociale ale acestor abuzuri şi a perpetuării lor sunt extrem de grave având în vedere că proprietarii în baza Legii 112/1995 sunt aruncaţi în stradă fără nicio alternativă locativă; mai mult de atât, statul tergiversează şi acordarea de despăgubiri materiale echitabile pentru prejudiciul suferit de către proprietarii în baza L 112".

Totodată, petiţionarii avertizează că "perpetuarea acestei situaţii va duce, în mod indubitabil, la o avalanşă de acţiuni la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) ale celor care sunt spoliaţi de către statul român", estimându-se că "pot ajunge la CEDO zeci de mii de acţiuni".

În conformitate cu estimările "Asociaţiei proprietarilor pe Legea 112/1995", aceasta reprezintă 300.000 de familii (peste un milion de persoane) din toată România, care au cumpărat, de la statul român, în anii 1996-1997, apartamentele în care acestea locuiau în baza unei legi organice speciale de reparaţie, L 112/1995; această lege reglementează situaţia juridică a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului prin naţionalizare."

Dupa cum se observa din comunicatul de mai sus, Asociatia noastra a intreprins demersuri in afara granitelor tarii. Sa speram, ca macar acolo, cineva o sa ne asculte si o sa capatam respect daca in Romania suntem tratati ca si niste hoti.

Viitoarea sedinta a Asociatiei este in 18 decembrie 2008, orele 18

Deasemnea, va informez, ca sambata 6 decembrie, intre orele 10-12, avem program de lucru .
Florica Cirease,

Vice-presedinte Ap-Legea 112/1995

Mariana said...

TUTUROR CELOR CARE POARTA NUMELE DE NICOLAE, NICULINA, NICOLETA, SI ALTE DERIVATE DIN ACEST NUME SFINT, NICOLAE, CARE ESTE SI OCROTITORUL CELOR CARE AU PROBLEME CU JUSTITIA, LE DORESC DIN SUFLET MULTA SANATATE, BUCURII, PUTERE DE LUPTA IN DEMERSURILE PE CARE LE-AU INCEPUT.

LA MULTI, MULTI ANI!
MARIANA KOLUMBAN

riana said...

Agentia de presa NEWSIN - Comunicatul Biroului de presa al Curtii Constitutionale:


Politic | JAI - Eveniment

font printeaza stirea

CCR proprietate-Modificările Legii caselor naţionalizate sunt constituţionale

Curtea Constituţională a României a decis, miercuri, că modificările adoptate pe 8 octombrie de deputaţi la Legea caselor naţionalizate, prin care casele naţionalizate cumpărate cu bună-credinţă nu mai pot fi restituite în natură proprietarilor de drept, nu încalcă legea fundamentală.

În şedinţa din data de 10 decembrie 2008, Curtea Constituţională a soluţionat sesizările asupra neconstituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sesizări formulate de un număr de 55 de deputaţi, respectiv 63 de deputaţi. Cu majoritate de voturi, Curtea a decis că legea este constituţională, se arată în comunicatul Biroului de presă al CCR.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică preşedintelui României, în vederea promulgării legii.

PD-L şi PNL au contestat, în octombrie, la Curtea Constituţională a României modificarea legii caselor naţionalizate. "PD-L a sesizat astăzi (13 octombrie - n.r) Curtea Constituţională cu privire la legea caselor naţionalizate. Este o lege care realizează o nouă naţionalizare, este contrară textului Constituţiei, principiilor fundamentale ale statului de drept şi contrară poziţiei PD-L ca partid de centru-dreapta. Proprietatea e garantată de lege. Este interzisă naţionalizarea unor bunuri", a declarat liderul PD-L Emil Boc, la finalul şedinţei conducerii partidului.

Şi liberalii şi-au anunţat, pe 12 octombrie, intenţia de a contesta modificările aduse legii caselor naţionalizate la Curtea Constituţională.

Casele naţionalizate care au fost cumpărate cu bună-credinţă nu mai pot fi restituite în natură către proprietarii de drept, a decis, pe 8 octombrie, Camera Deputaţilor, for decizional, care a respins solicitarea de reexaminare a preşedintelui referitoare la modificarea Legii 10/2001, demersul fiind considerat de şeful statului o altă naţionalizare.

Urmare a acestei modificări, proprietarii deposedaţi de imobilele lor de către regimul comunist nu vor mai beneficia de acum înainte de restituirea lor în natură, ci doar în echivalent la preţul pieţei, dacă respectiva proprietate a fost cumpărată cu bună-credinţă.

Premierul Tăriceanu a declarat, în aceeaşi zi, că decizia deputaţilor de a nu mai restitui în natură casele naţionalizate care au fost revendicate va fi urmat de "un lung şir de procese la CEDO" şi regretă că Parlamentul nu înţelege să respecte dreptul la proprietate după 19 ani de la căderea comunismului.

De asemenea, societatea civilă a criticat deputaţii pentru moficările aduse legii caselor naţionalizate. Directorul Centrului pentru Resurse Juridice, Georgiana Iorgulescu, a a apreciat că, prin votul din Parlament, s-a îngropat definitiv proprietatea în România.

Şi preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România, Mona Pivniceru, a criticat modificarea legii privind casele naţionalizate, susţinând că acesta este un lucru grav şi că statul român trebuie condamnat la CEDO de mii de ori ca să se înveţe să facă legi bune. "Această modificare redeschide cutia Pandorei pentru Legea 18. Statul român trebuie condamnat la CEDO de mii de ori ca să se înveţe să facă legi bune. Puterea judecătorească a devenit ţapul ispăşitor al unor aventurieri politici. Această modificare este un lucru extraordinar de grav", a declarat Mona Pivniceru.


10 dec 2008 14:26


reporter Denisa Soare

editor Ionela Tudor

riana said...

COMUNICAT DE PRESĂ

În şedinţa din data de 10 decembrie 2008, Curtea Constituţională a soluţionat, în cadrul controlului anterior promulgării legii, sesizările asupra neconstituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate de un număr de 55 de deputaţi, respectiv 63 de deputaţi, în temeiul art.146 lit.a) din Constituţie.

Cu majoritate de voturi, Curtea a decis că legea este constituţională.

Motivarea soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României, în vederea promulgării legii.

BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

ceciliac said...

"Ieri, 10 decembrie 2008, lumea a sarbatorit 60 de ani de la adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.

Printre drepturile fundamentale aparate de Declaratia Organizatiei Natiunilor Unite, alaturi de dreptul la viata, la libertate sau securitate se afla si dreptul de proprietate. Pentru a ilustra importanta acestui drept, Uniunea Internationala a Proprietatii Imobiliare a declarat ziua de 10 decembrie si Ziua Mondiala a Proprietatii.
Anul acesta Ziua Mondiala a Proprietatii se sarbatoreste si in Romania.

Uniunea Internationala a Proprietatii Imobiliare impreuna cu asociatiile de proprietari deposedati abuziv de stat in perioada comunista organizeaza vineri, 12 decembrie, o conferinta in care sunt dezbatute recente modificari legislative privind dreptul de proprietate privata. Se va discuta si despre tendinta actuala a practicii judiciare din Romania, dar si despre condamnarile statului roman la CEDO precum si despre despagubirile mult-promise sau despre actiunile la quasi-inexistentul Fond Proprietatea.

Ziua de 10 decembrie a fost declarata de UIPI (Uniunea Internationala a Proprietatii Imobiliare) ziua mondiala a proprietatii pentru a reaminti lumii intregi despre importanta acestui drept fundamental, adeseori uitat sau incalcat chiar de catre autoritati in diverse state ale lumii.

Nu intamplator, avand in vedere cele descrise mai sus, a fost aleasa Romania pentru a marca celebrarea acestui eveniment, sub egida «restituirea proprietatii – o problema nerezolvata».

Conferinta de la Bucuresti va fi deschisa chiar de presedintele UIPI, dl. Stratos Paradias, si au fost invitati reprezentanti ai autoritatilor din Romania, oameni politici, asociatii care au ca scop apararea dreptului de proprietate.

In acest an in Romania autoritatile au adoptat o serie de decizii desprinse parca din timpul guvernarilor staliniste. A fost elaborata o lege prin care proprietarilor nu li se mai restituie in natura casele nationalizate ci urmeaza sa primeasca doar despagubiri care in cel mai bun caz vor veni peste foarte multi ani. Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin admiterea unui recurs in interesul legii promovat de procurorul general nu mai recunoaste proprietarilor dreptul de a-si recupera prin justitie imobilele confiscate de statul comunist, ci doar pe cale administrativa (daca acestea nu au fost instrainate intre timp). Fondul Proprietatea, voind parca sa intregeasca sirul promisiunilor neonorate, nu a devenit functional nici anul acesta.

Pentru aceste motive proprietarii deposedati abuziv din Romania au nevoie de sustinerea organizatiilor internationale care lupta pentru garantarea dreptului de proprietate, astfel cum este si Uniunea Internationala a Proprietatii Imobiliare. Infiintata in 1923 la Paris, UIPI este o organizatie neguvernamentala care reprezinta proprietari imobiliari din toata lumea, avand ca scop determinarea adoptarii unor acte normative menite sa garanteze si sa protejeze dreptul de proprietate, (inclusiv prin influentarea Parlamentului European sau a Comisiei Europene ca, prin deciziile luate, sa confere proprietatii protectia consacrata prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului).

Pentru mai multe informatii: Av. Calin Ispravnic (0722 81 91 67, calin.ispravnic@gmail.com)."

Foarte interesanta stirea. Ar trebui sa mergem si noi acolo! Astept de urgenta propuneri!

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Revin cu stiri suplimentare privind conferinta de maine.
"Întâlnire pe tema proprietăţii

Organizaţiile care apără dreptul la proprietate din România se vor întâlni mâine la Bucureşti, la conferinţa „Restituirea proprietăţilor - o problemă nerezolvată“, care are loc la sediul AGIR. Reprezentanţii Asociaţiei Persoanelor Expropriate Abuziv, Refugiate şi Deportate din România, constituită la Craiova, vor discuta cu invitaţi din partea autorităţilor europene, cu ambasadorii Franţei, Germaniei, Israelului, Marii Britanii şi SUA la Bucureşti, cu preşedinţi ai asociaţiilor de proprietari din Europa şi cu politicieni. „Sunt atâtea cazuri cu soluţii aberante în Dolj, atâtea probleme nerezolvate, încât vom avea ce să prezentăm“, au declarat reprezentanţii asociaţiei craiovene. Conferinţa stabilită pentru ultima zi de lucru a săptămânii are loc la iniţiativa şi cu participarea Uniunii Internaţionale a Proprietăţii Imobiliare (UIPI), care organizează în fiecare an, în preajma zilei de 10 decembrie - Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, o manifestare dedicată dreptului proprietăţii. "

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Imi face placere sa va anunt ca astazi 19.12.2008, decizia Curtii Constitutionale, a plecat spre Monitorul Oficial. Probabil ca luni marti o sa avem decizia pulbicata. Si cu ajutorul lui Dumnezeu pana la 1 Ianuarie o promulga si domnul presedinte Basescu!

Va urez Sarbatori Fericite si un Nou An Fericit si Linistit!

Cici Cirease

coca said...

Fie ca lumina sfanta a Nasterii Domnului sa va lumineze sufletul, casa, viata...
Va doresc sanatate si putere sa putem trece IMPREUNA peste toate...
Sarbatori fericite si linistite! Iar celor - foarte multi- care azi nu sunt ACASA le doresc ca anul ce vine sa le aduca un loc care sa fie al lor...

Mariana said...

PENTRU COCA

MULTUMIM PENTRU URARI CU OCAZIA CRACIUNULUI SI FIE CA DUMNEZEU SA NE AJUTE SA SPUNEM SI NOI INTR=O ZI "ACASA". SANATATE FAMILIEI TALE SI TUTUROR CELOR DIN ASOCIATIE. DE ASTA AVEM MARE NEVOIE ACUM SA PUTEM DEPASI NECAZURILE CAUZATE DE ALTII.

SARBATORI LINISTITE SI CU SPERANTE.

MARIANA

ceciliac said...

Buna seara!

In Romania se joaca la cacialma pe toate liniile. Se pariaza pe orice, inclusiv pe vietile noastre.
Nu trebuie sa disperam...trebuie sa mergem inainte..sa iesim in Europa..
Oricum, important este sa ramanem uniti si sa ne marim numarul pentru a putea sa scoatem trisorul din joc.

Craciun Fericit si Linistit,

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna seara!

Ne mai despart cateva ore de anul 2009..Sa ne dea Dumnezeu rabdare si putere....sa avem sanatate si sa speram ca, in sfarsit, o sa se faca dreptate si pentru noi.
Va doresc tuturora La multi ani si un an nou fericit!

Sa ne vedem cu bine,

Cici Cirease

Mariana said...

LA MULTI ANI!!!
SI DE 2 ORI LA MULTI ANI CU SANATATE SI FOARTE MULTE BUCURII ANUL ACESTA, TUTUROR CELOR CARE POARTA NUMELE DE ION SAU IOANA SI DERIVATELE LOR, DIN ASOCIATIA NOASTRA SAU DIN FAMILIILE LOR. FIE CA ANUL ACESTA SA ADUCA MAI MULTE BUCURII SI IMPLINIRI!
CU DRAG
MARIANA K

ceciliac said...

Buna ziua!

si chiar este buna ..tocmai am aflat ca sesizarea domnului Basescu a fost respinsa de Curtea Constitutionala....

Ne vedem maine la sedinta, joi 15 Ianuarie, orele 18, la sediul din Calea Victoriei.

Sa ne ajute Dumnezeu!

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Avem noi "aliati"
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5334801-presedintele-csm-virgil-andreies-parlamentul-trebuie-anuleze-legea-voiculescu.htm?cfmail

Cici Cirese

ceciliac said...

ASOCIAŢIA PROPRIETARILOR PE LEGEA 112/1995

C.I.F. 23820719/Cont bancar RO 77RNCB0086100513210001

Bucuresţi, str. Grigore Alexandrescu nr. 81-83, corp B,apt.1

ROMÂNIA., telefon 0742.10.15.29

website : http://legea112.blogspot.com/





COMUNICAT DE PRESA





Azi 19.01.2009, Asociatia Proprietarilor pe legea 112/1995 a organizat Conferinta cu tema „Adevarul despre respectarea proprietatii in Romania Secolului XXI”.

Conferinta a fost sustinuta de catre domnul Stelian Opris – presedinte asociatie, Julieta Szoni Ghiga (actrita Teatrul Foarte Mic), Florica Cirease si Virgil Stere in calitate de vicepresedinti.

In cadrul luarilor de cuvant s-a mentionat cu precadere situatia disperata a celor care au cumparat cu buna credinta locuinte in temeiul legii 112/1995 si care acum, la presiunea intereselor mafiei imobiliare, sunt aruncati pur si simplu in strada, fara nici o protectie, intr-o tara care se pretinde democrata si unde drepturile omului se presupun a fi respectate !!!



S-a solicitat prin glasurile invitatilor de onoare, baritonul Dan Iordachescu (79 ani) si actorul Ion Chelaru, victime si ei alaturi de peste 1 milion de romani, ca presedintele Romaniei sa promulge de urgenta legea de modificare si completare a legii 10/2001, pentru a opri scoaterea in strada a acestor proprietari de catre vechii proprietari (multi avand acte false sau aparand mult mai tarziu decat a prevazut legea) si care lucreaza impreuna cu judecatori si avocati corupti.



Este imperios necesar mai ales de a se opri stresul provocat de aceasta situatie singulara intre absolut TOATE TARILE din fostul lagar comunist din SE Europei, stres ce duce in multe cazuri la sinucideri, situatii disperate de destramare de familii care nu mai pot locui impreuna in case in care au locuit pestre 50 ani si pe care le-au imbunatatit pe banii lor, fiind dati afara si neoferindu-li-se nici o despagubire pentru investitiile aduse.



Au fost mentionate cazuri nenumarate de procese pierdute pe nedrept, dar si de altele castigate la CEDO.

Asociatia va organiza saptamanal conferinte presa in care va aduce in atentia politicului si publicului cazurile disperate de scoateri in strada a familii intregi, in Romania anului 2008, ce vor demonstra oricarui om de buna credinta ca "democratia" de astazi e mult mai rea decat dictatura comunista, in care oamenilor li se ASIGURAU case, nu erau aruncati in strada ca niste gunoaie.



Declaratii filmate si citate se vor afla diseara pe site-ul asociatiei, http://legea112.blogspot.com/



La conferinta au participat peste 100 membri ai Asociatiei precum si o mare parte a presei scrise si vorbite.

Multumim pe aceasta cale celor care au acceptat invitatia noastra de a participa la aceasta prima Conferinta a Asociatiei si speram, ca pe viitor sa fie alaturi de cauza noastra.



p.s. Din pacate suntem nevoiti sa solicitam agentiei HotNews sa rectifice de urgenta stirea legata de acest eveniment, in sensul de a corecta confuzia si a preciza ca este vorba de Asociatia Proprietarilor pe Legea 112/1995 si nu de Asociatia Fostilor Proprietari si ca noi solicitam de urgenta promulgarea de catre presedintele Traian Basescu a acestei legi care a fost declarata constitutionala prin doua decizii ale Curtii Constitutionale.



http://www.youtube.com/watch?v=331R6pu8Jps&feature=channel_page

Cici Cirease

Fusion by Cernei said...

http://catavencu.ro/parlamentul_da_o_gaura_la_buget_de_15_miliarde_de_euro-5599.html
e bine ca am aflat si eu de faptul ca sunt o chiriasa comunista.si faptul ca traiam intr-o vila platita din banii poporului roman imi scapase

alina nediu said...

Multumesc Doamnei Cici Cireasa pentru informarea despre conferinta de presa, la care mi-a parut extrem de rau ca din motive de sanatate si in plus de un deces neasteptat in familie in data de 15.01 mi-a fost imposibil sa particip sau sa trimit, daca este permis macar un cuvant scris, ca sa prezint si opinia timisorenilor.
Am urmarit videoclipurile de pe YouTube si mi-am facut o imagine asupra problematicii expuse.
Trebuie sa facem ceva, ca sa existe cat mai multe ecouri favorabile noua in presa.
Eu am incercat singura sa scriu pe blogurile unor politicieni ai PSD, carora sa le arat ca noi, daca i-am votat i-am votat pentru ca ne reprezentau interesul in campania electorala si daca nu ne sprijina in continuare, din punctul nostru de vedere vor fi amendati la urmatoarea votare. Dar cred ca trebuie sa fim mai agresivi.
Deocamdata nu sunt capabila psihic sa vin cu idei concrete, dar mereu m-am ocupat de memorii, de conferinte de presa, care sa publice si sa faca cunoscut subiectul expus in folosul organizatorilor ei.. si voi veni cu propuneri concrete.
Prima care imi vine acuma in minte este, ca la acel articol din Academia Catavencu, semnalat de emilia sa comentam cat mai multi dintre noi si sa le aratam ca nu suntem nomenclatuiristi, si ca banuiesc ca cel ce a scris acel articol nici nu era nascut pe vremea cand noi am primit repartirii in caslele nationalizate, vremuri in care nu existau blocuri,cel putin aici la Timisoara, si ca ar fi mai bine sa se documenteze corect cand scrie asemenea magarii si ca-i stam la dispozitie si ii furnizam date excate despre situatia noastra reala.
Sa auzim numai de bine!

alina nediu said...

Buna ziua tuturor,

Vreau sa va impartasesc din incercarile mele de acontacta personalitati din lumea politica, massmedia si societatea civila pentru a le sensibiliza fata de cauza noastra - promulgarea Legii Voiculescu.
In acest sens am postst pe blogul Dlui. Iliescu:

alinanediu Says:
January 22, 2009 at 11:21 am
Buna ziua Domnule Iliescu,

Postasem si aseara pe blogul emisiunii problemele unui mare numar de pnsionari ai Romaniei (peste 6 milioane), dar vi le ridic si Dumneavoastra aici.
Sunteti unul dintre fondatorii PSD, si banuiesc ca tineti la onoarea acestui partid cum tine orice parinte la copilul lui.
Oare nu credeti ca prin ceea ce fac colegii Dumneavoastra de Partid acuma in guvernul mixt, vor aduce un mare deserviciu partidului si celui care va candida la presedintie din partea lui? Ma refer la faptul ca nu-si tin promisiunile electorale.
Sunt din Timisoara, am 61 de ani, am activat in cercetare si invatamantul universitar din domeniul IT, si duc viata marginalizata a intelectualului secolului trecut in Romania de azi. Dezamagita fiind provocata de tot ceea ce s-a facut impotriva noastra, a seniorilor societatii, in ultimii 19 ani postrevolutionari.
Am vazut ca sunteti preocupat de soarta pensionarilor - o ducem prost si toti ne imping undeva la marginea societatii.
Vreau sa scot in evidenta faptul, ca prin demersurile facute de jumatatea de guvern PSD-ista, in sensul ca nu cracnesc in fata lui Basescu, cu riscul de a nu respecta promisiunile facute noua in campania electorala, vor scadea in sondaje si multi dintre noi nu-i vom mai vota… vor fi amendati de electorat si cei nevinovati de acest servilism.
Celor 6 milioane de pensionari ni s-a promis stabilirea punctului de pensie, conform legii, la 45 % din salariul mediu brut pe economie, la Dna. Firea in emisiune, Mircea Geona cu nonsalanta a spus ca nu-si vor putea tine in totalitate promisiunile electorale, dar incearca sa indeplineasca ceea ce este scris in programul de guvernare comuna cu PD-L (oare noi i-am votat pentru aceasta guvernare comuna, in care sa nu-si respecte promisiunile?)…. cei 6 milioane de pensionari se vor gandi mult inainte de a vota.

Dar vreau sa insist mai mult pe o alta problema , care prin natura evenimentelor desfasurate in timp ii vizeaza in cea mai mare parte tot pe pensionari - este vorba despre Legea Voiculescu, despre care Dumneavoastra ati scris pe blog, salutand faptul ca CCR a declarat-o constitutionala, dar Basescu nu vrea s-o promulge. Aceasta lege era menita sa rezolve convulsiile sociale aparute in urma revendicarilor incepand cu anul 2001 de catre diverse mafii imobiliare a caselor nationalizate, in care locuim cu precadere noi pensionarii, care cu 40-50 de ani eram activi , si neexistand blocuri (Dumneavoastra cunoasteti foarte bine Timisoara si stiti acest lucru, ca in 1950 nu existau decat casele vechi in care bieti slujbasi , ca noi si parintii mei, niste dascali in Timisoara), am primit repartitii in case nationalizate, in care pe atunci locuiam in comun cu alte familii. Aceste locuinte le-am cumparat prin Legea 112/1995 de la statul de drept roman cu acte in regula. (sunt peste un milion de cetateni in Romanaia care sunt acuma in prag de a fi dati afara in strada de hraparetii “recuperatori”) Toti suntem constituiti in Asociatia Proprietarilor pe Legea 112..
Legea Voiculescu a fost votata in Pralament si trimisa la CCR unde a fost declarata constitutionala, Basescu in loc s-o promulge o retrimite in 24 decembrie (complet in afara constitutiei) din nou la CCR unde a fost din nou declarata constitutionala, nu vrea nici acuma s-o promulge si uitati ce intreprinde:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5334801-presedintele-csm-virgil-andreies-parlamentul-trebuie-anuleze-legea-voiculescu.htm?cfmail

Oare pana cand noi vom fi victimele neintelegerilor si urei personale intre Basescu si alti politicieni???
In acest momnet, PSD-ul care in alianta cu PC-ul ne promisese ca ne rezolva aceasta problema era la guvernare, in mod normal, cand Basescu a retrimis pe nedrept Legea Voiculescu la CCR, trebuia sa se revolte, ba chiar sa iasa de la guvernare, cand este impiedicat de a-si tine promisiunile… dar nu s-a intamplat, din pacate, asa (asta este doar in basme, ca dreptatea invinge)
Cei ce au cumparat cu legea 112 s-au constituit intr-o asociatie si avem sute de materiale prin care putem proba ca dosarele de retrocedare intocmite de diverse Mafii imobiliare sunt false - chiar si eu, care ma ocup din 2001 de apararea casei cu 10 apartamente locuite de pensionari mai batrani ca mine, dintre care deja au murit 5 de inima rea, pot dovedi falsul, dar ma judec si acuma, toti fiind de partea mafiilor, de la functionarii publici pana la proprii avocati (noi nu le putem oferi foloase materiale pe masura celor oferite de mafii).
Mai jos un linc catre conferinta de presa organizata de Asociatia noastra ieri, dar care nu-si va gasi ecou nici in presa nici in emisiuni TV, pentru ca nimeni nu ne ajuta, nici macar PSD+PC, care asta ne-a promis in campania electorala, si in care ne-am increzut acordandu-le votul la alegeri.
http://www.jurnalul.ro/articole-online/2716/asociatia-proprietarilor-in-baza-legii-112-ameninta-cu-cedo-statul-roman/comenteaza#articol_optiune1

Este trist, este foarte trist, pentru ca traim in stres din 2001 cand a aparut legea 10/2001 si imobilele au devenit interesante pe piata nu ca in 1996, cand aveau termen de gratie proprietarii sa le ceara, dar nu erau interesante. Multi s-au sinucis cand au primit citatii de evacuare, oare mai trebuie sa murim multi pana cand ni se va face dreptate.

Oricum sa stiti ca prin bagarea capului in nisip a celor din guvern la aceste probleme, care vizeaza multe milioane de oameni, PSD-ul va pierde in sondaj si la alegeri.

Va mai semnalez o infamie facuta de Academia Catavencu:
http://catavencu.ro/parlamentul_da_o_gaura_la_buget_de_15_miliarde_de_euro-5599.html

Pe YouTube se afla postate 11 parti ale conferintei de presa tinute luni de Asociatia Proprietarilor pe Legea 112, va trimis o adresa de unde puteti vedea tot (pe marele Dan Iordachescu in prag de evacuare… si noi toti ca el)
http://www.youtube.com/watch?v=331R6pu8Jps&feature=channel_page

Va rog frumos reflectati si luati masuri, nu se poate sa fim bataia de joc a tuturor, noi care in viata activa am dat bugetului statului o groaza de bani din care sa-u construit fabrici, uzine, scoli, locuinte, stadioane, pana si Casa Poporului din care se dau legi impotriva naostra… totul s-a vandut desi era al nostru si se spune ca suntem o povara pe umerii societatii „tinere”… de ce nu se dau despagubiri mafiilor de proprietari din acei bani?
Imi cer scuze ca am indraznit sa va deranjez cu problemele noastre, dar suntem multi … si deloc prosti!
Sperand ca veti trage un semnal de alarma in randul conducerii PSD va multumec ca mi-ati citit randurile.


La aceasta postare a avut amabilitatea sa raspunda astfel:
FRAMANTARI
January 23, 2009 by Ion Iliescu
Am retinut observatiile doamnei alinanediu privind nepromulgarea, de catre presedintele Basescu, a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, în varianta ei modificată şi completată, cuprinzand prevederi referitoare la apararea proprietarilor pe Legea nr. 112/1995, in ciuda Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei care a hotărât, la 10 decembrie 2008, că prevederile legii sunt constituţionale.

Doamna mentioneaza deasemeni pozitia adoptata de noul presedinte al CSM, Virgil Andreies, potrivit caruia aceasta Lege perfect constitutionala “trebuie anulata de Parlament”!!!

Sunt pozitii nedrepte fata de mai bine de un milion de cetăţeni români, care şi-au dobândit locuinţa legal şi cu bună-credinţă de la statul român în baza legii 112/1995, cei mai multi in varsta, pensionari, care au fost sau sunt în curs de a fi deposedaţi abuziv de această proprietate prin hotărâri definitive şi irevocabile ale instanţelor judecătoreşti, ca urmare a aplicării incorecte şi neunitare a legilor organice speciale ce reglementează regimul juridic al proprietăţii. De multe ori aceste decizii au la baza documente false ale “unor falsi mostenitori”. Adeseori, in spatele unor asemenea actiuni se ascund interese materiale, fiind binecunoscut faptul ca multi s-au imbogatit injust prin vanzarile succesive ale proprietatilor abuziv insusite.

Pe aceeasi tema am primit astazi in audienta pe domnul profesor Stelian Opriş, presedintele “Asociaţiei proprietarilor pe Legea 112/1995″, care reprezintă 300.000 de familii (peste un milion de persoane) din toată România, care au cumpărat, de la statul român, în anii 1996 -1997, apartamentele în care acestea locuiau în baza unei legi organice speciale de reparaţie, L 112/1995.

Domnul profesor a semnalat faptul ca : “Implicaţiile sociale ale acestor abuzuri şi a perpetuării lor sunt extrem de grave având în vedere că proprietarii în baza Legii 112/1995 sunt aruncaţi în stradă fără nicio alternativă locativă; mai mult de atât, statul tergiversează şi acordarea de despăgubiri materiale echitabile pentru prejudiciul suferit de către proprietarii în baza L 112″.

L-am sfatuit sa redacteze un memoriu argumentat adresat sefului statului.


Eu am facut urmatoarea remarca azi:
alinanediu Says:
January 24, 2009 at 10:46 am
Buna ziua Domnule Iliescu,

Va multumesc ca ati cititi cu atentie randurile mele si ca nu v-a lasat indiferent soarta unui mare numar de romani, cu precadere pensionari, care sunt acuma in pragul disperarii pentru ca au crezut in seriozitatea statului roman atunci cand le-a vandut apartamentele pe baza Legii 112/1995.

Tot asa am crezut si acuma, in campania electorala, in promisiunile aliantei PSD+PC, care vizau aplicarea Legii Voiculescu si marirea punctului de pensie. Regret, dar insist asupra faptului, ca noi pensionarii am votat alianta PSD+PC, fiind siguri ca votam cu interesul nostru.

Din pacate prin hotararea de a intra la guvernare intr-o coalitie cu PD-L, PSD nu-si mai tine promisiunile fata de electoratul care l-a votat.

Nu insist asupra nerespectarii promisiunilor asupra stabilirii punctului de pensie conform promisiunilor - domnul Geona, declarand chiar ieri ca se gandesc la marirea pensiilor mici si doar de la 1 martie. Sa zicem ca de foame mai putem rabda, dar fara acoperis deasupra capului este moarte curata. Putem spune ca prin nepromulgarea Legii Voiculescu se comite un genocid asupra unui numar enorm de cetateni ai Romaniei, care nu au nicio vina ca a fost comunism, in care si-au dus si ei traiul si au trudit la stat, nu au nicio vina ca s-au facut nationalizari, nu au nicio vina ca nu exista concordie nationala in sanul politicienilor.

CCR a declarat constitutionala legea cu pricina in 10 decembrie, dar presedintele Basescu si-a permis sa nu tina cont de hotararea CC si sa retrimita Legea in 24 decembrie la CCR, care in 14 ianuarie a declarat-o din nou constitutionala. Oare presedintele Basescu nu este obligat s-o promulge? Dumneavoastra stiti mai bine ce prevede contitutia in acest sens.

Cunoscand adversitatea politica dintre presedintele Basescu si Dan Voiculescu, cauza principala a nepromulgarii acestei legi, credeti oare ca un simplu memoriu din partea unei Asociatii il va impresiona pe presedintele Basescu in sensul de a promulga legea? Eu ma indoiesc!

Din acest motiv insist cu rugamintea de a mobiliza conducerea PSD, a presedintelui Senatului Mircea Geoana, pentru a lua atitudine oficial fata de gestul neconstititional al presedintelui Basescu, si sa-i ceara sa promulge aceasta lege, care face parte din promisiunile electorale ale aliantei PSD+PC.

Suntem cetateni ai Romaniei si trebbuie sa fim protejati de abuzuri.

Va multumesc pentru atentie.


Am mai ripostat si pe Academia Catavencu si pe Jurnalul si pe blogul Dlui. Nastase, si incerc si pe alte bloguri.
Poate aveti idei in acest sens, haideti sa ne facem auzita vocea.
Sa auzim numai de bine!

ceciliac said...

B BUCUREŞTI / 22:07, 26.01.2009

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni seară, la TVR, că va promulga, vineri, modificările la Legea caselor naţionalizate, menţionând că nu mai are nicio posibilitate de a ataca actul normativ şi arătând că Guvernul trebuie să urmărească atent ce corecţii poate face.

"Eu nu mai am nicio posibilitate constituţională decât să o promulg", a declarat şeful statului, precizând că a întors deja legea la Parlament şi a atacat-o la Curtea Constituţională.

Potrivit preşedintelui, lucrul pe care-l omite această lege este faptul că "dreptul de proprietate nu se prescrie".

"Şi la CEDO vom pierde toate procesele", a subliniat el.

Traian Băsescu a declarat că, de aceea, crede că Guvernul trebuie să privească atent "ce corecţii poate să facă în lege", pentru ca atât proprietarii, cât şi chiriaşii să nu fie dezavantajaţi.

"Eu nu mai am nicio cale de atac, trebuie să promulg legea şi o promulg vineri, e ultima zi în care o pot promulga", a spus el.

ceciliac said...

COMUNICAT DE PRESĂ
(30 ianuarie 2009)

Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat vineri, 30 ianuarie a.c., următoarele decrete:

• Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;


• Decret privind acordarea gradului diplomatic de ambasador doamnei Anca Ileana Ilinoiu;

• Decret privind rechemarea domnului Mihail Constantin Coman din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Kenya.


Eliberare din funcţie procurori:
• Decret pentru eliberarea din funcţie a doamnei Lucia Nicoleta Bancea, procuror şef secţie judiciară la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare – pensionare;

• Decret pentru eliberarea din funcţie a doamnei Argeşeanu Sonia, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu – pensionare;

• Decret pentru eliberarea din funcţie a domnului Pişcaru Anghel, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman – pensionare;

• Decret pentru eliberarea din funcţie a doamnei Roată Moale Vastiţa, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman – pensionare;

• Decret pentru eliberarea din funcţie a domnului Onea Gheorghe, procuror şef serviciu în cadrul Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din Direcţia Naţională Anticorupţie – pensionare;


Înaintare în grad generali:
• Decret privind înaintarea în gradul de general locotenent-cu trei stele a domnului Bârloiu Ion din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi trecerea acestuia în rezervă cu noul grad;

• Decret privind înaintarea în gradul de general locotenent-cu trei stele a domnului Ciupei Ioan din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi trecerea acestuia în rezervă cu noul grad;

• Decret privind acordarea gradului de general de brigadă-cu o stea domnului Ciornei Vasile din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi trecerea acestuia în rezervă cu noul grad.

Departamentul de Comunicare Publică
30 Ianuarie 2009

ceciliac said...

M. Of. nr. 63 / 3 feb. 2009



LEGI SI DECRETE



1. — Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945—22 decembrie 1989

240. — Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945—22 decembrie 1989

Sa fie intr-un ceas bun!


Cici CIrease

ceciliac said...

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 63 din data de 3 februarie 2009 a fost publicata Legea nr. 1 din data de 30 ianuarie 2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Legea nr. 1/2009 aduce modificari semnificative in special in ceea ce priveste dreptul chiriasilor de a dobandi in proprietate imobile preluate abuziv de catre stat.

Astfel, conform noii reglementari, se abroga regula potrivit careia persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire, conform prevederilor Legii nr. 10/2001. De asemenea, imobilele care au fost instrainate in baza Legii nr. 112/1995 si terenurile aferente acestor imobile nu se vor restitui in natura ci doar in echivalent;

Chiriasii care au cumparat cu buna-credinta imobilele in care locuiau in temeiul Legii nr. 112/1995, iar contractele de vanzare cumparare eferente au fost desfiintate, vor avea dreptul de a li se asigura cu prioritate o locuinta din fondul de imobile disponibil aflat in proprietatea sau in administrarea Regiei Autonome Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat. De asemenea, chiriasii vor avea dreptul sa cumpere imobilele care le vor fi asigurate, pretul platit anterior catre stat in baza Legii nr. 112/1995 pentru achizitionarea imobilulelor in care locuiau putand constitui avans la noul imobil;

Se abroga interdictia impusa chiriasilor de a instraina sub orice forma apartamentele cumparate in temeiul Legii nr. 112/1995 timp de 10 ani de la data cumpararii catre orice persoane cu exceptia persoanei indreptatite, fost proprietar al acelei locuinte, precum si interdictia de instrainare in orice mod a imobilelor dobandite in baza Legii nr. 112/1995 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunilor formulate de persoanele indreptatite fosti proprietari sau, dupa caz, mostenitori ai acestora;

In afara de cazul in care au fost incheiate cu buna-credinta, vor fi lovite de nulitate absoluta actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, considerate astfel doar anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 213/1998, spre deosebire de actuala reglementare care nu face distinctie in ce priveste data aprecierii valabilitatii titlului de preluare a imobilului;

Conform noii reglementari, contractele de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995 sunt acte autentice si constituie titlu de proprietate opozabil de la data incheierii acestora.

Se inlatura sanctiunea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotarari judecatoresti de condamnare pentru infractiuni de natura politica, prevazute de legislatia penala, savarsite ca manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist;

Se instituie obligatia persoanelor indreptatite la masuri reparatorii conform Legii 10/2001 de a urma procedurile prevazute de Legea nr. 10/2001, dupa intrarea sa in vigoare, prevederile acestei legi aplicandu-se cu prioritate;

Indiferent daca imobilul care se restituie persoanelor indreptatile conform Legii 10/2001 a fost preluat cu titlu valabil sau fara titlu valabil, obligatia de despagubire a chiriasilor pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuinta prin imbunatatirile necesare si utile va reveni doar persoanelor indreptatite, spre deosebire de reglementarea veche, conform careia, in cazul in care imobilul care se restituie a fost preluat fara titlu valabil, obligatia de despagubire revenea statului sau unitatii detinatoare.

Legea nr. 1/2009 intra in vigoare in trei zile de la data publicarii in Monitorul Oficial.

Pentru STIRI.JURIDICE,

BADEA CLIFFORD CHANCE

Sper sa va fie de folos comentariul!

Cici Cirease

Adela C said...

Stimata Doaman Cirease,

La ultima sedinta ati vorbit despre cauza Broniowski vs. Polonia. Am gasit la CEDO decizia dar din pacate doar in engleza.

Am inteles ca dvs. sunteti in posesia variantei in limba romana si cum sunt destul de multi termeni juridici, indraznesc sa solicit ajutorul pentru a intra si eu in posesia acesteia.

Cu multumiri,

Adela

ceciliac said...

Buna ziua!

Va invitam la sedinta Asociatiei, in data de 19.02.2009, la locul stiut, orele 18.

Va asteptam!

In masura in care aveti informatii legate de modul de judecare in instante, dupa aparitia Legii 1/2009, va rugam sa nu omiteti sa le faceti publice. Trebuie sa monitorizam aplicarea Legii 1/2009 in instante!

Cici Cirease

mihamaz said...

Buna ziu! Si eu sunt in aceeasi situatie cu f. multi cumparatori de buna credinta a unei case nationalizate. As dori sa iau legatura cu cineva printr-un numar de telefon sa ii pot spune povestea mea. Am impresia ca am intrat intr-o groapa si nu mai pot iesi din ea din cauza mafiei imobiliare. Prin aceasta, ma alatur voua si sper sa ma ajutati intr-un md.MUltumesc!

ceciliac said...

Buna ziua!

S-a implinit un an de cand ne-am intalnit pe acest blog, datorita domnului Herjeu si doamnei Ghiga-Szonyi. Le multumim pentru initiativa avuta!

Dupa cum spuneam a trecut un an..ne-am cunoscut, ne-am asociat si am inteles ca unirea chiar conteaza.

S-au intamplat multe evenimente, ne-am bucurat ..ne-am intristat...dar nu ne-am pierdut speranta ca vom reusi sa ne pastram locuintele...

Joi, 5 Martie, avem sedinta, la orele 18, la locul stiut.

Cici Cirease

alina nediu said...

Buna ziua

Vreau sa va semnalez faptul ca in Jurnalul National de azi a aparut urmatorul articol:
http://www.jurnalul.ro/articole/146594/legea-voiculescuguvernul-boc-va-fi-dat-in-judecata

eu am comentat la nr.9, cred ca ar fi bine cat mai multi membri ai Asociatiei sa posteze comentarii la acest articol din Juranlul National, sau sa se trimita o scrisoare oficiala catre aceasta organizatie ca sa ne alaturam demersului lor.

Asta este parerea mea, trebuie sa ne facem auzite vocile.
Eu in 24 am proces, si am toate (ne)sansele sa nu se aplice noua lege!

Sa auzim numai de bine!
Alina Nediu, Timisora

avocat Myra Vasilescu said...

ATENTIE OBTINERE DESPAGUBIRI PT. CASELE PIERDUTE IN INSTANTA!!!

Legea 10/2001, modificata prin legea 1/2009 stipuleaza ca persoanele care au pierdut in instante proprietatea imobilelor achizitionate in baza legii 112/1995,pot primi despagubiri la valoarea de piata a imobilului respectiv.
Astfel trebuie introdusa o actiune in pretentii - la Judecatorie pentru despagubiri mai mici de 5 miliarde de lei-500.000lei sau la Tribunal-pentru despagubiri mai mari de 5 miliarde.
Ca parat, se cheama in instanta numai Statul prin Ministerul Finantelor Publice. Valoarea despagubirilor este stabilita prin expertiza.
Actiunea este scutita de plata taxelor de timbru.
Pentru a grabi primirea despagubirilor ar trebui sa va angajati avocati. Este foarte cunoscut ca un justitiabil care se reprezinta singur in instanta, nu prea este bagat in seama de catre judecatori.
De la clientii mei va spun ca, instantele acorda despagubiri bunicele, sa vedem de unde le va plati Ministerul Finantelor Publice.

Pentru cei care au inca procesele pe rol, POT INVOCA EXCEPTIA INADMISIBILITATII ACTIUNII DE REVENDICARE PE DREPTUL COMUN, eu am invocat-o intr-un dosar si astfel i-a fost respinsa actiunea fostului proprietar.

Pentru alte informatii:
miravasilescu@yahoo.com
id messenger: miravasilescu
0745-303510,
0723-537992

www.avocatura.cabanova.ro
av.myra vasilescu

Unknown said...

Suntem o familie de proprietari dupa legea 112, evacuata. De un an tot platim chirie, tragandu-ne de la gura cat putem. Ne vedem in situatia precara in care numai rezistam financiar.
Stie cineva cum se poate initia cererea de despagubire conform legii 1/2009 sau cum putem obtine o locuinta sociala in baza faptului ca am fost evacuati?
Va multumim nespus de mult pentru orice idee care ne-ar putea ajuta.

ceciliac said...

Buna ziua!

Pentru domnul Andrei - lasati-va, va rog, un numar de telefon sau o adresa de e-mail pentru a va putea contacta.

Cici Cirease

Unknown said...

Adresa mea de e-mail este andreifuratdestat@yahoo.com

Va multumesc.

ceciliac said...

Cristos a Inviat!

Maine, 23 aprilie 2009, avem sedinta la orele 18, in sala din Calea Victoriei.
Va asteptam!

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Va asteptam la sedinta in data de 14.05.2009, orele 18, in Calea Victoriei.
Va rugam sa anuntati cat mai multi membri sa participe.
Avem o ordine de zi incarcata!

Va multumesc,

Cici Cirease

Mariana said...

LA MULTI ANI!
TUTUROR CELOR CARE POARTA SFANTUL NUME DE CONSTANTIN SAU ELENA, LE DORESC VIATA LUNGA CU MULTA SANATATE, PUTERE SA TREACA PESTE TOATE PROVOCARILE VIETII SI MULT SUCCES IN ACTIUNILE PE CARE LE AU INTREPRINSE.

LA MULTI ANI!
MARIANA KOLUMBAN

Elena said...

Intrebare:
In 2005 am castigat irevocabil prin L 10/2001 la ICCJ apartamentul cumparat cu buna-credinta prin L 112/1995. Apoi, in 2006 am fost dati in judecata prin comparare de titluri, Codul Civil. Am pierdut la recurs la Curtea de Apel, irevocabil, la 21 mai 2009. Deci dupa aparitia L 1/2009.
Acum sunt doua Decizii contracdictorii.
Ce mai ramene de facut?
Va multumesc pentru raspuns,
Elena

ceciliac said...

Buna ziua!

Va anunt ca avem sedinta in data de 4 iunie, orele 18, la locul stiut. Va asteptam!

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Revin cu o mica corectie. Sedinta de joi 4 iunie incepe dupa orele 18,30, la locul stiut.

Va multumesc pentru intelegere,

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Va asteptam la sedinta in data de 26 iunie, orele 18.

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Dintr-o eroare am scris data de 26.06.2009 pentru sedinta. SEDINTA ESTE ASTAZI 25.06,orele 18.

Cici Cirease

bebelus said...

Imi poate spune cineva daca s-au publicat normele metodologice a legii 1/2009? Am pierdut sedinta din cauza anuntului cu data gresita, de 26 inloc de 25. Va multumesc.

ceciliac said...

Buna ziua!

Propunerea pentru Normele Metodologice a fost afisata pe site-ul A.N.R.P.

Cici Cirease

Elena said...

In aceasta propunere, ca si in Legea 1/2009 exista o confuzie flagranta, o contrazicere si o situatie la care nu s-a dat raspuns: la art.501 se spune: "Proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare,care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor Internationale de evaluare."
Dar ce se intampla cu cei care au pierdut apartamentele prin comparare de titluri, dar ale caror contracte nu au fost desfiintate, pentru ca au cumparat cu buna-credinta cf. L.112/1995? Pot acestia sa ceara restituirea pretului de piata?

Elena

ceciliac said...

Buna ziua!

Astazi 16 Iulie avem sedinta, la orele 18.
Va asteptam!

Cici Cirease

bebelus said...

Salutari tuturor!

Cand este urmatoare intrunire/sedinta?

Fac apel la cei care au fost evacuati silit si carora nu le-au fost desfiintate contractele de vanzare-cumparare din baza legii 112/1995 sa stranga randurile pentru a afla cum putem obtine protectie si reprezentanta legala.

Exista un avocat specializat pe astfel de cazuri?

Toate cele bune!

ceciliac said...

Buna ziua!

Vine toamna si trebuie sa incepen sa ne adunam..
Maine 27 august avem sedinta, la orele 18.

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Maine 17.09.2009 avem sedinta, la orele 18.
Va asteptam,
Cici Cirease

Unknown said...

ce faceti fratilor?nu vedeti ca se schimba legea 112?

ceciliac said...

Buna ziua!

Pe data de 29 octombrie 2009, orele 18, avem sedinta.

Ordinea de zi:

1. Analiza ultimelor evenimente juridice (sentinte +actiuni in instanta)
2.Plan de actiuni pentru luna noiembrie si decembrie 2009.
3. Diverse

Va asteptam,

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Va anunt cu multa durere ca domnul Dragomir Ion membru fondator al asociatiei noastre s-a stins in urma cu o saptamana.
Regret ca nu am avut informatia mai din timp pentru ca sunt convinsa ca foarte multi dintre noi ar fi dorit sa participe la ceremonia funerara.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-i intareasca familia.

Cici Cirease

ceciliac said...

INFO

nzarea de catre stat a bunului altuia catre terti de buna-credinta, chiar daca aceasta a fost anterioara confirmarii in justitie in mod definitiv a dreptului altuia de proprietate, reprezinta o privare de bun. Hotararea CEDO in cauza Gingis vs. Romania
6 Iulie 2009 2061 citiri

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 458 din 2 iulie 2009 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 4 noiembrie 2008 in Cauza Gingis impotriva Romaniei.

Situatia de fapt

In anul 1987, in temeiul Decretului nr. 223/1974, reclamantilor le-a fost nationalizat imobilul situat in Constanta, motivat de faptul ca acestia au parasit definitiv Romania.

In anul 1996, imobilul a fost vandut chiriasilor.

Ulterior, reclamantii au revendicat imobilul de la cumparatorii chiriasi si de la autoritatile locale, actiunea fiind respinsa irevocabil, instanta retinand valabilitatea titlului statului asupra apartamentului in cauza.

Printr-o noua actiune, reclamantii au revendicat imobilul, solicitand totodata si anularea contractului de vanzare-cumparare. Cererea a fost disjunsa, capatul privitor la revendicare fiind suspendat pana la solutionarea actiunii in anulare. Si aceasta actiune a fost respinsa irevocabil, pentru motivul bunei-credinte a chiriasilor cumparatori, retinandu-se totusi in favoarea reclamantilor, in considerente, caracterul ilegal al nationalizarii. Capatul de cerere privitor la revendicare nu a mai fost continuat de reclamanti.

Reclamantii au solicitat, in baza Legii nr. 10/2001, restituirea apartamentului, insa procedura nu a fost finalizata.

Incalcarea dreptului de proprietate

Pornind de la observatia ca instantele interne au stabilit caracterul ilegal al nationalizarii, chiar daca aceasta imprejurare a fost retinuta in considerente, iar nu in dispozitiv, Curtea a statuat ca reclamantii aveau un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

Curtea a iterat ideile esentiale expuse in alte cauze similare. Astfel, Curtea a aratat ca vanzarea de catre stat a bunului altuia catre terti de buna-credinta, chiar daca aceasta a fost anterioara confirmarii in justitie in mod definitiv a dreptului de proprietate al altuia, reprezinta o privare de bunuri (Porteanu impotriva Romaniei, nr. 4.596/03, par. 32, 16 februarie 2006). O astfel de privare, combinata cu lipsa totala a despagubirilor, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 (Strain si altii impotriva Romaniei, nr. 57.001/00, par. 39, 43 si 59, CEDO 2005-VII). In plus, nici Legea nr. 10/2001, nici Legea nr. 247/2005 care o modifica nu iau in considerare prejudiciul suferit din cauza absentei indelungate a acordarii despagubirilor, de catre persoane care, la fel ca reclamantii, au fost lipsite de bunurile lor (Porteanu, mentionata mai sus, par. 34).

Curtea a conchis ca zadarnicirea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra bunului lor, asociata cu o lipsa totala de despagubire, i-a facut pe acestia sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunului lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Satisfactia echitabila

Curtea a obligat statul roman sa le restituie reclamantilor apartamentul, urmand ca, in lipsa acestei restituiri, sa le plateasca suma de 46.000 EUR, suma stabilita exclusiv in baza expertizei depuse de Guvern, avand in vedere omisiunea reclamantilor de depune o expertiza in acest sens.

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna seara!

Speram sa putem participa la conferinta de mai jos. Ar fi foarte interesant pentru noi sa punem intrebari si sa obtinem raspunsuri de la oameni calificati.

Forta juridica a hotararilor pronuntate in recursul in interesul legii – Bucuresti, 6 noiembrie 2009
20 Octombrie 2009 114 citiri

Societatea de Studii Juridice, Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române,
Institutul Naţional al Magistraturii, Institutul Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor

şi

Universitatea Româno-Americană

vă adresează invitaţia de a participa la conferinţa
Forţa juridică a hotărârilor pronunţate în recursul în interesul legii

Universitatea Româno-Americană – Bucureşti, 6 noiembrie 2009

Conferinţa îşi propune să scoată în evidenţă importanţa recursului în interesul legii pentru asigurarea aplicării unitare a legii şi îmbunătăţirea acurateţii interpretării ei.

Teme propuse
- Sesizarea Înaltei Curţi cu recurs în interesul legii
- Soluţiile Înaltei Curţi cu privire la recursul în interesul legii
- Forţa obligatorie a hotârârilor pronunţate cu privire la recursul în interesul legii
- Momentul intrării în vigoare a interpretării date prin recursul în interesul legii
- Probleme speciale soluţionate prin recurs în interesul legii
Participare

Participarea este gratuită.

Evenimentul este rezervat profesioniştilor dreptului. Vă rugăm să confirmaţi participarea la adresa: conferinta@ssj.ro.

Sunt invitaţi să participe judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, judecători ai Curţii Constituţionale, membri ai colegiilor de conducere ai curţilor de apel, judecători, avocaţi, consilieri juridici, notari, executori judecătoreşti.

Evenimentul va fi onorat de participarea doamnei Lidia Bărbulescu, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi doamnei Laura Codruţa Kövesi, Procurorul General al României.

Pentru susţinerea unei prezentări cu privire la temele propuse şi a vă înscrie să luaţi cuvântul în cadrul evenimentului vă rugăm să folosiţi adresa de e-mail conferinta@ssj.ro.
Program

12:30-13:00 – inregistrare participanţi
13:00-14:00 – prezentări şi dezbateri
14:00-14:30 – pauză (gustări, cafea)
14:30-16:00 – prezentări şi dezbateri

* * *

Cici Cirease

mihamaz said...

Buna ziua!
As dori sa stiu unde se tin sedintele . Ma intereseaza acest lucru deoarece sunt implicata intr-un proces la legea 10.
Multumesc anticipat!

ceciliac said...

Buna ziua!

Pentru Mihamaz...sunati-ma la nr.telefon 0742.10.15.29.

Cici Cirease

ceciliac said...

INFO IMPORTANT!
Presedintele PNL Crin Antonescu a anuntat marti incheierea unui protocol cu PNTCD-Aripa Sarbu, prin care taranistii se angajeaza la sustinerea prezidentiabilului liberal, iar PNL, in momentul revenirii la guvernare, la desemnarea in functii de administratie publica a unor specialisti PNTCD, informeaza NewsIn.

"Am semnat un protocol de colaborare intre cele doua partide, destinat unei actiuni prezente si viitoare convergente a celor doua partide, singurele autentic de centru-dreapta din peisajul politic romanesc", a afirmat Antonescu.
Liderul PNL a precizat ca principalele obiective comune convenite sunt respectarea valorilor moralei crestine, finalizarea procesului de restituire a proprietatii, reconcilierea societatii romanesti prin lustratie, "proiecte pentru care si PNL, si PNTCD au activat inca din 1990".

Ce or intelege prin finalizarea procesului de restituire a proprietatii?

Nu uitati de sedinta de joi, 29.10.2009, orele 18.

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna seara!

In data de 5.11.2009, la Bucuresti, a avut loc o noua sesiune a Clubului de la Bucuresti.
Cu aceasta ocazie domnul Ion Iliescu a vorbit printre altele si despre regimul proprietatii.
Va postez mai jos cele spuse

"Eu cred că, printre altele, în afara altor aspecte ale evoluţiei economiei noastre, noi am pierdut două bătălii importante, cu efecte directe asupra resurselor şi activităţii economice.


Prima – în problema restituirii proprietăţilor.

Dacă în Ungaria, spre exemplu, această problemă a făcut obiectul unui consens al tuturor forţelor politice, încă din 1993, care, constatând dificultatea procesului, au convenit să nu se restituie nimic în natură, iar despăgubirile să nu depăşească 75.000 dolari – şi nimeni nu a obiectat – nu s-au făcut întâmpinări la CEDO; la noi, această problemă a fost obiectul unor controverse fără sfârşit. Deşi convenisem, la un moment dat, unele formule de compromis, printre altele, ca exemplu, în ce priveşte terenul agricol, să se ia ca punct de referinţă situaţia de după reforma agrară din 1945, când proprietăţile moşiereşti au fost limitate la 50 ha (pentru a putea da pământ ţăranilor, foştilor ostaşi de pe front) – prin pachetul de legi din 2005 s-a promovat conceptul “restitutio in integrum” (fără nici un punct de referinţă istorică), care a facilitat restituiri de zeci de mii de ha. Se adoptă, deseori, decizii pe bază de falsuri, care au provocat şi provoacă mari nemulţumiri şi drame umane.

A doua – cu consecinţe de asemenea ample – a fost aplicarea Legii 18 în domeniul fondului funciar, soldată cu lichidarea CAP-urilor, prezentate, printr-o campanie deşănţată, drept “structuri comuniste”. Efectul a fost fărâmiţarea exploataţiilor agricole – mai ales în zona de şes – ceea ce a dus la nefolosirea unor mari suprafeţe, la sărăcirea ţăranilor şi a satului românesc, la decăderea agriculturii (ceeace nu s-a întâmplat în Ungaria , Cehoslovacia sau Germania – unde fostele cooperative au devenit unităţi economice puternice, competitive).

Sunt doar două exemple care ilustrează influenţa nefastă a unor abordări politice care nesocotesc realităţile."

Speram ca abordarea politica sa se schimbe dupa 6 decembrie 2009 si sa inceapa in Romania o era a respectarii proprietatii in adevaratul sens al cuvantului. Ii multumim domnului Iliescu si asteptam ca actorii scenei politice sa actioneze in sensul finalizarii problemei retrocedarilor prin listarea FONDULUI PROPRIETATEA!

ceciliac said...

Buna ziua!

Azi 19.11.2009 avem sedinta, la orele 18.

Va asteptam,

Cici CIrease

ceciliac said...

Buna ziua!

Facias ne-a solicitat sa participam la o intalnire pe Antena 3, maine 12.12.2009, incepand cu orele 10 Subiectul fiind din cele spuse de Facias "Normele Metodologice".
Va anuntam ca l-am delegat pe domnul Stere sa reprezinte interesele Asociatiei in aceasta intalnire.

Cici Cirease

ceciliac said...

Cu ocazia Craciunului 2009, va urez multa liniste, sanatate si fericire!

Cici Cirease

bliviu said...

Buna, in anul 2008 am pierdut (prin comparare de titluri) garsoniera achizitionata in 1997 (aproxaimativ 7 mil. lei); in prezent am actionat in instanta (judecatorie de sector) Ministerul Finantelor si actualul proprietar pentru plata despagubirilor stipulate prin legea din 2009. Am rugamintea sa ma consult cu persoane care deja au obtinut astfel de despagubiri....Cu multumiri!

ceciliac said...

La multi ani!

Va doresc multa sanatate si multe liniste!
Prima sedinta a anului 2010 are loc joi 14 ianuarie 2010, orele 18,in Calea Victoriei.

Va asteptam!

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Joi, 25 februarie , orele 18 avem sedinta, la locul stiut.
Va asteptam!
Cici Cirease

ceciliac said...

Cristos a Inviat!

Astazi 8 aprilie 2010 avem sedinta ,la orele 18.

Va asteptam!

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!
Joi 29 aprilie, orele 18, avem sedinta. Va rog sa incercati sa participati in numar cat mai mare!
Avem informatii noi!
Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Astazi, in Comisia de Petitii a Parlamentului European, ne vom prezenta situatia.
Antena 3 o sa transmita, in direct, de la ora 15,30.
Joi, 6 mai, orele 18, avem sedinta.
Va asteptam !
Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!
Maine 27 mai avem sedinta la orele 18, la locul stiut.
va asteptam,
Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!
Maine, 17 iunie, orele 18 avem sedinta. Va asteptam,
Cici Cirease

ceciliac said...

Un nou termen in procesul impotriva Guvernului Boc, pentru publicarea nomelor metodologice ale Legii 1/2009: 23 septembrie 2010, ICCJ. -
Cici CIrease

ceciliac said...

Guvernul ar putea plafona despăgubirile pentru imobilele revendicate, potrivit unui document al MAE
Guvernul ar putea modifica legislația astfel încât să se renunțe la ideea restituirii imobilelor revendicate, dacă nu mai este posibilă, urmând să stabilească totodată un plafon al despăgubirii, fie raportat la valoarea de piață a imobilului ca procent, fie o sumă fixă.
Propunerea apare într-o notă a Ministerului Afacerilor Externe (MAE) elaborată după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis să inițieze față de România procedura pilot în cauzele care au ca obiect încălcarea dreptului la proprietate. (Continuare in urmatorul mesaj)

ceciliac said...

Aplicarea procedurii pilot a fost decisă după ce s-a constatat lipsa de progres a României în soluționarea situației existente și după analizarea a câteva zeci de cauze în care a condamnat statul român.

Pentru procedura pilot au fost selectate cauzele Atanasiu și Poenaru contra României și Solon contra României, obiectul acestora fiind aplicarea legilor privind restituirea imobilelor naționalizate în perioada comunistă. La data de 8 iunie 2010 a avut loc la CEDO audierea publică în aceste cauze, la care Guvernul român a fost reprezentat de agentul guvernamental pentru CEDO din MAE.

”Hotărârea va fi pronunțată de Curte cel mai probabil în luna septembrie și va fi foarte critică cu privire la sistemul românesc de restituire/compensare care, în opinia reprezentanților Curții, prezintă deficiențe sistemice. În mod informal, reprezentanții Curții transmis că văd ca posibilă soluție un nou mecanism care să prevadă doar compensarea, nu și restituirea imobilelor. Nivelul compensației ar putea fi și plafonat, fără ca o scădere a nivelului acesteia să fie în contradicție cu jurisprudența Curții. Este puțin probabil ca prin hotărârea pilot Curtea să traseze în mod explicit aceste soluții, având în vedere că statul, în baza marjei sale de apreciere, este singurul competent să ia măsurile necesare”, se arată în notă.

(Continuare in urmatorul mesaj)

ceciliac said...

Potrivit documentului, printre soluțiile propuse de reprezentanții CEDO se află ”adoptarea unei singure legi în materia restituirii proprietăților”, care să pună în practică proceduri ”simplificate și eficiente” și care să prevadă ”compensații realiste”, suportabile de către buget, eventual prin eșalonarea despăgubirilor. CEDO mai propune ”reconsiderarea nivelului compensației”. În document se menționează ca nivelul acesteia să fie ”eventual” de 50% din valoarea actuală a bunului, ”criza economică fiind o bună justificare pentru o asemenea soluție”. O altă propunere vizează ”executarea rapidă a deciziilor” în materie de restituire/indemnizare.

Prin urmare, se arată în document, măsurile necesare vizează ”modificarea legislației în materia dreptului de proprietate, în sensul renunțării la ideea restituirii în natură, în măsura în care nu mai este posibilă, și a stabilirii despăgubirilor la o valoare plafonată din valoarea de piață a bunului, fie prin plafonarea procentuală, fie prin plafonare la o sumă fixă (această manieră de despăgubire fiind agreată și susținută de CEDO). Sistemul nou creat ar trebui să asigure posibilitatea depăgubirii rapide și efective a foștilor proprietari”.

Nota elaborată de MAE atrage atenția că, în lipsa acstor măsuri, va crește numărul condamnărilor României la CEDO pentru încălcarea dreptului la proprietate.

Pe rolul CEDO sunt 1100 de cauze privind dreptul la proprietate

Documentul arată că problemele în fața CEDO sunt generate de imposibilitatea restituirii/plății despăgubirilor la valoarea de piață pentru imobilele naționalizate, al căror regim juridic a fost guvernat de legile 112/1995, 10/2001 și 247/2005 și de imposibilitatea restituirii terenurilor agricole în temeiul Legii 18/1991. Astfel, pe rolul CEDO se regăsesc peste 1100 de cauze împotriva României, care vizează exclusiv încălcarea dreptului la proprietate.

Acest lucru se întâmplă pentru că mecanismul de restituire sau de

ceciliac said...

Românii nu vor mai putea fi evacuaţi din imobilele cu destinaţia de locuinţe pe perioada iernii.

Primul-ministru Emil Boc a anunţat, vineri, la finalul şedinţei extraordinare a Executivului, că potrivit unui proiect de lege adoptat de Guvern a fost instituită interdicţia de evacuare a imobilelor cu destinaţie de locuinţă în perioada 1 decembrie - 1 martie.

Guvernul a aprobat, vineri, în şedinţă extraordinară un proiect care vizează scurtarea termenelor proceselor civile şi penale şi reducerea costurilor Justiţiei.

Cici Cirease

ceciliac said...

GUVERNUL ROMANIEI
Guvernul a aprobat, în şedinţa de astăzi, modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, a anunţat Crinuţa Nicoleta Dumitran, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Crinuţa Nicoleta Dumitran a precizat că Hotărârea de Guvern aprobată astăzi era necesară datorită adoptării în Parlament a Legii nr. 1/2009, care a modificat şi completat Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.


Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa
Data: 01.09.2010

Iata o veste buna..acum sa vedem cand se publica...
Nu uitati ca avem sedinta in data de 16 septembrie,orele 18. Sa speram ca pana atunci avem vesti bune de la Monitorul Oficial, CEDO si Comisia de Petitii.

Cici Cirease

finette said...

De ce nu comentati si postati pe siteurile jurnalelor online in care au aparut articole care ne sunt favorabile ? Vedeti in Jurnalul national (Scrisoare deschisă către Traian Băsescu, http://www.jurnalul.ro/stire-special/scrisoare-deschisa-catre-traian-basescu-553467.html, Trei avocaţi din Baroul Bucureşti şi directorul unei bănci, acuzaţi de înşelăciuni imobiliare, http://www.jurnalul.ro/stire-observator/trei-avocati-din-baroul-bucuresti-si-directorul-unei-banci-acuzati-de-inselaciuni-imobiliare-553477.html ) si Gandul (Zeci de persoane, printre care avocaţi şi un director de bancă, reţinute pentru înşelăciuni imobiliare, http://www.gandul.info/news/zeci-de-persoane-printre-care-avocati-si-un-director-de-banca-retinute-pentru-inselaciuni-imobiliare-prejudiciul-este-estimat-la-980-000-de-euro-7085310) , faceti-va auzita vocea, nu comunicati doar intre voi, scrieti pe Net, apareti la TV, nu suferiti in tacere ! Ne jelim intre noi !

Unul dintre voi

ceciliac said...

. Of. nr. 0640 din 13 Septembrie 2010
Act nr. 923/01 Septembrie 2010
Hotărâre pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 (201000640)
Guvernul României

Nu uitati ca avem sedinta pe 16 septembrie, orele 18.

Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Va rog sa retineti ca sedinta se va desfasura VINERI, 17 SEPTEMBRIE, ORELE 18.

Va multumesc pentru intelegere si va rog sa anuntati si altora ,
Cici Cirease

Unknown said...

intrati va rog pe http://legea112.forumgratuit.ro/ si raspundeti-mi la sondaj.

avocat M Vasilescu

ceciliac said...

Buna ziua!
Maine 21 octombrie, orele 18, avem sedinta.
Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Avem sedinta in data de 9 decembrie,orele 18.
Va asteptam!,
Cici Cirease

ceciliac said...

Buna ziua!

Avem sedinta joi 27 ianuarie 2011 ,orele 17, la sediul cunoscut.

Va astept,

Cici Cirease

vlahus dacicus said...

Deciziile din justitie de "confiscare" sunt cele corecte comforme cu spiritul si litera legilor si constitutiilor din toate tarile lumii. Chiar si asa, ele sunt obtinute cu extrem de mare greutate si opozitie din partea tuturor, judecatori, procurori, etc, orice fiinta suflatoare din Romania. Practic judecatorii dupa zeci de ani de procese sunt siliti prin interventii la CEDO, Copenhaga, etc, sa ia aceste decizii. Problema in Romania este ca nu se-ntelege ca furtul din 1945 si darea lor aproape gratis fostilor chiriasi nu inseamna ca fostii chiriasi au vreun drept. In primul rand ca tot ei ar trebui sa plateasca de 10 ori suma pe care au mai platit-o statului odata, pentru folosirea imobilului ce a fost inchiriat de la cineva care l-a furat. Cu alte cuvinte eu daca-ti fur o bicicleta si i-o dau aproape gratis altuia s-o foloseasca, iar dupa 20 de ani de folosinta decid sa i-o vand cu pretul a 4 timbre, sau 2 ciocolati, apoi politia ma prinde cu furatul pur si simplu ii inapoiaza bicicleta distrusa aproape in intregime de atata folosire aproape gratuita, fostului proprietar -cel de drept. Cel care a folosit-o cu pretul a 4 timbre sau 2 ciocolati e despagubit de stat cu cele 4 timbre. Parerea tuturor oamenilor de pe planeta Terra este ca cel care a folosit bicicleta ba mai mult n-ar trebui sa primeasca nimic inapoi (pretul platit pentru cumparare fiind echivalentul chiriei de fapt pe o luna doua), ci dimpotriva ar trebui calculata chiria echivalenta in toti acesti zeci de ani pe care sa o plateasca fostului proprietar pt. faptul ca i-a distrus bicicleta (prin folosire indelungata, nesabuita si fara pic de respect pentru un bun, fiindca n-a fost al lui, obtinut din greu, ci cu niste pile sau fiind ruda cu IQ redus de la tzara a unui functionar, calitatea sa fiind aceea de ruda, si atat). Asta e parerea intregii lumi umane (cea animala nu-si poate exprima opinia coerent, desi simtul proprietatii este la fel de acut si la animale, deci ar ramane plantele poate care sa fie de acord cu dumneavoastra si cei ca dumnneavoastra).
Proprietarul de drept obtine pana la urma dreptul de a i se inapoia imobilul obosit, uzat, distrus aproape, intr-o stare jalnica, ce seamana mai mult cu un WC dintr-o tara Africana.

vlahus dacicus said...

Situatia nu este absolut deloc similara cu cea a fostilor chiriasi de apartamente care le-au cumparat de la stat pe sume modice, fiindca acele apartamente au fost facute din munca lor, si daca au apartinut de drept statului, pai statul din cine a fost format, din aer pamant si beton? Nu, din acesti oameni a fost si este format statul, adica e ca si cum ar fi aceeasi entitate care-si muta niste bani dintr-un buzunar (stangul) in celalalt buzunar (dreptul). Nu este absolut deloc aceeasi situatie cu chiriasii vizavi de fostii proprietari, n-are nici o legatura, e ca si cum te-ai lega de o litera diferita la un cuvant si ai spune ca MANCARIME este acelasi lucru cu MANCARICA. Da, difera o singura litera, dar MANCARIME nu este deloc, dar absolut deloc acelasi lucru cu MANCARICA. Iarasi, aceeasi diferenta de o litera de care se folosesc escrocii pentru a justifica retrocedari de miliarde de euro este o imensa mistificare, reprezentand o bomba lasata intentionat pentru a justifica faptul ca o lege nu e buna. Ba da e buna, chiar excelenta, dar ii lipseste un singur detaliu: limita, care s-a aplicat cu succes in toate tarile unde s-au facut retrocedari: maxim 1-2 imobile (al doilea in caz exceptional), maxim 10 ha de teren, maxim 1ha de padure. Si cu asta basta ! Asta si pentru ca Romania a trecut prin niste evenimente imposibil de quantificat: o inflatie atat de mare provocata chiar de comunistii evrei veniti din Rusia pentru a cumpara cat mai multe proprietati, tipareau lei cu nemiluita, si practic in prima faza au cumparat aproape 50% din tara cu bani falsi (tipariti la liber, netransparent, doar pentru a transfera niste proprietati in mainle lor si acolitilor lor). Atunci 2 evrei au cumparat practic toti Muntii Carpati. Deci, da, retrocedari, dar nu in integro, ci limitat, si nu cu acte din perioada 45-65, nu din Transilvania din perioada Trataului de la Viena, nu de la crimilali de razboi, tradatori, etc, fiindca practic ar insemna ca prin acte sa intoarca soarta razhoiului (adica il scoatem pe Hitler invingator cu acte false). Deci asa nu. Acestori legi le trebuie aceste restrictii adaugate plus limite de retrocedari, iar acolo unde s-au facut deja sa fie luate inapoi, fiindca drepturile de proprietate nu sunt ca niste evenimente singulare pe care sa le raportezi retroactiv unor legi, acestea reprezinta un fapt continuu in timp, adica nu se prescriu niciodata, si intotdeauna poti aplica retroactiv o lege, tocmai datorita caracterului continuu. Deci se pot repara situatiile prin luarea a 90% din proprietatile retrocedate inapoi (fiindca depasesc limitele), fostii chiriasi in case nationalizate nimic, iar gioarsele de proprietati daca se incadreaza in limite (maxim 1 cladire, si a 2-a exceptional daca e vreun caz social, si cu obligativitatea de a nu-l vinde => o sa-l dea astfel pe gratis cuiva pt. a nu plati impozite -ce vor fi din ce in ce mai mari pentru ruinele din centrele oraselor).

vlahus dacicus said...

Corectie la posturile anterioare "maxim 1-2 locuinte", nu "maxim 1-2 cladiri", si "maxim o locuinta" peste tot unde apare / in loc de "maxim o cladire"

vlahus dacicus said...

Si nu numai ca " il scoatem pe Hitler invingator cu acte false", dar mai pierdem o data razboiul, si toate razboaiele castigate de inaintasii nostri, fie cu tatarii, cu turcii, cu ungurii, etc, le pierdem acum (adica le facem pierdute) prin retrocedarile nesabuite fara limite superioare impuse de lege, oricarui strain care vine cu un act fals.

vlahus dacicus said...

Si nu numai ca " il scoatem pe Hitler invingator cu acte false", dar mai pierdem o data razboiul, si toate razboaiele castigate de inaintasii nostri, fie cu tatarii, cu turcii, cu ungurii, etc, le pierdem acum (adica le facem pierdute) prin retrocedarile nesabuite fara limite superioare impuse de lege, oricarui strain care vine cu un act fals.

«Oldest ‹Older   201 – 378 of 378   Newer› Newest»